Decizia nr. 2586/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
41R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2586/R/2012
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. S. C. împotriva sentinței civile nr. 1966 din 23 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat P. M. C.-N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, e constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 1966 din 23 februarie 2012 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul P. S. C. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform Dispoziției nr. 841/(...) conform căruia reclamantul este angajatul pârâtului în funcția de inspector de specialitate gradul IA, gradația I, la S. R. cu C., având un salariu de bază de 2128 lei care cuprinde si salariul de merit, sporul de dispozitiv, sporul de vechime, sporul de stabilitate, având și un spor de toxicitate de 152 lei (f.16).
Ulterior, ca urmare a reîncadrării, pârâtul a emis Dispoziția nr. 2573/(...) prin care s-a stabilit un salariu de bază lunar brut de 1596 lei, care cuprinde și salariu de merit sporul de vechime in muncă. La aceste drepturi a fost adăugat sporul pentru condiții periculoase în cuantum de 152 lei, egal cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 (f.10).
Potrivit art. 157 alin. 2 din Codul M., forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
În baza acestei prerogative, statul prin instituțiile sale, poate stabili și diferenția indemnizațiile și salariile de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar. În acest sens, legiuitorul este în drept să instituie modalități de salarizare în funcție de categoriile de personal și de importanța socială a muncii,tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor nereprezentând acordarea unor privilegii ori instituirea unor discriminări.
Astfel, în virtutea acestor prerogative, la data de (...) a fost publicată în
Monitorul Oficial nr.762 L. nr. 330/(...) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit prevederilor art. 3 lit.c din L. nr.3., sistemul de salarizare are la bază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin hotărâri judecătorești,prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut.
Așa cum rezultă din prevederile art. 22 și art. 23 alin. 1 din lege, sporurile care, potrivit prezentei legi sunt incluse în salariul de bază sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege, iar suma acestora nu poate depăși
30% din suma salariilor de bază, a soldelor, funcțiilor de bază sau a îndemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.
În anexa I/3 la L. 3. privind „Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv.
Ulterior, la data de (...), după publicarea L. nr.3. în Monitorul Oficial, salariații aparatului de specialitate precum și salariații serviciilor publice înființate în subordinea C. Local C.-N. încadrați cu contract individual de muncă și pârâtul au încheiat C. colectiv de muncă la nivel de instituție nr. 2., înregistrat la D. C. la data de (...), contract care prevede la art. 16 alin. 5 literele d și e că pe lângă sporurile de bază, salariații vor beneficia și de sporul de fidelitate și de loialitate față de instituție în diferite procente, în funcție de vechime în instituție și de neaplicarea unei sancțiuni și de sporul de dispozitiv în cuantum de 25% pentru protecția civilă și P., poliția comunitară, serviciul voluntar pentru situații de urgență și dispeceratele pentru intervenții pe timp de iarnă.
Conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...) în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr.3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale mai sus amintite, au fost emise Ordinele nr.42/(...) și nr. 32/(...) ale Ministrului M. F. și P. S. prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L. nr.3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale și direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
Astfel, potrivit acestor ordine, ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2.
Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv au fost negociate după publicarea L. nr.3. în Monitorul Oficial și, prin urmare, aceste reglementări exced prevederilor legii cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al reclamantului. De asemenea, acestea contravin și prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996, forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit cărora nu pot fi negociate prin contracte colective de muncă la nivelulinstituției bugetare clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, așa cum am arătat anterior, în anexa I/3 din L. nr.3. cele două sporuri sunt cuprinse în coeficientul prevăzut în coloana „ Bază";.
Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr. 1011/(...), nr. 1250/(...)
și 1280/(...) asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 pct.5, art.50 lit.b din L.-cadru nr. 3. și art. 16 alin.1 si 2 din Ordonanța de U. a
G. nr. 1. care au fost abrogate prin L.-cadru nr. 3., excepții care au fost respinse.
În art.1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. s-a prevăzut că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La par. 2 se arată că dispozițiile par.1 nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor.
Dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. nu este în orice caz un drept absolut, aceasta însemnând că el poate comporta anumite limitări de către stat, care are, sub acest aspect o largă marjă de apreciere.
Pentru a se verifica dacă recalcularea drepturilor salariale ale reclamantului corespunde limitărilor prevăzute de C. trebuie avute în vedere următoarele aspecte: ingerința să fie prevăzute de lege, să existe un scop legitim pentru luarea măsurii de recalculare a drepturilor salariale și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru utilizarea lui.
Astfel, prin H. în cauzele Vilho Eskelinen vs.Finlanda din 19 din 04.2007,
Kechko vs.Ucraina din (...) și Lelas vs.Croația din (...) s-a stabilit că există o distincție esențială între dreptul de a continua primirea în viitor a unui salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
De asemenea, s-a arătat că prevederile convenției nu conferă dreptul la primirea unui salariu într-un anumit cuantum, o creanță putând fi considerată o valoare patrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, doar dacă are o bază suficientă în dreptul intern. Este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat și drept urmare acesta poate introduce, suspenda sau anula plata unor sporuri făcând modificările legislative necesare.
În acest context, recalcularea drepturilor salariale prin includerea sporurilor în salariul de bază al personalului plătit din fonduri publice nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 deoarece statul are în acest domeniu o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea politicilor sale în domeniul salarizării.
H. în cauza Mureșanu vs. R. din (...) și H. în cauza Aurelia P.a vs. R. din
(...) nu pot constitui un precedent întrucât în aceste cazuri exista un titlu executoriu, o hotărâre judecătorească prin care autoritățile române erau obligate la plata unor creanțe de natură salariale dar au refuzat executarea acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 283 si urm.Codul M., forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, inclusiv în privința cererii de suspendare a aplicării prevederilor dispoziției atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. S. C., solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și să se dispună anularea Dispoziției P. municipiului C.-N. nr. 2573/(...), ca nelegală și netemeinică.
Reclamantul consideră că în mod eronat tribunalul a reținut că cererea nu este fondată rezumându-se, în esență, la motive în funcție de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, primul argument reținut de către instanța de fond în motivarea hotărârii se referă la faptul că contractul colectiv de muncă a fost încheiat după publicarea în Monitorul Oficial a L. nr. 3..
Este real faptul ca L. nr. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 9 noiembrie 2009 iar contractul colectiv de munca a fost încheiat în data de (...) și înregistrat la D .M.P. S. C. la data de (...), însă consider că data publicării L. nr.
3. în Monitorul Oficial este lipsită de relevanță juridică, în condițiile în care, este de notorietate împrejurarea că acest act normativ intră în vigoare la data de (...), astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 47.
Practic, instanța de fond a confundat data publicării în Monitorul Oficial a
L. nr. 3. cu data intrării în vigoare a acestei legi, abordare care contravine flagrant dispozițiilor art. 78 din Constituția R. și dispozițiilor art. 12 din L. nr.
24/2000.
Mai reține instanța de fond faptul că sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor L. nr. 3. și, pe cale de consecință, nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază, deși în cuprinsul hotărârii recurate sunt invocate dispozițiile art. 22 și ale anexei 1/3 din L. nr. 3..
Contrar acestor argumente, solicită a se observa faptul că nici unul din cele două sporuri, respectiv sporul de stabilitate și cel de dispozitiv nu exced prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa I/2 și I. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici, din administrația publică din municipii re ședință de județ, cum este Municipiul C.- N.
Astfel, în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa 1/2 și 1. din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a)și art. 10 din OUG nr. 1/2010, și mai ales confirmate prin D. C. C. a R. nr. 1.. Acesta era obiectul acestei cauze. Instanța de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia Dispoziției P. municipiului C.-N. nr. 2573 din data de (...), prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut în plată la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminarea celor două sporuri.
De asemenea, ceea ce instanța de fond a "omis" să observe sub acest aspect al "încheierii și negocierii celor două sporuri după publicarea în Monitorul Oficial al legii nr. 3.", este că la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și respectiv cel de dispozitiv existau și erau prevăzute și anterior, în actele de negociere colectivă, ultimul fiind C. colectiv de muncă nr. 1193/(...) (înregistrat la D. C. la data (...) și în vigoare până la data de (...), respectiv (...) când a fost încheiat (pentru continuitate, de altfel) acest nou contract și acord, cu clauze similare, dacă nu chiar identice.
Mai mult, legalitatea contractului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003, când instanța de judecată prin S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N.
Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că acordarea sporului de dispozitiv și stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, arată că practica Înaltei Curți de C. și Justiție și a C. C. (a se vedea D. CCR nr. 380/2004 și D. I. nr. 46/2008) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și urm. din L. nr.
53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi suplimentare.
Din punct de vedere procedural formal, Dispoziția P. municipiului C.-N. nr.
2573 din data de (...), ce modifică Dispoziția inițială de reîncadrare nr. 8., a fost emisă în urma controlului și a A. nr. 386/R/31.03.201O a Agenției de P. J. C., control efectuat în baza O.ui comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), și are ca temei aceste acte.
Controlul A. a fost și este unul înafara legii, A. neavând niciun fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Mai mult, la data adoptării Dispoziției P. municipiului C.-N. nr. 2573/(...) privind modificarea reîncadrării și a drepturilor, salariale O. nr. (...) indicat ca temei legal era abrogat.
Sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate erau acordate unor categorii de personal la (...), în baza C.ui colectiv de muncă și a A. colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. De asemenea, cele două sporuri nu exced legii-cadru, ele fiind recunoscute de anexele la aceasta.
L. nr. 3. confirmă și recunoaște caracterul obligatoriu al convențiilor colective, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale. Executarea contractului și acordului colectiv este obligatorie pentru părțile contractante, ele nu pot eluda obligațiile asumate prin negociere colectivă, sub sancțiune a răspunderii părții culpabile pentru neexecutare. Mai mult, drepturile câștigate prin negociere si prevăzute în contractele si acordurile colective nu pot fi înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instanță judecătorească, la cererea uneia dintre părți, în procedura specială. În plus, clauzele contractului și acordului colectiv de muncă încheiate la nivelul P. municipiului C.-N. au fost consfințite și prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, prin hotărâri de consiliu - HCL nr. 6.- privind acordarea indemnizației de dispozitiv, HCL nr. 5. de aprobare drepturilor salariale - acte administrative necontesate și neatacate de P. județului C., singurul în măsură să conteste legalitatea actelor administrative ale autorităților publice locale. Efectul implicit al Dispoziției nr. 2142/2010 este practic suspendarea unilaterală a efectelor unui contract respectiv unui acord colectiv legal încheiat și înregistrat, respectiv reținerea unor drepturi câștigate prin negociere colectivă. Ori, conform art. 32 din L. nr. 130/19996 privind contractul colectiv de muncă și a art. 246 din L. nr. 53/2003 privind Codul M., aplicarea convenției colective de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților, pe timpul grevei, ori în caz de forță majoră, deci în niciun caz în mod unilateral și fără declararea nulității clauzelor de către o instanță de judecată competentă, legal investită în acest sens.
În ceea ce privește forța juridică a A. A. nr. 3., menționează că ea nu reprezintă un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, ci este o simplă operațiune tehnică, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de pur șantaj, respectiv controlul C. de C. Mai mult, răspunderea pe care și-o asumă această instituție asupra celor constatate și asupra indicațiilor date
(„Controlul exercitat, rezultatul verificării și prezenta comunicare nu exonerează de răspundere ordonatorul de credite, în eventualitatea unor iregularități, constatate ulterior în legătură cu modul de reîncadrare a personalului";), ridică încă un grav semn de întrebare asupra competențelor și legalității controlului acestei instituții și asupra asumării celor constatate.
Această adresă reprezintă o simplă opinie, o recomandare a unei instituții locale, fără atribuții de altfel în această materie, lipsită de precizie și neasumată, și nu poate sta ca temei pentru emiterea unui act administrativ, și mai mult, pentru diminuarea drepturilor salariale ale subsemnatei și implicit, încălcarea dreptului meu fundamental la proprietate privată și la protecția bunurilor.
În acest sens, solicită să se constate că instanța de fond a omis cu desăvârșire aceste aspecte de legalitate a actului contestat, considerând legală o dispoziție emisă în baza unui text abrogat și a unei recomandări a unei instituții locale fără atribuții în acest sens, în detrimentul unei dispoziții, cea anterioară din februarie, emisă în temeiul L. nr. 3..
Pe fondul problemei, solicită să se observe că Dispoziția P. municipiului C.-
N. nr. 2573/(...) prin care se impune modificarea Dispoziției inițiale nr. 8. privind reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariale, prin neincluderea în salariul de bază a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate, încalcă următoarele principii: principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.), principiului luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale (art. 3 lit. c) din L. nr. 3.), principiile generale, constituționale și internaționale ale tratatelor și pactelor internaționale la care R. este parte, și care se aplică în mod obligatoriu și direct în dreptul nostru, precum și reținerile obligatorii ale forurilor internaționale competente, în speță ale C. Europene de Justiție (CEDO) privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protecția bunurilor, reglementate de D. U. a D. O. (art. 17, art. 23, art. 25), de C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E., prin T. de la L., a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și de art. 1 din Primul Act Adițional la C.
Drepturile salariale reprezintă un „bun"; în sensul C.i pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. a aderat, precum și în lumina interpretărilor și jurisprudenței C. Europene a D. O. de la S. (CEDO) - H. din 2 martie 2004 în Cauza Sabin P.escu împotriva R., publicată în M Of nr. 770 din 24 august 2005; H. din 15 februarie 2007 în cauza Rock și Palade împotriva R. - cererea nr. 21740/02; H. din 21 februarie 2008 în cauza Driha împotriva R. - cererea nr. 29556/02; H. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva R. - cererea nr. 30658/05. Recent, în H. din 15 iunie 2010 în cauza Mureșanu împotriva R. (cererea nr. 12821105), Curtea E. a D. O. de la S. s-a pronunțat în mod expres în sensul că salariul reprezintă un "bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Principalele argumente pe care se întemeiază prezentul demers judiciar sunt principiile consacrate prin art. 3 lit. c și art. 7 alin. 2 din L. nr. 3..
Conform dispozițiilor art. 3 lit. c din actul normativ anterior menționat, legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";. Aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 7 alin. 2 din aceeași lege, care stabilesc că la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009.
În contextul legal expus, recurentul apreciază că este îndreptățit să beneficieze de sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., deoarece aceste sporuri erau cuprinse în salariul care i-a fost acordat în luna decembrie 2009, temeiul acordării constituindu-l contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C.-N. și înregistrat la D. la data de (...). Din această perspectivă, dispoziția de reîncadrare contestată este considerată nelegală.
Curtea apreciază că interpretarea recurentului este eronată, întrucât se raportează la principiile menționate, omițând însă să aibă în vedere o condiție esențială de natură să confere legitimitate pretențiilor formulate.
În acest sens, Curtea reține că principiile menționate în L. nr. 3. au eficiență numai în măsura în care sporul de dispozitiv și de stabilitate au fost acordate/stabilite prin acte de negociere colective legal încheiate.
Deși legiuitorul prin dispozițiile L. nr. 3. nu a prevăzut în mod expres această cerință, Curtea apreciază însă că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
În acest sens, conform dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996
„contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
De altfel, o manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art. 10 din OUG nr. 1/2010, prin care se dispune în mod expres că
„în conformitate cu prevederile art. 30 din L. cadru nr. 3., la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. cadru nr. 3.";.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea apreciază că în cauză contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantului recurent - contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C.-N. și înregistrat la D. la data de (...), nu a fost legal încheiat, întrucât acesta încalcă dispozițiile art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 coroborat cu art. 157 alin.2 din Codul M.
Astfel, potrivit art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 „contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă.
Or, potrivit interpretării recurentului contractul colectiv menționat a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporul de dispozitiv și cel de stabilitate (fidelitate), ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispoziții legale.
Curtea nu împărtășește această interpretare, în raport de dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 a căror corolar legal este art. 157 alin. 2 din Codul
M., care statuează că „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.";
Tot astfel, conform art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 „clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
În acest context, trebuie evocată și jurisprudența C. C. care prin nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat că "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. […] În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)" (A se vedea, în acest sens, și nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).
De asemenea, prin D. nr. 8. referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a statuat că „ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.";
Având în vedere că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri și reținând că dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 se coroborează cu art. 157 alin. 2 din Codul M. și art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996, Curtea consideră că sporul de dispozitiv și cel de stabilitate (fidelitate) acordat reclamantului nu puteau fi negociate printr-un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de către legiuitor.
Prin urmare, rămân fără suport celelalte critici ale recurentului, acestea având un caracter subsidiar motivului expus anterior.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. S. C. împotriva Sentinței civile nr. 1966 din 23 februarie 2012 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.cu opinie separată în sensuladmiterii recursului, modificăriiîn tot a sentinței și admiterii acțiunii
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: I. P.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de reclamantul P. S. C. este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., reclamantul a chemat în judecată pe P. M. C.-N. solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să se dispună anularea dispoziției P. nr. 2573/(...) pentru modificarea dispoziției nr.841/(...) privind reîncadrarea acestuia conform dispozițiilor L. nr.3., u consecința obligării pârâtului la aplicarea actului administrativ de reîncadrare emis anterior și stabilirea drepturilor salariale corect și legal, precum și la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial și cele acordate conform dispoziției contestate.
Având în vedere poziția părților clar exprimată în cauză, respectiv cererea reclamantului de „. la actul administrativ de reîncadrare"; emis anterior, considerând că dispoziția contestată în cauză de către pârât a cauzat o vătămare a drepturilor sale, în procesul de executare a unei Legi unice de salarizare a personalului din sistemul bugetar, respectiv a L. nr.3., precum și poziția pârâtului exprimată prin întâmpinare, apreciindu-se că este vorba de o „. de anulare a actului administrativ atacat"; și arătându-se că dispoziția contestată a fost emisă în baza dispoziției nr. 2142/(...), în intervalul în care O. nr. (...) producea efecte, dar mai ales faptul că dispoziția de reîncadrare salarială a reclamantului în temeiul L. nr.3. a fost deja calificată de către legiuitor, prin art.34, ca fiind un act administrativ, intenționându-se stabilirea unui mod unitar de stabilire a salariilor din sectorul bugetar și de control a modului de aplicare a acestor prevederi, consider că prezenta acțiune nu reprezintă un conflict de muncă, ci un litigiu de contencios administrativ, ce intră în sfera de jurisdicție a contenciosului administrativ.
Astfel, art. 34 alin.2 coroborat cu alin.1 din L. nr.3. prevede că stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor legii se face prin actul administrativ al oronatorului de credite.
A..4 al aceluiași articol prevede că împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin.1 persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Aceste dispoziții legale au fost supuse controlului de constituționalitate, arătându-se, prin sesizarea cu care a fost investită Curtea Constituțională, următoarele: "Se apreciază că art.34 alin.4 din lege este neconstituțional, întrucât soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi nu poate fi de competența instanțelor de contencios administrativ. Se arată că măsurile ordonatorilor de credite nu sunt acte administrative, ci acte eminamente de dreptul muncii, care se supun jurisdicției de dreptul muncii, și nu celei de contencios administrativ.";
Prin decizia nr.1415/(...), Curtea Constituțională a reținut cu privire la această critică de neconstituționalitate următoarele:
"Prevederea în sarcina instanțelor de contencios administrativ a competenței de a soluționa contestațiile îndreptate împotriva actelor prin care sunt stabilite salariile de bază, sporurile, premiile și celelelte drepturi nu este o problemă de constituționalitate, ci o chestiune de opțiune legislativă, întrucât, în temeiul art.126 alin.2 din Constituție, competența de a legifera în materia procedurii de judecată aparține legiuitorului originar sau delegat.";
Având în vedere însă faptul că acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de (...), după intrarea în vigoare a L. nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, precum și faptul că acest motiv de necompetență de ordine publică nu a fost invocat în termenul prevăzut de art.159 alin.2 Cod.proc.civilă, înaintea primei instanțe, acesta nu mai poate atrage casarea hotărârii în temeiul disp.art.304 pct.3 Cod.proc.civilă.
Analizând astfel, pe fondul cauzei, recursul formulat de reclamant, prin prisma motivelor de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii recurate, consider că acesta este fondat, în mod eronat prima instanță reținând legalitatea actului administrativ-dispoziția P. nr. 2573/(...)-ce a modificat dispoziția de reîncadrare nr.841/(...).
Astfel, prin dispoziția nr.841/(...) a P. M. C. -N., reclamantul P. S. C. a fost reîncadrat în temeiul dispozițiilor L. nr. 3., stabilindu-se că acesta va avea, începând cu data de (...), următoarele drepturi salariale:
"a) salariul de bază 2128 lei care cuprinde și salariul de merit, sporul de dispozitiv, sporul de vechime și sporul de stabilitate-avute în luna decembrie 2009; b) spor de toxicitate 152 lei, egal cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Prin dispoziția nr.2573/ (...) a P. M. C.-N., contestată în cauză, s-a dispus
modificarea art.2 al dispoziției P. nr.841/(...) , în sensul că:
„I.Începând cu data de (...) drepturile salariale cuvenite d-lui P. S. C. sunt:
a) Salariul de bază 1596 lei care cuprinde și salariul de merit și sporul de vechime-avute în luna decembrie 2009;
b) spor pentru condiții periculoase (to xicitate) 152 lei, egal cu suma
calculată pentru luna decembrie 2009.";
II. După art.2 din dispoziția 841 s -a introdus art.21, în sensul că -
„Începând cu (...) drepturile salariale cuvenite d-lui P. S. C. sunt:
a) Salariul de bază 1388 le i care cuprinde și sporul de vechime;
b) Sporul pentru condiții periculoase (toxicitate) 132 lei.";
Această dispoziție a fost contestată de către reclamant în temeiul disp.art.34 din L. nr.3., prin cererea înregistrată sub nr.11870412/(...) la Primăria Cluj -Napoca, însă părțile în litigiu nu au depus la dosar și modul în careordonatorii de credite au soluționat această contestație, conform alin.3 al aceluiași articol.
Se mai reține că dispoziția contestată a fost emisă în temeiul dispoziției P. C.-N. nr.2142/(...), prin care s-a dispus modificarea deciziilor de reîncadrare a întregului personal, în sensul eliminării sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate din salariul de bază, act administrativ emis în vederea organizării executării L. unice de salarizare, în sensul art.2 alin.1 lit.c) din L. nr.554/2004, care a fost analizat sub aspectul aparenței de nelegalitate de către instanțele de contencios admninistrativ, care, prin sentința civilă nr.1953/(...) a T. C., rămasă irevocabilă prin decizia C. de A. C. pronunțată în dosarul nr.(...), au suspendat executarea acestei dispoziții până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit art.2 al acestei dispoziției nr.2142/(...), s-a dispus și modificarea dispozițiilor de reîncadrare a salariaților P. M. C.-N., precum și din cadrul serviciilor publice din subordinea Consiului Local C., în sensul prevăzut la art.1 al acestui act administrativ, astfel încât a fost emisă dispoziția individuală contestată în prezenta cauză.
De altfel, pe rolul instanțelor de contencios adminstrativ există și o acțiune de anulare a acestei dispoziții a P.ului nr.2142/2010.
De asemenea, decizia contestată a fost emisă în temeiul disp. art.3 din
O. nr.32/2010 al M. M., F. și P. S. și al M. F. P., care prevedea următoarele:
(1) Controlul aplicării L. nr. 3. de către autoritățile publice locale revine în sarcina agențiilor teritoriale pentru prestații sociale, în privința actelor de decizie internă ale ordonatorilor de credite ai instituțiilor și autorităților publice locale, prin care se stabilește salarizarea personalului propriu.
(2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1), ordonatorii de credite ai instituțiilor și autorităților publice locale au obligația să transmită unităților de trezorerie teritoriale unde au contul deschis, până la data de 3 februarie 2010, situația privind modul de reîncadrare a personalului, conform statului de personal pe luna ianuarie 2010 al cărui modelul este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin. Unitățile de trezorerie teritoriale transmit situațiile grupate pe ordonatori principali de credite ai bugetelor locale la activitățile de trezorerie și contabilitate publică județene. Activitățile de trezorerie și contabilitate publică județene transmit situațiile grupate pe ordonatori principali de credite ai bugetelor locale agențiilor teritoriale pentru prestații sociale.
(3) Controlul prevăzut la alin. (1) se realizează de către agențiile teritoriale pentru prestații sociale în perioada 1 februarie-31 martie 2010.
(4)După verificarea situațiilor privind modul de reîncadrare a personalului, agențiile teritoriale pentru prestații sociale comunică ordonatorilor de credite rezultatul verificării. Adresa de comunicare va fi transmisă prin unitățile de trezorerie teritoriale.
(5) Ordonatorii de credite au obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situația prevăzută la alin. (2). În caz contrar, agențiile teritoriale pentru prestații sociale vor sesiza Curtea de C. asupra neregulilor constatate.
O. comun al M. M., F. si P. S. și a M. F. P. nr. (...), indicat ca temei de drept de către pârât, nu mai producea efecte, fiind abrogat din data de (...), prin O. nr. 727 al M. M.
Prin sentința civilă nr.239/(...) a C. de A. C., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a anulat acest ordin, hotărârea judecătoreacă fiind mențnută prin decizia civilă nr.1622/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție-Secția de contencios administrativ și fiscal.
Mai trebuie subliniat faptul că dispoziția contestată, emisă în baza deciziei generale de modificare a reîncadrării tuturor salariaților P. mun.C.-N. și aserviciilor publice din subordinea C. local al municipiului C.-N., a avut la bază un alt act administrativ privind rezultatul verificării aplicării de către pârât a dispozițiilor L. nr. 3., emis de către agenția teritorială pentru prestații sociale în temeiul art.3 alin.1 și 4 din O. nr.32/2010 al M. M., F. și P. S. și al M. F. P..
Astfel cum a precizat pârâtul prin decizia contestată și prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, dispozițiile contestate au fost emise în temeiul alin.5 al art.3 din O. nr.(...), pentru corectarea reîncadrărilor pe care A. J. pentru P. S. C. le-a apreciat ca fiind eronate prin actul înregistrat sub nr.386/R/(...) emis în cadrul atribuțiilor de monitorizare a aplicării L. unice de salarizare nr.3., îndatoriri prevăzute de art.10 din lege.
Prin actul nr.386/R/(...), A. J. pentru P. S. C. a conside rat că în mod
nelegal au fost acordate salariaților ce figurează în statul de personal al P. C.-N.,
începând cu data de (...), sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv .
Aceste drepturi au fost stabilite însă prin contractele colective încheiate la nivelul primăriei, legal înregistrate începând cu anul 2006 și care au fost plătite lunar personalului, în acest temei, timp de 4 ani, legalitatea acordării unor asemenea drepturi fiind cenzurată și de către instanțele judecătorești (sentința civilă nr.150/(...) pronunțată în cauza nr.13992/2002 a T. C., depusă la dosar de către reclamant), care au constatat că acestea nu contravin dispozițiilor art. 12 alin 1 din L. nr.130/1996, potrivit cărora „Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Astfel, prin C. colecti v de muncă încheia t la nivelul P. C.-N. si înregistrat la
D. C. sub nr. 326/(...) părțile au convenit, la art. 16 lit. d si e, că salariații vor
beneficia de „. de fidelitate si loialitate fata de instituție, pentru salariații
nesancționați, in raport de vechimea in instituț ie(…) precum si de „. de dispozitiv
in cuantum de 25 %, conform O.ui nr. 496/2003 al M. Administrației și
I nternelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 138/1999(…)";.
Prin H. nr.831/(...) și H. nr.61/(...) a C. Local al M. C. -N., s-a aprobat
acordarea salariaț ilor din aparatul de specialitate al P. C.-N. a mai multor
sporuri, printre ca re și a sporului d e fidelitate și loia litate (stabilitate),
precum și a indemnizației de dispozitiv.
Aceste hotărâri d e consiliu local n u au fost contest ate de nicio
persoană in teresată înaintea instanțelor competente și niciun control al
organelor abilitate de lege, de pildă a C. de C. nu a c onstatat în aceast ă
perioadă nelegalitatea acordării acestor drepturi salariale.
C. colectiv de muncă înregistrat sub nr. 326/(...) s-a încheiat pe o durata de doi ani, iar potrivit prevederilor art. 2 alin 2: ";Daca niciuna dintre părți nu denunță C. de munca cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește pana la încheierea unui contract colectiv de munca, dar nu mai mult de 12 luni";.
Prin urmare, acest contract colectiv a fost valabil până la data de (...).
Ca urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiat C. colectiv de muncă mai sus menționat, la data de (...), sub numărul 2. de înregistrare al P. C. a fost încheiat un nou Contract colectiv de munca, intre P. M. C.-N., în calitate de angajator, și salariații aparatului de specialitate al primarului, salariații serviciilor publice infinitate în subordinea C. Local al M. C.-N., reprezentați de S.
„..
Noul Contract colectiv de muncă a fost înregistrat la D. de M. si P. S. C. sub nr. 256/(...) .
Î n noul Contract colectiv de muncă la nivel de unitate au fost menținute
sporurile prevăzute in contractul ale cărui efecte a u încetat la data de (...),
inclusiv sporul de st abilitate si indemniz ația de dispozitiv ( C ap III , art. 16 alin 5 lit. d si e).
De altfel, dispoziția nr.841/(...) a P. M. C.-N., ce a fost modificată prin decizia contestată, a avut la bază H. C. local C.-N. nr.545/(...), care a aprobat acordarea drepturilor salariale reprezentând spor de stabilitate și spor de dispozitiv, conform art.16 din C. colectiv nr.224076/(...) și H. C. local C.-N. nr.30/(...), prin care s-a aprobat bugetul municipului pe anul 2010.
Mai trebuie avut în vedere faptul că art. 3 lit.c) din L. nr.3., ce a constituit temeiul reîncadrării ce este cenzurată în cauză, a înscris printre principiile de bază ale legii și cel privind "luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite,
până la data intrăr ii în vigoare a prez entei legi, prin hotărâri judecătorești,
prin acte de nego ciere colectivă, precum și prin alte modalități, acestearegăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare;";.
Având în vedere faptul că , prin N. la A. I/3 la L. 3. privind
„Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana
„. sunt cuprinse s alariul de merit, sporul de confidențialitate , sporul de
stabilitate și sporul de dispozitiv , consider că, prin coroborarea art. 3 lit.c) din
L. nr.3., cu aceste dispoziții cuprinse în nota menționată, nu se mai poate pune problema în cauză, în procesul aplicării aceleiași legi de salarizare, a îndreptățirii personalului ce face parte din această categorie la cele două categorii de sporuri în anul 2010, recunoscându-se astfel că cele două sporuri prevăzute în contractele colective de muncă se cuvin acestor salariați urmând ca, desigur, în timp, să fie incluse în salariul de bază.
Chiar dacă în anul 2010, pentru care s-a dispus reîncadrarea personalului prin dispoziția contestată, conform disp.art.12 din legea nr.330/2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege, nu se poate trece cu vedere intenția legiuitorului de a recunoaște dreptul acestei categorii de personal la sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv, chiar din momentul în care se vor aplica acești coeficienți, astfel încât nimic nu justifică lipsirea acestora de aceste drepturi pentru anul 2010, în condițiile art.30 alin.5 din aceeași lege.
Pe lângă aspectele menționate anterior, în sensul că drepturile salariale de care a fost lipsit reclamantul prin actul contestat nu contravin dispozițiilor art.12 alin 1 din L. nr.130/1996, precum și faptul că O.U.G. nr. 1/2010 (respinsă prin L. nr.30/2012) a recunoscut valabilitatea drepturilor salariale stabilite în instituțiile bugetare prin contracte colective legal încheiate și care nu exced dispozițiilor legii nr.3., mai consider că e sențial în cauză este faptul că din salari ul
reclamantului pe luna decembrie 2009 au făcut parte aceste sporuri, care
trebuiau să fie menținute potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 5 din L. 3. .
Astfel cum rezultă d in statul de plată pe luna decembrie 2009, depus la fila nr.69 dosar de fond, reclamantului i s-a plătit un salariu de bază în
sumă de 1520 lei, spor de dispozitiv de 235 lei, salariu de merit de 123 lei, spor de vechime de 47 lei, spor de stabilitate de 94 de lei și spor de toxicitate de 94 de lei, în temeiul C.ui colectiv de muncă a fost înregistrat la D. de M. si P. S. C. sub nr. 256/(...) și a Hotărârii C. local C.-N. nr.545/(...), fără a se constata
nelegalitatea acordării acestor drepturi salariale.
Art. 30 alin. 5 din L. 3. prevedea că „în anul 2010, personalul aflat în
funcție la 31 decembrie 2009 își va pă stra salariul avut, fără a fi afectat de
măsurile de reducere a cheltuielilor de per sonal din luna decembrie 2009, astfel:a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau,după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.
Pentru aceste motive, care au î n vede re menținerea ind emnizației de dispozitiv plătită r eclamantului în lu na decembrie 2009 în cadrul pr ocedur ii
reîncadrării acestuia conform dispozițiilor L. nr.3. , consider că trebuie
înlăturate și apăr ăril e formulate de către pârâtul -intimat în s ensul că în cauză ar
fi aplicabilă decizia Î.C.C.J. nr 37/2009 pronunțată în soluționarea recursului îninteresul legii declarat cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 47 din L. nr. 138/1999 raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de baza tuturor funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, având în vedere
faptul că prin recursul în interesul legii, astfel cum a reținut și instanța supremă în alte cauze, nu se pot soluționa decât probleme de practic ă neunitară în ceea ce
privește inter pretarea și aplicarea unor dispoziții legale, ori în cauză sporul de dispozitiv a fost acordat reclamantului, lunar, în perioada în care a fost angajatul
intimatului, prin contractul colectiv de muncă, cu titlu de măsură de protecție
socială , iar dispozițiile L. nr.3. îi recunosc acest drept.
Pe lângă aceste considerente privind stabilirea legală a drepturilor salariale cuvenite reclamantului prin dispoziția nr .841/(...) a P. M. C.-N. și nelegalitatea
dispoziției de modificare a acestui act, consider că dispo ziția contestată se
impunea a fi anulat ă, având în vedere f aptul că, astfel cum rezultă din adresanr.55013/411/(...) (fila nr.62 dosar de fond), intimatul nu a suspendat integral executarea acestui act administrativ, în temeiul sentinței civile nr.1953/2010 a T. C., prin care s-a dispus suspendarea executării d ispoziției nr. 2142/(...), ci a acordat reclamantului-recurent doar sporul de stabilitate pe lunile ianuarie-aprilie 2010, în temeiul a cestei hotărâri judecătorești, iar „.ul de dispozitiv pentru perioada ianuarie 2010-martie 2010, a fost recuperat în baza referatului nr.146005/411 din (...)";.
Ori, potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se
pronunță suspendarea este executorie de drept . R. nu este suspensiv de executare.
Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Consider că insta nțele de contenci os administrativ , constatând o
aparență de n elegalitate a dispoziției nr. 2142/(...) , au dispus măsura
suspendării ex ecutării acesteia tocmai pentru a evita, conform
Recomandării nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei ,cauzarea unui prejudiciu ireparabil particularilor și pe care echitatea îl
impune ca fiind de evitat în măsura posibilului .
Prin această Recomandare s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor, astfel încât executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții, prejudicia drepturile acestora.
Consider că mai trebuie avut în vedere în cauză și faptul că în prezent
a fost adoptată L. nr.84/2012 privind unele măsuri referi toare la veniturile d e
natură salarială ale personalului plătit din fond uri publice, ce permite
salariaților ce fac parte din această ca tegorie să păstreze drepturile salariale
ce au fost plătite în perioada 2008 -2010, pe baza contractelor sau
acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la M. M., F. și P. S. ș i necontestate la instanțele judecătorești competente sau a hotărârilor
consiliilor locale și județene , în timp c e reclamantul a fost lipsit în cauză, tot în
urma unui act de control întocmit de către o autoritate publică, de parte din drepturile salariale acordate prin dispoziția nr .841/(...) a P. M. C.-N.-în temeiul
contractului colectiv legal înregistrat, necontestat și aprobat prin hotărâre de
consiliu local, de asemenea, necontestată.
Pentru toate aceste considerente, opinez că se impunea în cauză admiterea recursului formulat de reclamantul P. S. C., anularea dispoziției P. nr. 2573/(...) pentru modificarea dispoziției nr.841/(...) privind reîncadrarea acestuia conform dispozițiilor L. nr.3., obligarea pârâtului la calcularea și plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului în anul 2010 conform dispoziției nr.841/(...) a P. M. C.-N. și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial și cele acordate conform dispoziției contestate.
C. M.
Judecător,
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia nr. 65/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1308/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
