Decizia nr. 369/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.369/R/2012
Ședința 31 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I. V. împotriva sentinței civile nr. 1. din 5 octombrie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. I. SA B., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei intimate - avocat Ș. P. din cadrul Baroului B.-N., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 ianuarie 2012 intimata a înregistrat la dosar întâmpinare pe care reprezentantul acesteia arată că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat solicitând menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, aceasta fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform facturii pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul tribunalului B.
N. reclamanta I. V. a chemat în judecată pe pârâta S. „. S. B., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța: să oblige pe SC I. SA B. să execute în totalitate dispozițiile Deciziei Civile nr. 1., pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul (...), respectiv să achite diferența dintre plata compensatorie cuvenită prin raportare la salariul tarifar și plata compensatorie acordată anterior; să plătească suma reprezentând participarea la profitul societății pentru anul 2008; să compenseze sumele datorate de pârâtă cu suma de 1334 lei datorată de reclamantă pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată și în final să fie obligată pârâta să-i achita suma cuvenită.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că, potrivit deciziei civile nr.1079/R72011 a C. de A. C. , pârâta a fost obligată să-i plătească cu titlu de plăți compensatorii diferența dintre suma calculată în funcție de 5 salarii tarifare și suma acordată, precum și plata sumei ce reprezintă participarea la profit și că pârâta i-a trimis prin poștă doar suma de 1.001 lei, mai mică decât cea cuvenită în condițiile în care 5 salarii tarifare reprezintă 8585 lei și i-a fost plătită anterior suma de 5630 lei, rezultând o diferență de 2955 lei la care se adaugă și participarea la profit.
Pârâta SC „. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că a achitat toate sumele cuvenite reclamatei.
Prin întâmpinare pârâta a mai invocat faptul că litigiul nu este un litigiu de muncă, ci unul de natură fiscală și în acest context a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive care, în calitate de angajator care efectuează reținerile la sursă, într-un litigiu fiscal, nu poate sta în judecată în nume propriu în condițiile în care reținerile pe care le face la sursă, le face în calitate de mandatar al statului și nu în nume propriu.
Prin sentința civilă nr. 1./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăudîn dosar nr. (...), s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, excepții invocate pârâta S. S. B., ca neîntemeiate.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu și în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta I.
V., împotriva pârâtei pentru existența autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr.1., pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...).
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În soluționarea excepțiilor de procedură invocate, respectiv excepțialipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității tribunalul areținut că prezentul litigiu este un litigiu de muncă și nu unul fiscal întrucât, prin acțiunea formulată, reclamanta în calitate de fost angajat al pârâtei căruia i-a încetat contractului individual de muncă, solicită obligarea fostului angajator atât la plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a concedierii colective, respectiv plata compensației pentru concediere, cât și la plata sumei cuvenite cu titlu de participarea la profitul societății pentru anul 2008.
De observat că reclamanta nu solicită restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții și impozite, așa cum susține pârâta, ci a investit instanța cu o acțiune prin care solicită plata drepturilor cuvenite, apreciind că suma plătită de pârâtă nu corespunde celei la care ea are dreptul.
Fiind un litigiu de muncă, promovarea cererii de chemare în judecată nu este condiționată de urmarea vreunei proceduri prealabile obligatorie, o astfel de procedură nefiind prevăzută de art.266-275 din Codul muncii, ce reglementează jurisdicția muncii, astfel că excepția inadmisibilității acțiunii nu este întemeiată, fiind respinsă.
Neîntemeiată este și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei întrucât, în conflictele de muncă, conform art.267 Codul muncii, angajatorii pot fi părți și cum reclamata solicită plata unor drepturi bănești de la fostul angajator iar fostul angajator este pârâta aceasta are calitate procesuală pasivă, fiind respinsă ca neîntemeiată și această excepție.
În schimb, excepția autorității de lucru judecat este întemeiată, având în vedere că, prin decizia civilă nr.1., pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) au fost tranșate irevocabil și cele două cereri ce fac obiectul prezentului dosar, respectiv cea de obligare a pârâtei la plata diferenței de plăți compensatorii cuvenite prin raportare la salariul tarifar și suma acordată reclamantei cu acest titlu, precum și cererea având obiect obligarea pârâtei să plătească suma ce reprezintă participarea reclamantei la cota de profit a societății pentru anul 2008.
Cum atât reclamanta cât și pârâta au fost părți în dosarul nr. (...), cum obiectul cererilor formulate în prezenta cauză este identic cu cel din dosarul respectiv și cum cererile din prezenta cauză au același temei ca și în dosarul soluționat irevocabil, respectiv calitatea de fost angajat a reclamantei, tribunalul a reținut că, în speță, este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, prevăzută de art.1201 cod civil (articolul nefiind abrogat la data intrării în vigoare a Noului cod civil, conform art.230 din Legea de punere în aplicare a Noului cod civil, nr.71/2011) și în consecință există autoritate de lucru judecat.
În măsura în care este nemulțumită de sumele achitate de pârâtă, cu ocazia executării benevole a dispozițiilor deciziei civile nr. 1., pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), reclamanta are la îndemână calea executării silite a hotărârii judecătorești și nu formularea unei noi acțiuni în instanță.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, acțiunea reclamantei a fost respinsă pentru existența autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr.1., pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
În temeiul art.274 C.pr.civ. reclamanta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat parțial, întrucât excepțiile invocate de pârâtă au fost respinse, iar acțiunea a fost respinsă pentru existența autorității de lucru judecat, invocată de instanță din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I. V., solicitândcasarea în totalitate a hotărârii T.ui B. N. și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că prin cererea formulată a solicitat instanței să judece din nou și să oblige pârâta SC I. SA B., să-i plătească diferența de plată compensatorie raportată la salariul tarifar, față de plata compensatorie acordată pe baza salariului mediu net pe societate acordată și că obiectul cererilor formulate în acest dosar este identic cu cel din dosarul (...).
Subliniază recurenta că prin cererea sa a solicitat instanței să oblige pe SC I. SA B. să execute în totalitate dispozițiile deciziei civile nr. 1., dată de Curtea de A. C. în dosarul (...).
Cererea din prezentul dosar este depusă tocmai pentru executarea, hotărârii pronunțate de Curtea de A. C., prin D. 1., hotărâre irevocabilă.
Menționează că a motivat această cerere prin faptul că suma ce trebuie să i-o plătească angajatorul SC I. SA B., reprezintă o compensație/despăgubire impusă de art. 69, alin.2, lit. f, din Codul muncii, ori prin impunerile sale Codul muncii nu face precizări unde să se adreseze atunci când angajatorul nu execută o hotărâre privind restituirea despăgubirilor. Prin art. 277, Codul muncii impune că răspunderea penală există numai pentru neexecutarea unei hotărâri privind plata salariilor.
A mai arătat recurenta că în prima ședință de judecată a precizat că nu se poate adresa executorului, deoarece pârâta refuză să-i prezintedetaliat modul cum s-a ajuns la suma de 1001 leu, trimisă prin poștă cu mandatul poștal depus la dosar.
Angajatorul a depus la dosar adeverința cu nr. 2272/(...), referitoare la calculul diferențe compensații bănești, care este dovada clară că nu a vrut să i-o elibereze de bunăvoie, eliberând-o numai după ce reclamanta a acționat în instanță. Abia după obținerea acestei adeverințe, se poate adresa organului de executare, pentru a se executa în totalitate D. Civilă nr. 1..
Recurenta a mai invocat faptul că judecătorul care a pronunțat sentința atacată nu mai putea să se pronunțe în acest dosar, întrucât a fost
și președintele completului de judecată care a pronunțat Sentința civilă nr.
5. F. în dosarul (...).
Intimata pârâtă S. I. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că, având în vedere considerentele și dispozitivul deciziei civile nr. 1. și conținutul acțiuniiintroductive din prezenta caută se poate reține că obiectul noii acțiuni este identic cu obiectul acțiunii soluționate prin decizia menționată, astfel că în mod just a reținut instanța de fond autoritatea de lucru judecat.
Intimata a mai arătat că recurenta nu a solicitat în fața primei instanțe recuzarea niciunui magistrat, astfel că la acest moment procedural este decăzută din dreptul de a recuza un judecător care a participat la soluționarea în primă instanță și că nu poate constitui motiv de recurs o cerere care nu a fost soluționată mai întâi în primă instanță.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de A. reține că recursul este nefondat,având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) pârâta SC I. SA a fost obligată să plătească reclamantei I. V. diferența dintre plățile compensatorii cuvenite prin raportare la salariul tarifar al reclamantei și suma acordată acesteia cu titlu de plăți compensatorii, precum și suma reprezentând participarea reclamantei la cota de profit a societății pentru anul 2008.
Prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față reclamanta a solicitat
„obligarea pârâtei SC I. SA B. să execute în totalitate"; dispozițiile deciziei civile nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C., din motivarea în fapt a cererii fiind evident că finalitatea urmărită de reclamantă prin această nouă acțiune este aceea de a obține o nouă hotărâre judecătorească prin care pârâta să fie obligată la plata unor sume reprezentând diferențe de plăți compensatorii și participare la profitul societății pe anul 2008. Chiar dacă prin această cerere se urmărește obligarea pârâtei la plata doar a diferențelor dintre sumele care consideră recurenta că îi erau datorate în baza deciziei civile nr. 1. și sumele achitate de bunăvoie de către pârâtă în executarea acestui titlu executoriu, această situație nu este de natură a înlătura incidența autorității de lucru judecat în cauză, câtă vreme prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. instanța de judecată a statuat asupra acestor drepturi ale recurentei.
Având în vedere că potrivit prevederilor art. 373 cod procedură civilă, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că obiectul acțiunii sale l-a constituit „executarea deciziei civile nr. 1., întrucât, astfel cum a reținut și instanța de fond, în măsura în care considera că pârâta nu a executat integral dispozițiile deciziei civile nr. 1., în vederea obținerii acestei executări, reclamanta are la îndemână calea executării silite.
Pe de altă parte, faptul că prin prevederile codului muncii nu este prevăzută posibilitatea antrenării răspunderii penale a angajatorului și în situația neexecutării unei hotărâri judecătorești privind plata unor
„despăgubiri"; nu prezintă nici o relevanță sub aspectul organului competent să execute silit dispozițiile unei asemenea hotărâri judecătorești.
Faptul că pârâta debitoare nu i-a comunicat reclamantei, odată cu plata sumei de 1001 lei, și modul de calcul al sumei respective, nu poate fi considerat un impediment pentru reclamanta creditoare de a se adresa executorului judecătoresc în vederea executării silite a deciziei civile nr. 1. și, cu atât mai mult, acest aspect nu este de natură a îndreptăți reclamanta să se adreseze instanței cu o nouă acțiune prin care să solicite obligarea pârâtei la îndeplinirea unei obligații stabilite în sarcina acesteia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Curtea constată astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză operează autoritatea de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
În ce privește cel de-al doilea de recurs Curtea reține că aspectul invocat de recurentă, respectiv faptul că judecătorul învestit cu soluționarea cauzei a făcut parte din completul care a pronunțat sentința civilă nr. 5., nu poate fi considerat un motiv de incompatibilitate a judecătorului respectiv, întrucât cazurile de incompatibilitate sunt reglementate limitativ prin prevederile art. 24 din codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, Curtea reține că împrejurarea invocată a fost cunoscută de reclamantă chiar de la primul termen de judecată, astfel că, în măsura în care reclamanta considera că este incident vreunul din motivele de recuzare prevăzute de art. 27 cod procedură civilă cu privire acest judecător, aceasta avea obligația de a formula propunerea de recuzare înainte de începerea dezbaterilor, în conformitate cu prevederile art. 29 din codul de procedură civilă, sub sancțiunea decăderii.
Cum reclamanta nu a formulat o propunere de recuzare înaintea primei instanțe, Curtea reține că nu este admisibilă invocarea prin recurs a uneia din situațiile prevăzute de art. 27 din codul de procedură civilă cu privire la judecătorul care a soluționat acțiunea, câtă vreme motivul de recuzare subzista la momentul începerii dezbaterilor în fața primei instanțe, astfel că și critica formulată de recurentă sub acest aspect apare ca fiind nefondată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1
Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta I. V.
În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, recurenta va fi obligată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata pârâtă, reprezentând onorariu de avocat, justificat prin factura și chitanța depuse la fila 24 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta I. V. împotriva sentinței civile nr. 1803 din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei S. I. S. suma de
300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: R.I.B.
| ← Decizia nr. 202/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4114/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
