Decizia nr. 2573/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 2573/R/2012
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de U. J. A S. L. DIN Î. pentru reclamantul G. A. L. împotriva sentinței civile nr. 111 din 13 februarie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați G. Ș. A. B., C. LOCAL B. și P. M. B., având ca obiect drepturi bănești - diminuare indemnizație concediu de odihnă cu 25%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 111 din 13 februarie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. A.-L., prin U. J. a S. L. din Î. B.-N. împotriva pârâților G. Ș. A. B., C. LOCAL AL O. B. și P. O. B..
Pârâta G. Ș. A. B. a fost obligată să plătească reclamantului diferența dintre suma cuvenită și cea încasată pentru zilele de 1 și 2 iulie 2010.
A fost obligat C. local al orașului B. și P. orașului B. să aprobe, respectiv să aloce pârâtului G. Ș. A. B. diferența dintre suma cuvenită și cea încasată de reclamant pentru zilele de 1 și 2 iulie 2010.
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut în esență considerentele Deciziei nr. 20 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care a statuat că „dispozițiile 1 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din C. muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului
școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a L. nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.";
S-a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 330^7 alin. 4 din C. de procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al R., reținându-se că indemnizația pentru concediu de odihnă efectuat după data intrării în vigoare a L. nr.118/2010, trebuia diminuată de 25%.
S-a reținut că reclamantul face parte din rândul personalului didactic din învățământul preuniversitar și, în anul școlar 2009-2010, a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ, cu personalitate juridică.
În cursul anului școlar 2009-2010 a intrat în concediu de odihnă la data de 14 iunie 2010 și indemnizația de concediu cuvenită pentru lunile iulie și august i-a fost diminuată cu 25% în temeiul prevederilor L. nr. 118/2010.
T. a apreciat că diminuarea drepturilor salariale pentru 1 și 2 iulie este nelegală, întrucât înseamnă o aplicare retroactivă a legii, însă pentru perioada ulterioară date de 3 iulie 2010, când s-a aplicat L. nr. 118/2010, pretențiile din acțiunea dedusă judecății sunt neîntemeiate.
Totodată, T. a reținut faptul că la data de 6 decembrie 2011 Curtea E. a respins ca indamisibile cererile reclamanților F. M. și A. G. S., împotriva R., prin care reclamanții se plângeau de încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., prin măsura reducerii salariale cu 25%. Dat fiind faptul că indemnizația de concediu înlocuiește salariul, statuările instanței europene și în privința drepturilor deduse judecății în prezenta cauză, începând cu data de 3 iulie 2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs U. J. A S. L. DIN Î. în numele și pentru membrul de sindicat G. A.-L. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic acordarea concediului de odihnă este reglementată atât de prevederile C. M. și ale C. C. de M. U. la N. N., C. C. de M. U. la N. de R. Î., cât și de cele ale H. de G. nr. 2.
Reclamantul a început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, care este data intrării în vigoare a L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 441/(...), respectiv in data de (...). În fapt însă, indemnizația de concediu cuvenită cadrelor didactice a fost diminuată cu un procent de 25%, aplicându-se în mod abuziv prevederile L.. 118/2010.
Potrivit principiului consacrat în art.15 alin. 2 din Constituția R., republicata,
„. dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile";.
În același sens sunt si dispozițiile art. 1 din C. civil, „. dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactiva";.
În acest sens consideră ca nelegal faptul ca indemnizația, indiferent care ar fi fost modul de calcul a fost diminuata cu 25%.
În consecință, ca urmare a nerespectării termenului imperativ de plată a indemnizației de concediu și prin interpretarea greșită a legii, pârâții au diminuat cu 25% cuantumul indemnizației, aplicând în mod nejustificat prevederile art. 1 din L. nr. 118/2010. Învederează instanței că, potrivit art. 78 din Constituție, L. nr.
118/2010 a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, prin urmare, diminuarea cu 25
% indemnizației a încălcat principiul neretroactivității legii civile.
La momentul la care această indemnizație ar fi trebuit calculată în mod corect, respectiv cu 10 zile înaintea plecării în concediu, sau cel puțin cu 5 zile potrivit actelor normative în vigoare, salariile personalului din învățământ erau cele stabilite de prevederile art. 30 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, fiind „. la nivelul lunii decembrie 2009.
Mai mult, la data la care ar fi trebuit plătită indemnizația de concediu, respectiv înainte de plecarea în concediu, L. 118/2010 nici măcar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 abia în data de (...) și intrând în vigoare abia de la data de (...).
Reclamantul mai învederează instanței și faptul că art. 1 din L. nr. 118/2010 dispune diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1..
Or, aceste două acte normative nu cuprind prevederi referitoare la indemnizațiile de concediu de odihnă sau la cuantumul acestora. În acest sens art. 48 alin. 2 din L. nr. 330/2009 stabilește expres că „prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare";.
Mai apreciază că sunt încălcate și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al
CEDO, întrucât noțiunea de „. îmbracă, în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv „. interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică"; (cauza Buchen contra Cehiei). Dreptul la indemnizație pentru concediul de odihnă al salariaților este afectat în mod gravele măsura eliminării cu 25% a veniturilor.
În drept, invocă dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, ale art. 283 alin. (1) lit. c) din C. M., ale art. 67 din L. nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din L. sindicatelor nr. 5412003, ale art. 103 din L. nr. 128/1997, ale art. 145 din L. nr. 53/2003 - C. M., ale cu modificările și completările ulterioare, ale H. de G. 2., ale art. 29 din Contractul C. de M. U. la N. de R. Î. si ale Contractul C. de M. U. la N. N. aplicabil pentru anii 2007-2010.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au investit instanța competentă de jurisdicție a muncii cu verificarea legalității reducerii drepturilor cuvenite pentru perioada efectuării concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, în temeiul dispozițiilor L. nr. 118/2010, respectiv, cu solicitarea de a dispune instanța plata diferențelor salariale dintre sumele încasate cu acest titlu în baza L. nr. 118/2010 și sumele care li se cuvin cu acest titlu fără aplicarea diminuării.
Recurentul se consideră vătămată în drepturile sale prin aplicarea art. 1 din
L. nr.118/2010, care prevede următoarele: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
În ceea ce privește această problemă de drept, prin D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul oficial nr. 822/21 noiembrie 2009, s-a statuat că dispozițiile
1 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din C. muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind S.utulpersonalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a L. nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
În considerentele Deciziei nr. 2., s-a reținut că "algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fostul art. 145) din L. nr. 53/2003 - C. muncii, republicată, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiilor și sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.
Or, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a H. G. nr. 2., republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
Din interpretarea prevederii normative anterior citate rezultă faptul că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul a indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% statuată prin 1 din L. nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.";
De asemenea, în considerentele deciziei amintite, s-a concluzionat faptul că
„întrucât după intrarea în vigoare a L. nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporțional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.";
În ceea ce privește dispozițiile cuprinse la pct. 26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a H. G. nr. 2., republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), care prevăd faptul că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „această dispoziție normativă nu poate influența aplicarea criteriilor pe baza cărora se stabilește cuantumul indemnizației de concediu de odihnă. Ea reglementează doar plata în avans a acestor drepturi bănești, fiind vorba despre un beneficiu al legii conferit salariaților din învățământ";.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că prin aplicarea 1 din L. nr.
118/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcareadreptului de proprietate, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a
D. O.
Curtea reține că dezlegarea problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art. 3307 alin. 4 C.proc.civ. În cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitatea școlară reclamantul a început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, iar indemnizația de concediu a fost redusă cu un procent de 25%. Prin urmare, drepturile nediminuate se cuvin a fi acordate reclamantului doar până la data de 2 iulie 2010, întrucât fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 441 din 30 iunie 2010, L. nr. 118/2010 a intrat în vigoare în data de 3 iulie 2010, iar în speță o parte dintre zilele de concediu de odihnă, ale reclamantului, au fost anterioare acestei date. Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de U. J. A S. L. DIN Î. B. pentru reclamantul G. A.-L. prin împotriva S. civile nr. 111 din 13 februarie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-R. M. C. M. S.-C. B.cu opinie separată în sensuladmiterii recursului G. C. GREFIER Red.I.R.M/Dact.SM 2ex./(...) Jud. fond: G. C. F. Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M. Consider că recursul declarat de U. J. A S. L. DIN Î. B., pentru reclamantul G. A.-L., este fondat, întrucât în mod greșit prima instanță a aplicat în cauză dispozițiile L. nr.118/2010, având în vedere atât modul de calcul al indemnizației de concediu cuvenite acestuia pentru anul școlar 2009-2010, cât și data la care acest drept trebuia plătit, conform dispozițiilor legale și convenționale aplicabile. Astfel, conform art.103 din L. nr.128/1997, dreptul la concediul anual deodihnă cu plată, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorilelegale, la care este îndreptățit personalul didactic din învățământ este stabilit pe ani școlari , prin urmare și indemnizația de concediu de odihnă este cuvenită aces tei categorii de personal tot pe ani școlari. Conform pct.1 din decizie, denumit ". de drept care a generat practica neunitară"; , s-a reținut că "Recursurile în interesul legii vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare învederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fost art. 145) din L. nr. 53/2003 - C. muncii, republicată, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, cu modific ările și completările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cuspecific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, cu privire la cuantumul indemnizației de concediu aferent anului școlar 2009-2010, cuvenit personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat."; Atât din dispozitivul acestei decizii, cât și din obiectul sesizării pentru pronunțarea asupra acestui recurs în interesul legii, se reț ine că Î nalta Curte de Casație și Justiție nu a fost sesizată și cu interpetarea și aplicarea Ordinului nr.3251 din 12 februarie 1998 al M. E. N.e pentru aprobarea concediului de odihnăal personalului didactic, care a fost apreciat însă, prin considerentele deciziei, ca fiind tocmai legea specială care derogă de la dispozițiile art.145 alin.2 din C. muncii. Analizând și punctul 3 al deciziei, ce privește "Soluții le pronunțate de instanțele judecător ești";, se reține că, printre hotărârile judecătorești anexate cererii de pronunțare a unui recurs în interesul legii, se regăsesc, la punctul 3.1. deciziiale unor instanțe judecată care au aplicat aproape toate dispozițiile legale și convenționale posibile, fără a stabili însă care dintre toate acestea erau în vigoare la data la care reclamantului i se cuvenea indemnizația de concediu de odihnă, care constituie lege specială și care lege generală, iar la punctul 3.2. decizii ale unor instanțe care nu au reținut nici o dispoziție legală aplicabilă concediilor de odihnă ale cadrelor didactice, ci doar prevederile L. nr.118/2010. Anterior pronunțării acestei decizii, Curtea de A. C., prin decizii irevocabile, care nu au ajuns însă a fi examinate în cadrul acestui recurs în interesul legii, a reținut o problemă de drept ce nu a fost analizată , astfel cum rezultă din examenul soluțiilor avute în vedere, de către instanțele ce au pronunțat deciziile menționate la punctele 3.1 și 3.2 și, prin urmare, nici de către Î nalta Curte de Casație și Justiție. Această problemă de drept o constituie faptul că art.145 alin.2 din C. muncii, constituia, chiar începând cu data adoptării acestuia, în anul 2003, nu numai dispoziție generală, ci chiar singura dispoziț ie în vigoare priv ind cuantumul și data plății indemnizației de concediu de odihnă. În acest sens, potrivit art.298 alin.2 din C. muncii (L. nr.53/2003), prevederile L. nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii alesalariatilor au fost abrogate, fiind abrogate și alte dispoziții contrare codului. Art. 3 din L. nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor prevedea că, pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la oindemnizație care nu poate fi mai mica decît salariul de baza, sporul de vechime și indemnizația pentru funcția de conducere, luate împreună. Conform art. 7 din aceeași lege, regulile privind durata concediului de odihna, inclusiv a concediului de odihna suplimentar, cuantumul indemnizației cuvenite, programarea, efectuarea, întreruperea și amânarea concediului de odihna, precum și compensarea în bani a concediului neefectuat se stabilesc, în limitele și cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, prin hotărâre a G.,pentru salariații din administrația publica, regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare. În temeiul disp.art.7 din L. nr.6/1992 a fost adoptată H.G. nr.2. privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, care, la art.7 alin.1, a prevăzut că, pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna și la alin.2, că media zilnică a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu. Se reține astf el că ș i H.G. nr.2., adopt ată în baza și în e xecutarea unei legi abrogate (conform art.31 din Decretul Consiului de S. nr.16 din 3 februarie 1976 pentru apro barea Metodologiei generale de teh n ica legislativă priv ind pregătirea și sistematizarea proiect elor de acte normative), nu mai poate fi considerată ca fiind în prezent aplicabilă. În temeiul art. 17 din H. G. nr. 2., republicată, cu modificările ulterioare, modul de efectuare a concediului de odihnă cuvenit p ersonalului didactic se stabilea de M. Î. M. E. N.e a adoptat astfel Ordinul nr.3251 din 12 februarie 1998 pentru aprob are a conced iu lu i de od ihn ă al person alulu i d id ac tic, emis, conform preambului actului, în aplicarea art.103 din L. nr.128/1997, a art.8 din L. nr.6/1992 ș i a ar t. 17 d in H.G. nr.2., care, la art.21, cupri ndea reglementări ce privesc stabilirea indemnizației de concediu de odihnă , identice în conținut cu cele prev de art.7 alin.1 din H.G. nr.2., d ar c are nu pu te au "supr av ie țu i"; ac telor nor mative în te me iul c ăror a au f ost adop tate, res pec tiv L. nr.6/1992 ș i, implicit, a H.G. nr.2., abrogate prin noul Cod al muncii. Identitatea de con ținut a acestor pre vederi legale ce pr iveau stabilirea cuantumului indemnizației de concediu atât în cazul personalului didactic, cât și în ca zul tut uror bugetarilor, d enotă că niciodată cadrele didactice nu au avut prevederi speciale, derogatorii de la normele generale privind stabilirea acestei indemnizații. De altfel, art.145 alin.2 din C. muncii în forma în vigoare din 2003 și până la modificarea acestuia prin O. nr.65/2005, cuprindea aceleași prevederi, aplicabile pentru toți salariații, respectiv: " I . de concediu de odihna reprezi ntă media zilnica a veniturilor din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zil e de concediu."; De asemenea, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, nr.2001/2005, având ca parte semnatară și pe Ministerul Educației și Cercetării, prevedea, la art.59 alin.1, aceleași dispoziții cuprinse în art.145 din C. muncii în vigoare până în anul 2005, respectiv că:"; Pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizaț ie ce reprezintă me dia zilnică a venitur ilor din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul zilelor de concediu, iar la alin.4 că indemnizația se plătește înainte de plecarea în concediu. Prin urmare, până în anul 2005, stabilirea indemnizației de concediu de odihnă pe baza media zilnica a veniturilor din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul d e zile de concediu , nu era o prevede re specială aplicabilă doar personalului bugetar, sau personalului didactic, ci tuturor salariaților acestei țări, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat, chiar dacă era inclusă, de fapt preluată, din cadrul normativ general, și în acte normative speciale. Acesta este și motivul pentru care acest aspect, al stabilirii indemnizației de concediu de odihnă a personalului din sectorul public nu a ridicat probleme deosebite până în anul 2005 întrucât , până la data int rării în vigoare a O. nr.65/2005, prevederile noului Cod al muncii în acest sens erau identice cu cele prevăzute în H.G. nr.2., deși temeiul calculării acesteia, începând cu anul 2003, trebuia să fie L. nr.53/2003 și nu o hotărâre de guvern ale cărei prevederi în acestsens erau abrogate. În anul 2005, prin O. nr.65/2005, legiu itorul a cons ider at c a f iind neces ar ă modificarea C. mu nc ii ș i în pr iv inț a mo dulu i de s tab il ire a inde mn iz aț ie i de conc ed iu de od ihn ă, mo tiv at de :";necesitatea îndepl inirii angajamentelor asumate de R. în cadrul negocierilor privind Capitolul 13 " Ocupare și politici sociale" , de armonizare a legislației naționale cu acquis -ul comunitar";, ca o ". cuprin să în Programul legislativ prioritar pentru integrarea în U. E.";. Potrivit disp.art.145 alin.2 din C. muncii, astfel cum a fost modificat prin O. nr.65/2005, deci a dispozițiilor în vigoare privind calculul indemnizației de concediu de odihnă, aceasta reprezintă media zilnică a drepturilor salariale cuprinzând salariul de bază, indemn izațiile și sporurile cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu zilele de concediu. Chiar dacă s -ar aprecia că dispozițiile H.G. nr.2. privind stabilirea indemnizației de conc ediu de odihnă, ar fi supraviețuit abrogării L. nr.6/1992, în organizarea și aplicarea căreia a fost adoptată, dispozițiile sale preluate din cadrul normativ general de la data intrării sale în vigoare și până la adoptarea O. nr.65/2005, trebuiau considerate ca fiin d implicit abrogate î n anul 2005, dată d e la care sunt contrare cadrului normativ general stabilit de C. muncii. În expunerea de motive a O. nr.65/2005 s-a susț inu t c ă „Prev eder ile propuner ii leg isl ative pr iv ind C. mu nc ii sun t în concor d anț ă cu leg isl aț ia co mu n itar ă în do men iu ";. De asemenea, în expunerea de motive a G. R. pentru adoptarea L. nr.371/2005, de aprobare a O. nr.65/2005, s-a ar ătat c ă: „ În R apo ar tele de ț ar ă al U. E. pen tru an ii 2003 ș i 2004 s -a pr ec iz at c ă ac tu alu l Cod al muncii nu pr e ia preveder ile d irec tivelor în mater ie ale U. E. ș i, mai ales, nu ur me az ă suf ic ien t de cl ar pr ac tic ile d in ț ăr ile me mbre ale U. E."; . „În vederea îndeplinirii obligațiilor asumate și ca urmare a negocierii cu partenerii sociali";, s -a s tab il it c ă es te nece s ar ă, pr in tre al tele, ș i mod if ic are a prevederilor privind „Stabilirea și plata concediilor de odihnă"; , menț ion ând u -se c ă: „Integrarea eur opeană înseamnă reglementări europene. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește relațiile de muncă";. Ar fi de altf el cu to tul anor mal ș i des ig ur, con tr ar in tenț ie i leg iu itorulu i, ce a cons ider at în anul 2005 c a f iind nece s ar ă mod if ic are a C. munc ii ș i în pr iv inț a mo dulu i de s tab il ir e a inde mn iz aț ie i de conced iu de od ihn ă, cons ider ată c a o regle men tare europe an ă, c a în r apor tur ile de munc ă ale pe rson alulu i d in sec to rul publ ic, respec tiv ale person alulu i d id ac tic , s ă se apl ice o ho tăr âre de guvern d in anul 1992, e mis ă în te me iul une i leg i abrog ate înc ă d in anul 2003 d e c ătre C. munc ii, c are a prev ăzu t pr in d ispo z iț iile s ale modul de c alcul al aces te i inde mn iz aț ii. De altfel, potrivit art.63 din L. nr.2.: " Pentru instituirea unei normederogatorii se va folosi formula "prin derogare de la…";, urmată de menționarea reglementării de la care se derogă. Derogarea se poate face numai printr-un act normative de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.";, astfel încât o regle men tare spec ial ă, derog ator ie, în ac ee aș i mater ie, ar tre bu i prev ăz u tă pr in tr u -un act normativ cel puț in de acel aș i n ivel cu regle men tare a gener a l ă în mater ie. Conform art.16 alin .1 și 2 din L. nr.2., în procesul de reglementare esteinterzisă instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative. În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie princoncentarea materiei în reglementări unice, iar conform art.17 din același act normativ, în vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspect de contradictorialitate cu reglementarea preconizată. Pentru motivele enumerate anterior, consider că, prin dispozițiile art.23 din O.nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personal ului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 2. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III l a nr. 1. privind sistemul destabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, în prezent aproape în totalitate abrogată prin L. cadru nr.330/2009 , nu se puteau repune în vigoare dispozițiile abrogate ale H.G. nr.2.. De altfel, întrucât di spozițiile art.23 din O.nr.10/2008 constituie de fapt doar norme de trimitere, potrivit disp.art.50 alin.4 din legea nr.2. privind normele de tehnică legislativă, î n situația modificăr ii, completării și abr ogării dispoziției la c are s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuia avută în vedere situația juridică a normei de trimitere. Mai mult, nicio regl ementare ulterioară modificării C. muncii O. nr.65/2005, de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază , nu a prevăzut, cu respectarea dispoziilor art.63 din L. nr.2. că, prin derogare de la dispozițiile C. muncii, astfel cum a fost m odificat și completet în 20 05, pentru întregul personal din sectorul public, sau pentru personalul din învățământ, indemnizația de concediu de odihnă se calculează diferit, respectiv potrivit c adrului general în c are aceasta se calc ula anterior pentru toți salariații, indiferent de sectorul în care aceștia prestează activitatea. De asemenea, potrivit art.67 din L. nr.2.: "În cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite. În cadrul atribuțiilor sale C. Legislativ are obligația să identifice toate a dispozițiile legale care au sufeit evenimente legislative implicite și să propună P.ui și, respective, G. măsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresă a acestora. Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completete sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres."; În speță însă, astfel cum am argumentat anterior, consider că dispozițiile privitoare la calculul indemnizației pentru concediu de odihn ă cuvenite personalu lui bugetar cuprinse în H.G. nr.2. au fost abrogate implicit, întrucât acestea nu constituiau prevederi speciale, ci preluau doar dispozițiile generale a plicabile tuturor salariaților acestei țări, prevede ri care însă încep an d cu anul 2005 au f ost modificate prin C. muncii. Mai mult, conform art.95 alin.1 din L. nr.128/1997, care la data adoptării L.nr.118/2010 era în vigoare, nefiind abrogat sau modificat prin L. nr.330/2009, " P. d id ac tic de l a to ate n ivelur ile înv ăț ămân tulu i are drep tur i ș i o bl ig aț ii care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din carta universitară, precu m ș i d in preveder ile con tr ac tu lu i colec tiv de munc ă."; Potrivit art.22 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, învigoare la data la care reclamanților trebuia să li se plătească indemnizația deconcediu, la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă în instituțiile bugetare, părțile sunt reprezentate după cum urmează:a) de către conducătorul instituției bugetare sau de către locțiitorul dedrept al acestuia;b) de către sindicatele reprezentative, în sensul prezentei legi, sau de cătrereprezentanții salariaților aleși conform preveedrilor art.20. Art.59 alin.1 din Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 prevede că, pe durata concediului de odihnă, s alariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporul de vechime și indemnizația pentru funcție de conducere, luate împreună, corespunzător numărului de zile de concediu. Astfel, după modificarea art.145 alin.2 din C. muncii prin O. nr.65/2005, în concordanță cu art.238 din C. muncii, ce preve de că la încheie rea contractului colectiv de muncă prevederile legale privind drepturile salariaților au caracter minimal , Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007- 2010, avându-l ca p arte semnatară, din partea instituțiilor bugetare și pe M. E. și C. , a mod if ic at preveder ile co n tr ac tulu i colec tiv de mu nc ă l a n ivel n aț ion al an ter ior în cee a ce p r iveș te cu an tu mul in de mn iz aț ie i de od ihn ă cuven ite, aplicându- se, conform art.3 alin.1 lit.a) din contract, pentru toți salariații încadrați la toate unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, de stat sau privat. Mai mult, potrivit art.1 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic lanivel național pe anii 2007-2. „. co ntractante, reprez entate conform an ex ei nr.7, recunosc și acceptă pe deplin că sunt libere și egale în negocierea C. colectiv de muncă unic la nivel național și se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia."; Conform anexei nr.7 la acest contract, din componența comisiei de negociere a acestui contract a făcut parte și Ministerul Edu cației și Cercetării. Av ând în vedere f ap tul c ă M. E. și C. a purtat negocieri în vederea încheierii acestui contract, l-a semnat și s -a obligat să respecte în totalit ate prevederile acestuia, acest contract fi ind legea părților, se reține că, de la data înreg is tr ăr ii aces tu ia l a M. M., S. S. ș i F., respec tiv de l a d ata de (...), de când ace s t con tr ac t colec tiv de mu nc ă ș i -a produs e f ectele, modul de s ta b il ire a inde mn iz aț ie i de conced iu de od ihn ă a person alulu i d id ac tic a f ost s tab il it pr in preveder ile con tr ac tu ale conven ite de c ătre p ar tener ii soc ial i, c ar e au cons ider at ca fiind prevederi legale cu caracter minimal, în ace as tă pr iv inț ă, ar t.145 al in.2 d in C. munc ii , modificat prin O. nr.65/2005. Nu s-ar putea reține în acest sens că M. E. și C. ar fi ne gociat, semnat și și-ar fi asumat ră spunderea să resp ecte prevederi apl icabile în instituțiile subordonate, ce contravin unui ordin emis de către acel ași minister sau al tor dispoziții legale în vigoare. De asemenea, Contractul C. de M. la N. de R. de Î., deși nu cupr inde în mo d expres modul de c al cul al inde mn iz aț ie i de conced iu, s tab ile ș te la art.6 alin.1, c ă drepturile salariațilo r prevăzute în acest contract nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care sunt recunoscute de legislație și contractul colectiv de muncă la nivel național. De fapt, în vara anului 2010, cand s-a pus problema executăr ii și aplicării dispozițiilor L. nr.118/2010 privind cu an tu mu l inde mn iz aț iilor de conced iu de od ihn ă cuven ite person alulu i d id ac tic d in înv ăț ămân t, orice autoritate publică, respectiv angajator, avea în vedere un cadru legislativ și convențional general, r eprezentat de C. muncii și Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 și un cadru leg islativ și convențional special, care, în mod normal, trebuia să fie L. nr.128/1997 privind statutul personalului didactic și L. cadru nr.330/2009 privind salarizar ea personalului plătit din fonduri publice, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și cele la nivel de grupuri de unități. În ceea ce privește această legislație specială, L. nr.128/1997, lege specială care reg lementează unitar drepturile perso nal ului didactic din învățământ, se reține că aceasta nu cuprindea nicio prevedere cu privire la calculul indemnizației de concediu de odihnă cuvenit acestei categorii de personal, făcând t rimitere la legisla ția muncii în vigo are și la preveder ile contractelor colective de muncă. Pe de altă parte, L. nr.330/2009, care și -a propus stabilirea unui sistem unitar, bazat pe echitate și coerență, în ceea ce privește salarizarea pentru personalul bugetar, conform art.1 și 3 lit.a) și d) din lege, respectiv crearea de oportunități egale și remunerație egală pe baza principiilor și normelor unitare privind st abilirea și acordar ea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului d in sectorul bugeta r, nu cuprinde ni cio mențiune cu privi re la stabil irea i ndemnizației de c oncediu de odihn ă a acestei categorii de personal, cu toat e că și aceasta con stituie propriu -zis tot un drept de natură salarială. Acesta este și moti vul pentru care, de și M. E. și C. , a purtat negocieri în vederea încheierii C. C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, l-a semnat și s -a obligat să respecte în totalitate prevederile C. C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, acest contract fiind legea părților, de la data înregistrării acestuia la M. M., S. S. și F., respectiv de la dat a de (...), stabilind prin art.59 alin.1, c ă, pe dur ata conced iulu i de od ihn ă, s al ar iaț ii vor p r imi o inde mn iz aț ie ce reprez in tă med ia z iln ic ă a ven itur ilor d in ul time le tre i lun i an ter io are lun ii în c are es te ef ectu at conced iul, mu l tipl ic ată cu nu mărul de zile de concediu, considerând ca fiind prevederi legale cu caracter minimal, în această privință, art.145 alin.2 din C. munc ii prin O. nr.65/20 05, M. E., C., T. și S., prin S. său de S., a considerat necesar să solicite "…punctul de vedere al M. F. P. în legătură cuaplicarea prevederilor art.1 alin.1 din legea nr.118/2010 privind unele măsurinecesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ceea ce privește cunatumulindemnizațiilor de concediu de care beneficiază personalul didactic…";, astfel cum rezultă din adresa nr.17489/(...) emisă de Ministerul Finanțelor Publice-C. S. de S., depusă în dosare cu același obiect și cauză. Ministerul Finanțelor Publice a răspuns acestei solicitări în sensul că: "I. de care beneficiază personalul didactic la plecarea în concediu de odihnă este reglementată prin H. G. nr.2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific depsebit și din unitățile bugetare, republicată, precum și prin art.23 din OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 2. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la nr. 1. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale. Potrivit actelor normative amintite personalul contractual din sectorul bugetar are dreptul, la plecarea în concediul de odihnă, la o indemnizație de concediu calculată în raport de numărul de zile de concediu de odihnă înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporurile de care beneficiază, potrivit legii și după caz,indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă. …………… Drept urmare, în opinia noastră, pentru concediile de odihnă effectuate după intrarea în vigoare a legii nr.118/2010, cuantumul indemnizației de concediu determinat potrivit cadrului general aplicabil se reduce cu 25% și se aplică în mod nediscriminatoriu, întregului personal din instituțiile și autoritățile publice indiferent de modul de finanțare."; Prin urmare, deș i, co nf or m ar t.16 d in L. nr.2., leg iu itorul a ur măr it concen tr are a materiei drepturilor cuvenite personalului din sectorul bugetar în cadrul unei regle men tăr i un ice, r espec tiv L. nr.330/2009, to tuș i, în anul 2 010, au tor ităț ile publ ic e puse în s itu aț i a de a execu ta leg ile, con s ider ă neces ar a f i apl ic ate în con tinu are regle men tăr i d in ac ee aș i mater ie d ispe rs ate în leg isl aț ia c ons ider ată în v igo are, respectiv a H. G. nr.2. și a O. nr.10/20 08 , ordon anț ă c are pr ive a, as tf el cu m rez ul tă d in titul atur a ș i con ț inu tul s ău to t s al ar iz are a person alulu i b uge tar, abrog ată exp res apro ape în to tal itate de preveder ile L. nr.3 30/2009, cu excepț ia a tre i ar ticole. L ipseș te în to tal itate poz iț ia au tor ităț ilo r cu atr ibuț ii în do me n iu în cee a ce pr iveș te apl ic ab il itat e a d ispoz iț iilor C. C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 ș i a con tr ac telor colec tiv e de munc ă înche iate l a n ivel inf erio r, în cee a ce pr ive ș te de ter min are a inde mn iz aț ie i de conced iu de od ihn ă ce tr ebu ia pl ătită c adre lor d id ac tice ș i a d ate i l a c are ace as ta er a sc aden tă. După cum s-a reținut de către Curtea E. a D. O., în cauza Păduraru contra R., cu privire la claritatea dreptului, "odată ce a fost adoptată o soluție de cătrestat, ea trebuie implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului."; Astfel cum s-a prob at în cauză, cu ade verința nr.4248/(...) depusă la dosar, cele 62 de zile de concediu de odihnă, exclusiv duminicile și sărbătorile legale, respectiv 78 de zile calendaristice de concediu de odihnă, la care era îndreptățit reclamantul pentru anul școlar 2009-2010, au fost efectuate, începând cu data de (...), în lunile iulie și august, iar indemnizația de concediu de odihnă, aferentă muncii deja presta te în acel an școla r, trebuia plătită a nterior acestei dat ei intrării în concediul de odihnă, potrivit următoarelor reglementări legale și prevederi convenționale: Conform art.145 alin.3 din C. muncii, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu 5 zile înainte de plecarea în concediu. Potrivit art.59 alin.4 din Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007- 2010, indemnizația de concediu se plătește înainte de plecarea în concediu. Art. 29 alin.4 din Contractul C. de M. la N. de R. de Î. prevede căindemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel p uțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă. Î n consecință, Curtea reține că L. nr. 118/2010, intrată în vigoare abia la data de (...), după ce personalul d idact ic prestase integral munca pe anul școl ar 2009/2010 și începuse efectuarea concediului de odihnă, n u putea retroactiva și afecta, prin diminuare, cuantumul indemnizației de concediu de odihnă la care era îndreptăț it reclamantul pen tru acest an școla r , ce trebuia stabilit conform considerentelor ex puse anterior și plătit anticipat plecării în concediu, aceste dispoziții nefiind incidente decât cererilor de concediu formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, după intrarea în vigoare a L. nr. 118/2010, Din moment ce toate aceste acte normative sau convenționale, dar cu putere de lege, stabilesc că indemnizația de concediu se plătește întotdeauna înainte de plecarea efectivă în concediu, ca o măsură de pr otecție socială a salariatului, chiar și în ipoteza în care indemnizația de co ncediu s-ar fi plătit s alariatului în fapt, la o dată ulterioară, culp a angajatorului în a cest sens, pentru ne respectarea drepturilor angajatului, nu poat e să agraveze și mai mul t situația creată acestuia, contribui nd la diminuarea indemnizației cuvenite prin aplicarea unei legi intrate în vig oare ulterior datei la care aceste drepturi bănești erau datorate/scadente. Prin urmare, consider că acțiune a reclamantului privind obligarea unității școlare pârâte la plata diferenței de indemnizație i de concediu de odihnă pentru anul școlar 2009/2010 este fondată. Apreciez ca fiind fondat și capătul de cer ere formulat de către reclamant privind obligarea C.UI LOC AL B. și P. O. B. la asigurarea finanțării pentru plata acestor diferențe de indemnizație . Astfel, obligația de a plăti salariul și, implicit, indemnizația de concediu de odihnă, revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director. Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin.1 din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite. Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. Conform art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică. Având în vedere aceste dispoziții legale, consider că intimaților-pârâți: C. LOCAL și P. O. B. le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor în vigoare și a prevederilor contractuale negociate și semnate de către M. E. și Î. Pentru toate aceste motive, apreciez că se impunea admiterea recursului formulat în cauză de către U. J. A S. L. DIN Î. B.-N. pentru reclamantul G. A. L., modificarea în tot a sentinței primei instanțe și admiterea în totalitate a acțiunii formulate de către reclamant. Judecător, C. M. Red./Tehnored.:C.M.; 3 ex.-(...). Motivarea opiniei separate a d-nei judecător C. M.
| ← Decizia nr. 272/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2569/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
