Decizia nr. 1353/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 1353/R/2012
Ședința publică din data de 14 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: D. C. G.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G. N. și M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5741 din 28 noiembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI
și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 martie
2012 pârâtul intimat Ministerul Justiției a formulat și înregistrat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
De asemenea, se constată că la data de 12 martie 2012 și pârâta intimată C. de A. C. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.3951/117/(...) pe rolul T. C., reclamanții G. N. și M. Z. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL CLUJ, pârâtelor la acordarea premiului anual aferent anului 2010, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv. Prin art.25 din L. nr. 330/2009 s-a prevăzut acordarea acestui drept și pentru reclamanți, aceste dispoziții fiind abrogate de art.39 pct.w din L. nr.
284/2010, care a intrat în vigoare la (...). Prin art.8 din L. nr. 285/2010 s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vederela stabilirea majorărilor salariale care se acordă în anul 2011 personalului bugetar.
Reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate a art.8 din L. nr. 285/2010 iar instanța a sesizat Curtea Constituțională în data de (...). Reclamanții au apreciat că se încalcă principiul neretroactivității legii deoarece dreptul de a beneficia de premii este câștigat atâta timp cât prevederile legale care îl acordau erau in vigoare la data de (...), numai plata sumelor cu acest titlu a fost amânată pentru luna ianuarie a anului următor. S-a mai apreciat că se încalcă art.20, art.44 și 41, art.124, 125 din Constituție, art.1 din Protocolul 1 la C.
S-a mai arătat că potrivit Deciziei Comisiei Europene în cauza C-
310/10, dreptul UE se opune unei decizii a C. Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului U.E..
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 330/2009, art.1 Cod civil, art.15 alin.2, art.20, 41, 44, 124, 125 din Constituție, art.1 din Protocolul 1 la C., D. CE nr.2000/78/CE, L. nr. 4..
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că, potrivit art.25 alin.4 din L. nr.
330/2009, plata premiului anual se face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Aceste dispoziții legale au fost în vigoare în anul 2010, până la intrarea in vigoare a Legii nr.284/2010.
Art.39 pct. w) a abrogat expres L. nr. 330/2009, iar potrivit art.8 din
L. nr.285/2011, sumele corespunzătoare premiului anual aferent anului
2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale care se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Ca atare, s-a arătat că sumele destinate plății premiului se acordă personalului bugetar sub forma majorării de 15% a salariilor.
Pârâtul a mai invocat deciziile nr.1655/2010, nr.207/2009 ale C. Constituționale și nr.108/2006 a C. Constituționale.
A mai arătat că L. nr. 285/2010 se aplică unor raporturi juridice care nu sunt încheiate câtă vreme plata premiului anual nu a fost realizată în luna ianuarie 2011. Deci plata, ca efect viitor al unei situații reglementate prin legea veche, va fi in mod evident sub incidența legii noi.
Pârâta C. de A. C., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii întrucât sumele care ar fi constituit fondul de premiere au fost avute în vedere la majorarea cu 15% a drepturilor salariale. S-a apreciat că nu sunt încălcate prevederile art.1 din Protocolul 1 la C. deoarece drepturile de a încasa in viitor un salariu intr-un anumit cuantum nu este un bun sau un interes patrimonial suficient de caracterizat pentru a întruni exigențele art.1 din Protocolul 1 la C.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5741/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-arespins acțiunea formulată de către reclamanții: G. N. și M. Z. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și C. de A. C.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul C. de A. C. ca personal auxiliar de specialitate, iar prin decizia nr.150/2011 a C. de A. C. s-a respins contestația reclamanților înregistrată sub nr.1005/2011 având ca obiect acordarea premiului anual aferent anului 2010.
Premiul anual a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din L. nr.
330/2009 în vigoare din data de (...), care au avut următorul cuprins:
„(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiuanual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelorcare în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizatpotrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadeipentru care se acordă premiul.";
L. nr. 330/2009 a fost abrogată de dispozițiile 39 lit. w) din L. nr.284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/(...), în vigoare din data de 1 ianuarie 2011.
Art. 8 din L. nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/(...), în vigoare din data de 1 ianuarie 2011, prevede următoarele: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.";
Dispozițiile menționate sunt în acord cu prevederile art. 162 alin. 2 din
Codul muncii conform cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
C. E. a Drepturilor Omului a tratat drepturile salariale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul C.i Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de muncă) este împrejurarea că nu există un drept la un salariu într-un anumit cuantum. Astfel, C. a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în C. nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Din jurisprudența C. trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). În cauza Lelas c. Croației, C. a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de „. este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de C. dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintăun „. în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, instanța reține că pentru a se elimina premiul anual pentru anul 2010 s-a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular.
Un alt element care trebuie analizat este dacă s-a respectat principiul proporționalității măsurii, respectiv dacă statul a menținut un just echilibru între interesul general și imperativul protecției dreptului reclamanților, astfel încât, prin eliminarea premiului salarial, aceștia să nu fie puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de scopul legitim urmărit.
Instanța a reținut că prin măsura menționată, reclamanții nu au fost puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de interesul general care a impus măsura și față de dificultățile în care se află ceilalți cetățeni în perioada de criză economică, menținându-se salarii care permit asigurarea unui trai decent în R.. Sarcina excesivă este cea rezultă dintr-o reducere a veniturilor la un cuantum care să determine imposibilitatea de a avea un trai decent. Sarcina disproporționată este cea care depășește limitele determinate de un temei rezonabil, atunci când sarcina este comparată cu interesul general protejat. De asemenea, sarcina disproporționată, astfel cum a reținut C. în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, este determinată de împrejurarea că numai o mică parte din persoanele aflate în aceeași situație trebuie să suporte acea sarcina (în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei numai 54 de persoane au fost lipsite de pensia de invaliditate, pe când alte 689 persoane au continuat să primească pensii de invaliditate). Or, sarcina impusă reclamanților a fost impusă tuturor categoriilor de salariați plătite din fonduri publice, în egală măsură.
În ceea ce privește aprecierea că premiul anual reprezintă un drept câștigat care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, instanța a reținut că nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii întrucât raportul juridic privind plata premiului anual nu s-a epuizat la data de (...). Plata premiului anual avea loc, potrivit art. 25 alin. 4 din L. nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Așadar raportul juridic reglementat prin legile noi, respectiv prin art. 8 din L. nr.
285/2010 și art. 39 lit. w) din L. nr.284/2010, era în curs de derulare la data de (...), data intrării în vigoare a acestora, astfel că nu se poate susține că aceste dispoziții legale retroactivează. Cu privire la această chestiune urmează a se pronunța Curtea Constituțională, potrivit competenței sale exclusive stabilite de art. 146 lit. c) din Constituția României, ca urmare a sesizării din data de (...).
Pentru aceste considerente, în baza art. 8 din L. nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din L. nr.284/2010 precum și a deciziilor C. menționate, prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții:G. N. și M. Z., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod eronat prima instanță a respins acțiunea formulată, deși dreptul la prima anuală a fost prevăzut de legislația în vigoare, respectiv art.25 din legea 330/2009, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv.
Aceste dispoziții au fost abrogate de art. 39 pct. w din legea 284/2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46), iar prin art. 8 din legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, în vigoare de la data de (...), s-aprevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Reclamanții apreciază că dreptul lor de a beneficia de acest premiu este câștigat atât timp cât prevederile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de (...), doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
S-a mai arătat că, în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității, înscrisă în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
De asemenea, se mai arată că potrivit dispozițiilor art.20 din
Constituția României, intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului": "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care R. este parte.
Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."
Așadar, daca instanțele de judecata constata ca legile interne încalcă pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urma, sunt obligate sa ignore aceste prevederi si sa facă aplicarea celor din reglementarea internaționala mai favorabila.
In ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță, potrivit art.17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului: ,,1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura, cat si in asociație cu alții; 2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
De asemenea, potrivit art. l din Primul protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile genera le ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."
S-a mai arătat că, potrivit practicii C., drepturile salariale, inclusiv premiile, reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile, iar C. E. a
Drepturilor Omului s-a pronunțat in nenumărate rânduri, chiar si împotriva României, in sensul ca si dreptul de creanța reprezintă un "bun" in sensul art. l din Primul protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omuluisi a libertăților fundamentale, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamantul poate pretinde ca a avut cel puțin o "speranța legitima" de a îl vedea concretizat .
De asemenea, recurenții au mai arătat că trebuie avută în vedere și soluția dată de C. E. ÎN C. C-3. având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de C. de A. B., Secția C. - R. - în cauza aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. 15 din D. Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L 180 din (...)) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din D. Consiliului nr. 2000/78/CE
(JO L 303 din (...)) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
S-a arătat în acest sens că, concluziile Comisiei Europene au fost următoarele : "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din D.
Consiliului nr. 2000/43/CE cu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art. 17 din D. Consiliului nr. 2000178/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a C. Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii.
Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. În acest scop, tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței C. Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de C. de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale, sau a deciziilor C. Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii".
Analizând recursul declarat de reclamanții G. N. și M. Z., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art.25 alin.4 din L. nr.330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din L. nr.285/2010, potrivit cărora, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul
2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Se mai constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în speță nu se poate reține retroactivitatea legii, având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin L. nr.285/2010, lege în vigoare la acea dată.
Pentru aceste motive nu se poate reține în cauză nici faptul că dreptul recurenților la premiul anual era unul câștigat.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.20 din Constituția României, prin raportare la art.17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și a art. l din Primul protocol adițional la C. pentru apărareadrepturilor omului si a libertăților fundamentale, se reține că în mod corect prima instanță a analizat ingerința Statului în dreptul reclamanților la un „. în sensul C.i, constatând că măsurile luate de către legiuitor în privința premiului anual pentru anul 2010 au urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular.
De asemenea, în mod corect s-a reținut în cauză că s-a respectat principiul proporționalității măsurii, reclamanții nefiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de scopul legitim urmărit.
De altfel, prin decizia nr.115/(...) a C. Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din L. nr.285/2010 invocată în cauză de către recurenți, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul, disp.art.312 alin.1
Cod.proc.civilă, să se respingă ca fiind nefondat recursul declarat de reclamanții G. N. și M. Z. și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G. N. și M. Z. împotriva sentinței civile nr. 574 din 28 noiembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. D. C. G. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.CM/dact.MS;
2 ex./(...); Jud.fond: I.P..
| ← Decizia nr. 4947/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3912/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
