Decizia nr. 4114/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.4114/R/2012
Ședința publică din data de 2 octombrie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 8. din 27 aprilie 2012 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...)* privind și pe reclamanta intimată P. E., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei - avocat N. M. din cadrul Baroului B.-N., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 13 august
2012 reclamanta intimată a înregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului precum și judecata în lipsă.
Reprezentanta recurentei arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta societății recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată în recurs. Depune factură și extras de conturi pentru justificarea cheltuielilor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud îndosar nr. (...)*, s-au respins ca neîntemeiate excepția necompetenței teritoriale a T.ui B. N., excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
S-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferente anului 2006 și ca fiind rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferente anilor
2005 și 2007.
S-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta P. E., împotriva pârâtei SC O. P. SA (fosta SC P. SA ) și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea ajutorului de 4.000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada (...) și până la 17 aprilie 2007 în cuantum de 1.953 lei brut (1.362 lei după deducerea contribuțiilor sociale și a impozitului) șidobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu data de (...) și până la data plății efective.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și in final a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de
240 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței teritoriale a T.ui B. N. a fost respinsă, întrucât potrivit art.284 alin.2 Codul muncii (art. 270 Codul muncii după republicare) competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul, iar reclamanta are domiciliul în județul B. N..
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost respinsăîntrucât aceasta, având anterior calitatea de salariat al societății pârâte și invocând prevederile art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate care prevede că salariații au dreptul la un ajutor material reprezentând contravaloarea a câte 4.000 mc de gaze naturale pentru fiecare an, și art. 187 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ce se referă la același drept, tribunalul a reținut că acest drept aparține salariaților, iar nu sindicatului, situație în care aceștia sunt îndreptățiți să acționeze în judecată societatea pârâtă, având legitimitate procesuală activă.
A fost respinsă și excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă pentru că, chiar dacă reclamanta nu a indicat valoarea obiectului acțiunii dedusă judecății, prin modul de formulare a obiectului acțiunii prin care se solicită obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea 4.000 mc gaze naturale pentru anii 2006, 2007, acesta este suficient de determinat, iar acțiunea poate fi soluționată în mod adecvat pe baza acestor pretenții deduse judecății, urmând ca instanța de judecată să stabilească în măsura în care consideră necesar, în situația în care pe fond pretențiile vor fi găsite întemeiate, data de la care trebuie calculat prețul unui metru cub de gaze naturale solicitate, pentru a realiza o justă soluționare a litigiului dedus judecății.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiun e tribunalul a constatat că față de precizarea de acțiune în sensul că reclamanta solicită drepturile bănești doar aferent anului 2006, excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești din anii 2005 și 2007 apare ca fiind rămasă fără obiect.
Privind drepturile bănești invocate de reclamantă pentru anul 2006 tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii (art. 268 alin. 1 lit. c după republicare), care instituie un termen de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului solicitat și nu este aplicabil termenul de 6 luni invocat de către societatea pârâtă, deoarece obiectul pretențiilor deduse judecății de reclamant prin care solicită obligarea pârâtei la plata unor venituri cu titlu ajutor material anual, respectiv contravaloarea a câte 4.000 mc gaze naturale, sunt și trebuie asimilate drepturilor salariale cuvenite angajaților și trebuie să aibă un regim juridic similar, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție.
În situația în care dispozițiile din contractele colective de muncă invocate la nivel de unitate și ramură nu indică o dată fixă din cursul anului în care ar fi trebuit achitat ajutorul material reprezentând cota de gaze naturale, înseamnă că trebuie luată în calcul pentru determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție, cel mai târziu ultima zi din anul respectiv, ori în cazul anului 2006, ultima zi a fost 31 decembrie 2006 caz în care termenul de 3 ani s-a împlinit în data de 31 decembrie 2009, iar acțiunea a fost înregistrată la data de (...). Așa fiind, tribunalul constată că în ceea ce privește drepturilebănești aferente anului 2006, termenul de prescripție nu era încă împlinit la data formulării acțiunii.
Analizând pe fond acțiunea dedusă judecății, instanța a reținut că întrereclamantă și pârâtă s-au derulat raporturi de muncă în perioada (...)-(...).
C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, stabilește că salariații agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în care este prevăzută și societatea pârâtă, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază. Cuantumul și condițiile de acordare a acestui ajutor material vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivel inferior. Aceste dispoziții fiind reiterate și în contractele colective de muncă la nivel de ramură pentru anii 2006 și 2007.
În art. 176 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte, se prevedea inițial că fiecare salariat are dreptul la acordarea unui ajutor anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, iar modalitatea concretă de calcul urmează a face obiectul unui act adițional.
Însă ulterior, prin C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte din 1997 s-a prevăzut că începând cu data de 01 iunie 1997 ajutorul material anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la contract.
În contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 și 2007 s- a prevăzut la art. 176 alin. 1 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM 1997.
În sensul verificării dacă în cadrul salariului de bază a fost sau nu inclusă contravaloarea cotei de 4.000 mc de gaze naturale recunoscută în favoarea salariaților pârâtei, respectiv, în caz afirmativ, pentru a se cunoaște cuantumul sumei datorate reclamantei/. s-a administrat proba cu expertiza contabilă. Din cuprinsul lucrării de expertiză efectuată în cauză, care a avut la bază toate înscrisurile puse la dispoziție de societatea pârâtă și aflate la dosar, respectiv: state de plată, înscrieri din carnetul de muncă, decizii ale conducătorului sucursalei B. care au stat la baza modificărilor salariale pe perioada supusă expertizei, contractele colective de muncă, adresele P. nr. 1721/(...), nr. 1738/(...) și nr. 1818/(...), rezultă cu certitudine că ulterior datei de 1 iunie 1997 ajutorul material constând în contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale anual nu s-a inclus în salariul de bază al reclamantei/. Așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, reașezarea salariului și majorarea lui s-a produs începând cu anul 1999 și nu în temeiul art. 176 din acest contract.
Pârâta, susținând includerea ajutorului în cadrul salariului de bază, se prevalează de adresele IP nr. 1721/(...), nr. 1738/(...) și nr. 1818 din 4 august
1997, atașate întâmpinării formulate. Însă, deși adresa nr. 1721/1997 face referire la un protocol încheiat la 16 iunie 1997 prin care s-a convenit majorarea salariilor cu 1,27 în medie pe regie cu începere din 1 iulie 1997, coeficient de majorare aplicabil după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducerea regiei pentru fiecare sucursală (adresa IP nr. 1738/1997), la dosarul cauzei pârâta nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că salariul reclamantei/. (sau al altui angajat al pârâtei la data de 1 iulie 1997) a fost majorat, nu a prezentat niciun document ce atestă fondul de salarii aprobat de conducerea regiei conform adresei nr. 1738/1997. Totodată adresa nr.
1818/1997 privește exclusiv Sucursala P. Timișoara și nu poartă precizarea că ar viza și situația celorlalte sucursale din țară ale societății pârâte, S. B. nu i-a fost comunicată o asemenea adresă, care nu există în evidențele pârâtei, aspectconstatat de expertul desemnat în cauză. Chiar dacă la dosarul cauzei pârâta a depus în apărare extrase din carnetele de muncă ale diferiților angajați ale diverselor sucursale din țară, din care rezultă că la data de 1 iulie 1997 s-a procedat la o indexare a salariului conform adreselor nr. 1738/1997 și nr.
1818/1997, tribunalul nu poate reține că o asemenea indexare a avut loc și la nivelul salariilor angajaților sucursalei din B. a pârâtei, atât timp cât din evidențele pârâtei, analizate de expert, nu rezultă acest aspect, cât timp nu s-a depus la dosarul cauzei copia vreunui carnet de muncă al unui salariat al sucursalei din B. care să cuprindă mențiuni similare celor din carnetele de muncă ale salariaților din Craiova, Moinești, Videle (prezentate în cuprinsul opiniei expertului asistent). Din aceste considerente tribunalul nu poate reține ca pertinente nici concluziile expertului asistent, desemnat de pârâtă, ale cărui concluzii pornesc tot de la adresele mai sus menționate, de la diferitele decizii de reașezare a salariului emise de alte sucursale decât cea din B..
Drepturile salariale ale reclamantei în perioada în care între ea și pârâtă au existat raporturi de muncă sunt guvernate și de prevederile contractului colectiv de muncă existent la nivelul unității pârâte, la nivel de ramură, care cuprind referiri privitoare la dreptul salariaților la acordarea contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale anual.
Atât timp cât la dosarul cauzei nu s-a depus decizia conducerii sucursalei B. care să constituie suportul legal de majorare efectivă a salariului de bază al angajaților cu începere din 1 iulie 1997 prin includerea în acesta a ajutorului material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, cât o adresă similară celei cu nr. 1818/1997 nu a fost emisă și pentru sucursala B., cât în carnetele de muncă ale persoanelor angajate la data de 1 iulie 1997 în cadrul sucursalei B. nu apar mențiuni privitoare la reașezarea salariului la 1 iulie 1997, așa cum apar în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale, concluziile expertului asistent întemeiate pe adrese ce nu privesc sucursala B., pe înscrieri în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale nu pot fi luate în considerare.
Solicitarea de examinare profesională a documentelor puse la dispoziție de pârâtă nu reprezintă o obiecție concretă la expertiza efectuată și nici nu justifică efectuarea unei contraexpertize, atâta timp cât nu s-a contestat de pârâtă că nu s-ar fi avut în vedere de expert toate documentele prezentate, cât din compararea lucrării de expertiză întocmită cu opinia expertului asistent rezultă cu certitudine că ambii experți au avut în vedere aceleași documente aflate în posesia pârâtei, diferența constând doar în interpretarea documentelor. Cererea de verificare a încadrării salariului reclamantei/. în grila de salarizare a P. SA nu este concludentă atât timp cât pârâta nu a probat (cu înscrisuri justificative, mențiuni în carnetul de muncă) includerea efectivă a ajutorului material solicitat în salariul de bază al angajaților în funcție la data de 1 iulie 1997. Prin urmare, chiar dacă s-ar stabili că salariul reclamantei/. se încadrează în grila de salarizare la nivelul societății pârâte, aceasta nu înseamnă că ajutorul solicitat s- a inclus în salariu de bază cât timp nu s-a dovedit cert, cu documente justificative (ce privesc direct pârâta și angajații acesteia de la nivelul sucursalei
B.) o asemenea operațiune.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare anului 1997, încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestui adaos, obligativitatea acordării lui a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu poate fi agreată interpretarea dată de intimata pârâtă acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doaro invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 187 alin. 1 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații (…) vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaz";. Potrivit art. 39 alin.1 lit. a Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar conform art. 40 alin. 2 lit. c din același cod, angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri conform art. 155 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării. Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. E. contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 243 alin. 1, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, conform art. 239 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării. Potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Față de aceste dispoziții legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamanta/ul în calitate de salariat al pârâtei este îndreptățit/ă să primească un ajutor material reprezentând contravaloarea a câte 4.000 mc de gaze naturale pentru anul 2006 adică în intervalul (...) - (...). De altfel în acest sens sunt și pretențiile reclamantei/., exprimate în acțiunea precizatoare.
Pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 16 septembrie 2006 reclamantei i se cuvine o sumă brută de 1.953 lei cu titlu de ajutor material, ceea ce înseamnă o sumă netă de 1.362 lei, rămasă după deducerea contribuțiilor datorate bugetului de stat, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză.
Pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neachitării în anul 2006 a ajutorului material cuvenit, suma acordată a fost actualizată cu indicele de inflație de la data (...) și până la data plății efective.
În baza art. 276 C., rap. la art. 274 C., instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și în final a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 460 lei, cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat și de expert.
În acest sens s-a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat drepturi bănești aferente perioadei 2005-2006, cu mențiunea că raporturile de muncă au încetat la (...), rezultând astfel o perioadă de 21 de luni pentru care s-au formulat pretenții. În cursul rejudecării reclamanta și-a redus pretențiile doar la drepturile bănești aferente a 9 luni din anul 2006, dar această precizare de acțiune (intervenită la sfârșitul rejudecării) nu poate avea efecte cu privire la cheltuielile de judecată, probele administrate în cauză vizând întreaga perioadă solicitată inițial, pârâta formulându-și apărări raportat la acțiunea introductivă în întregul ei.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a depus chitanțe privind onorariu de avocat în sumă totală de 2405 lei (filele 134 dosar inițial, f. 60 din rejudecare), iar pârâta pentru suma totală de 1.392,09 lei. Având în vedere că pretențiile au fost admise doar pentru 9 luni din cele 21 solicitate, tribunalul a constatat că reclamantei i se cuvin cheltuieli de judecată în valoare de 1.034 lei
(2405 x 42,85%), iar pârâtei i se cuvine suma de 793 lei (1.392,09 x 57,15%), iar prin compensarea acestor sume rezultă că pârâta trebuie să plătească reclamantei suma de 240 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. O. P. S. B., solicitândmodificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului pârâta critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că statuările instanței fondului în sensul ca pârâta nu i-ar fi acordat ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale prevăzut de art.187 alin.1 din CCM la nivel de ramura pe anii 2006 - 2007 sunt nefondate.
Din ansamblul probațiunii administrate în cauza rezulta în mod cert ca ajutorul constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Prin art.176 din CCM la nivel de unitate P. se prevede că ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997. Această împrejurare rezultă din adresa nr. IP nr.1721/(...) prin care S. P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de 1,27, iar prin adresa IP nr.1738/(...) s-a revenit cu precizarea că respectivul coeficient de 1,27 se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducere.
Prin adresa nr. 1818/(...) alin. 2 semnată de reprezentantul P. SA și reprezentantul F.S.L.I. P. se comunică S. P. următoarele: „calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. SA, care cuprinde și prevederile art.176(1) din contractul colectiv de munca în vigoare";.
Din aceasta probațiune rezulta în mod evident faptul ca începând cu data de (...) de comun acord cu sindicatul, salariile de baza individuale ale angajaților
P. au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze. P. semnatare ale contractului colectiv de munca au agreat majorarea salariilor brute de baza individuale cu un coeficient de 1,27 în medie, creșterea având ca și componenta contravaloarea cotei de gaze. La nivelul anilor 1998 și următorii, suma aferenta ajutorului privind cota de gaze a fost majorata implicit ori de câte ori au fost majorate salariile S. P. S..
Pe de alta parte este de precizat ca aceasta împrejurare rezulta în mod expres din conținutul art.176 alin.1 din CCM la nivel de P. în care s-a stipulat ca ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin C.. Aceeași formulare a art.176 se regăsește și în CCM la nivel de P. pentru anii 2006, 2007, iar în anul 2008 alin. 1 al art.176 se completează cu precizarea expresa ca „. cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere ca acest ajutor nu se mai acorda salariaților, fiind inclus în salariul salariaților și va rămâne așa până când P. FSLI vor conveni altfel";. Mențiunile din at1.176 alin.1 din CCM la nivel de P. din anul 2008, reprezintă voința părților și ele vin sa lămurească situația de fapt invocata, respectiv includerea în salariul de baza a primei de aprovizionare începând cu (...). Deoarece prin reglementarea din acest articol părțile au înțeles sa lămurească o situație de fapt, respectiv includerea în salariul de baza a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale ea nu retroactivează, ci doar explica conținutul unei clauze din CCM din anii anteriori.
Împrejurarea ca după anul 1997 nu au mai existat negocieri între P. și sindicat cu privire la acordarea separata a acestui ajutor, demonstrează cu prisosință faptul că acesta a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Statuările instanței fondului în sensul ca parata nu a făcut dovada ca a inclus în salariul de baza acest ajutor sunt nefondate și sunt contrazise de probele administrate în cauza.
Din adresele depuse la dosarul de fond rezulta ca toți salariații P. au beneficiat de majorări salariale. Aceste majorări salariale au fost posibile ca urmare a includerii în salariul de baza a ajutorului reprezentând c/valoarea a
4.000 m.c. gaze naturale. Prin adresa nr. 1818/(...) S. P. S. a precizat în mod expres ca fondul de salarii cuprinde și prevederile art.176(1) din CCM pe unitate.
În mod eronat instanța reține că între reclamantă și pârâtă s-au derulat raporturi de muncă în perioada (...)-(...). Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta nu era angajata SNP P. la data de 1 iulie 1997 și nu era parte a CCM. De asemenea, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada includerii acestui ajutor, câtă vreme S. B. nu i-a fost comunicata o adresa identica cu adresa nr. 1818/1997, nu s-a depsu decizia sucursale B. care să constituie suportul legal de mejorare și nu exista mențiuni în carnetul de munca al reclamantei în luna iulie 1997 cu privire la aceasta includere.
Este evident ca din moment ce P. B. nu era parte a SNP P. și reclamanta nu era angajata a paratei, nu puteau exista asemenea mențiuni în carnetul de munca al acesteia în iulie 1997. Tot pentru aceste motive nu s-au putut depune carnete de munca ale altor angajați P. B. care să conțină asemenea mențiuni.
Apreciază ca nelegală înlăturarea concluziilor expertului asistent Geta
Teodorescu. În opinia recurentei, concluziile expertului asistent sunt utile cauzei și edificatoare, fiind susținute de înscrisurile existente la dosar. I. de fond nu a avut în vedere faptul ca în ceea ce privește sucursala P. B., situația este una speciala, deoarece la momentul încheierii și aplicării C. aceasta sucursala nu era membra a SNP P. SA. Prin urmare, reclamanta nu era angajata a P. RA la data negocierii și aplicării C.ui Colectiv de M. pe anul 1997, aceasta fiind transferata la SNP P. SA în data de (...) de la societatea comercială P. SA B., societate care a fuzionat cu SNP P. SA în baza art. 2 din OUG nr. 49/1997, fiind absorbită de aceasta.
Fiind angajata a unei alte societăți la momentul negocierii contractului colectiv de muncă al P. pe anul 1997, respectiv al SC P. SA B. care avea un CCM propriu (CCM 524/(...)) și ai cărei salariați erau constituiți într-un sindicat propriu, sindicat neafiliat FSLI, conform listei sindicatelor afiliate parte din CCM P. pe anul 1997, reclamanta nu putea beneficia de prevederile 176 alin (l) al acestui contract odată cu angajații P. RA.
Câtă vreme potrivit clauzelor CCM pe anii 2006 și 2007 nu se mai puteau acorda aceste ajutoare separat, ele fiind incluse în salariul de baza din anul
1997, este evident ca nici reclamanta nu putea beneficia separat de aceste sume.
Prin urmare, susține recurenta din motivarea hotărârii rezultă în mod evident faptul că instanța de fond nu a avut în vedere apărările formulate de pârâtă și actele care dovedesc faptul că era imposibilă înscrierea în carnetul de muncă al reclamantei includerea ajutorului material la data de 1 iulie 1997.
O alta critică formulată de recurentă vizează modul de soluționare a precizării de acțiune depusa de reclamanta la termenul de judecata din (...), precizare prin care reclamanta a solicitat ajutorul constând in contravaloare a
4000 mc gaze naturale doar pentru anul 2006. In opinia recurentei aceasta precizare reprezintă in realitate o modificare de acțiune sau chiar o renunțare parțiala la judecata, făcuta prin mandatar si nu personal de parte. In aceasta situație, aceasta modificare este tardiv formulata, având in vedere ca dosarul seafla la rejudecare. R. nu poate modifica obiectul dedus judecății in acest stadiu procesul. Pe cale de consecința, apreciază că în mod nelegal instanța de judecata a avut în vedere la pronunțarea hotărârii precizarea de acțiune depusa la ultimul termen de judecata, după administrarea tuturor probelor.
Având in vedere cele de mai sus, este contradictorie si soluția data de instanța cu privire la cheltuielile de judecata. D. in mod legal a dispus compensarea cheltuielilor efectuate de părți, totuși a avut in vedere faptul ca prin acțiunea introductiva s-au formulat pretenții pentru o perioada de 21 de luni, respectiv pentru anii 2005-2006. I. s-a aflat in eroare, deoarece prin acțiunea introductiva s-au solicitat drepturile bănești pentru o perioada de 36 de luni, respectiv pentru anii 2005-2007.
Deoarece instanța a admis acțiunea doar pentru perioada (...) - (...), adică 9 luni și cheltuieli de judecată trebuiau raportate la pretențiile admise.
Recurenta a mai învederat faptul ca prin decizia de încetare a contractului de munca s-au stabilit și drepturile salariale de care a beneficiat reclamanta în momentul disponibilizării, iar reclamanta nu a contestat aceasta dispoziție.
Prin soluția de admitere a acțiunii reclamantei instanța a modificat în mod implicit și dispoziția de încetare a contractului de munca a acesteia în partea privitoare la despăgubirile acordate. O asemenea soluție este profund nelegala.
Recurenta a menționat că susține și celelalte motive invocate prin întâmpinarea depusa la instanța de fond, evident cu privire la motivele de nelegalitate invocate.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de SC O. P. SA ca netemeinic și nelegal șiobligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecata la fond și recurs.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere următoareleconsiderente:
Prin C. Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pe anii 2006, 2007, la art. 187 se prevede că salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind C. colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de S. ". S. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamantă, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură în speță.
În consecință, reclamanta este îndreptățită să primească drepturile bănești solicitate, însă pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru perioada (...)-(...).
Recurenta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar l-arecunoscut, însă susține că acesta ar fi fost inclus în salariul de bază începândcu anul 1997, conform art. 176 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P."; .
Aceste susțineri apar ca fiind nefondate câtă vreme pârâta nu a depus la dosar un act adițional în acest sens. Mai mult decât atât, susținerile sale sunt contrazise și de concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, iar cererea recurentei de a se acorda preferință opiniei exprimată de expertul asistent, în condițiile în care această opinie nu se coroborează cu nicio proba aflata la dosarul cauzei, nu poate fi primită.
Un număr de sporuri și adaosuri la salariul de bază al angajaților pârâtei au fost prevăzute în contractele colective de muncă, P. formulând constant apărări prin care invocă includerea acestor drepturi în salariul de bază, instanțele fiind confruntate cu un mare număr de diverse astfel de litigii, astfel încât, dată fiind deja notorietatea acestei apărări a pârâtei, nu se poate accepta fără o mai clară verificare simpla sa afirmație că a inclus în salariul de bază dreptul solicitat prin prezenta acțiune.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta invocă faptul că aceste creșteri salariale au corespuns unor majorări, indexări făcute conform indicelui de inflație în baza unor acte normative cu aplicabilitate generală. Față de inflația ce a caracterizat economia în acea perioadă și de constantele creșteri salariale prin care s-a încercat menținerea semnificației economice a salariului, susținerile reclamantei apar ca pertinente, fiind deci în sarcina angajatorului să probeze dincolo de orice dubiu că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației 176 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiza, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare încheiate la nivel de unitate nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu poate fi agreată interpretarea potrivit căreia aceste dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură instituie doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 187 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale";, astfel că argumentele referitoare la negociere nu reprezintă o condiție de care să depindă nașterea dreptului, ci o contextualizare a modalității în care se va pune în executare obligația.
Având în vedere dispozițiile art. 272 (fost art. 287) din Codul Muncii, care prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale solicitate de reclamantă, în calitate de angajat, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată la care pârâta recurentă a fost obligată la fondul cauzei, Curtea constată că prima instanță a procedat în cauză la o corectă aplicare a prevederilor art. 274 și 276
C., pârâta fiind partea căzută parțial în pretenții, iar în ceea ce privește stabilirea cuantumului acestora, instanța a avut în vedere în mod corect faptul că prin cererea inițială reclamanta a solicitat acordarea drepturilor bănești cuvenitepentru anii 2005-2006, astfel cum se poate observa din cererea introductivă, reclamanta menționând totodată în cerere faptul că a avut calitatea de salariat al SC P. SA până la data de (...).
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, apreciind, în aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 din codul de procedură civilă, că acest cuantum al onorariului de avocat este unul rezonabil în raport de valoarea obiectului cauzei în recurs și de munca efectivă prestată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. O. P. S. împotriva sentinței civile nr. 8. din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei P. E. suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: I.S.B.
| ← Decizia nr. 369/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3995/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
