Decizia nr. 65/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65/RC/2012
Ședința publică din data de 25 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul D. V. împotriva deciziei civile nr. 2. din 7 mai 2012 pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), privind și pe intimata pârâtă S. REMAR(...)RUARIE SA, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că intimata a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 24 septembrie 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra contestației în anulare, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2./(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr. 1130 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), care a fost menținută.
Motivând decizia, instanța de recurs a reținut următoarele:
Măsura concedierii reclamantului recurent a intervenit prin decizia nr.
765/(...), iar această decizie corespunde cerințelor formale impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 76 din Codul Muncii, în condițiile în care aceasta cuprinde o descriere in extenso a motivelor care au determinat concedierea, precum și durata preavizului.
Este adevărat că decizia include și mențiunea lipsei locurilor de muncă vacante corespunzătoare pregătirii profesionale a recurentului reclamant, însă chiar în lipsa unei astfel de precizări decizia contestată nu este afectată de nulitate absolută, în contextul în care, prin decizia nr. 6 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s- a statuat că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul Muncii (în actuala reglementare art. 76 al. 1 lit. d din Codul Muncii) nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul, Curtea a reținut că emiterea deciziei de concediere a fost determinată de „. locului de muncă"; în condițiile art. 65 al. 1 din Codul Muncii.
Referitor la acest aspect, așa cum de altfel a subliniat și recurentul, Curtea a reținut că prerogativa recunoscută prin art. 65 din Codul Muncii de legiuitor angajatorului de a dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului nu este una discreționară, ci aceasta se subsumează unor condiții de legalitate instituite prin al. 2 al articolului menționat.
În concret, legiuitorul circumscrie legalitatea concedierii de caracterul efectiv al desființării locului de muncă, respectiv stabilește că aceasta trebuie să aibă o cauză reală și serioasă.
Așadar, sunt instituite criterii obiective de natură să justifice o astfel de măsură, criterii care se regăsesc cumulativ în cauza dedusă judecății.
Recurentul contestă caracterul efectiv al desființării postului pe care îl ocupa în cadrul societății, subliniind că societatea intimată, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit situația existentă anterior, respectiv ulterior concedierii, nefiind depusă nici o organigramă datată sau stat de funcții în acest sens.
Contrar acestor alegații, Curtea a constatat că prin decizia din (...) a directorului general al societății, s-a aprobat noua organigramă valabilă de la data de (...), iar în cadrul serviciului aprovizionare/transport/depozite au fost păstrate doar 4 posturi pentru personalul TESA, respectiv 11 posturi de muncitori (fila 40 dosar fond). Prin urmare, în noua organigramă nu se identifică în cadrul serviciului menționat nici un post de șofer, calitate pe care reclamantul recurent, conform contractului individual de muncă nr. 283/(...) a avut-o în cadrul societății până la data concedierii.
Mai mult, din statul de funcții din (...) rezultă că în cadrul societății intimate posturile de șoferi erau individualizate în mod separat, față de alte posturi.
Or, faptul că în noua organigramă la serviciul în cadrul căruia a funcționat reclamantul recurent nu se mai regăsește nici un post de șofer, confirmă caracterul efectiv al desființării postului, astfel că susținerile în sens contrar ale recurentului reclamant nu pot fi primite.
Referitor la caracterul real și serios al concedierii, Curtea a reținut că o cauză este reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independentă de buna sau reaua credință a angajatorului, și este serioasă, când aceasta se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Dificultățile economice, ca motiv de desființare a unor locuri de munca trebuie să prezinte o asemenea gravitate, încât angajatorul să fie obligat să ia măsuri de desființare a unor locuri de munca, neintrând în această sferă dificultățile economice accidentale, ocazionale sau declarative.
Premisa reală și serioasă a concedierii subzistă în cauza dedusă judecății, probațiunea administrată convergând în acest sens.
Astfel, dificultățile economice ale societății recurente au fost dovedite prin scriptele depuse de către aceasta, scripte care confirmă faptul că societatea se confrunta cu veritabile probleme generate de contextul economic al anului 2011, aspecte care au fost tranșate în mod corect de către prima instanță.
Opinează recurentul reclamant că relevante sub aspectul situației economice reale a societății ar fi fost anumite înscrisuri (extras de cont, bilanț contabil pe primul trimestru al anului 2011) din care să rezulte eventuale fonduri suplimentare care ar fi permis acesteia să își plătească datoriile, fonduri independente de comenzile existente lunar.
Acest raționament este restrictiv și nu poate fi primit, prin prisma faptului că situația economică reală a societății se evaluează prin raportare la o multitudine de factori, la un întreg ansamblu de circumstanțe, iar nu prin raportare exclusivă la un anumit element individualizat, cum ar fi bilanțul contabil, sau existența unor fonduri suplimentare.
Nici faptul că societatea intimată nu era ";în pierdere";, respectiv în incapacitate de plată, nu este un argument care poate fi primit. Dacă s-ar accepta raționamentul recurentului reclamant, s-ar ajunge la situația în care s-ar putea valida ca fiind legale doar concedierile dispuse de către societăți care au intrat în incapacitate de plată.
Or, măsura concedierii salariaților determinată de reorganizare activității se concretizează tocmai în vederea evitării de către societățile comerciale a situațiilor extreme de intrare în incapacitate de plată.
Neconcordanțele semnalate de către recurent în raport de tabelele anexă 6,
7, 1b nu sunt definitorii cu privire la situația economică a societății intimate, câtă vreme celelalte probe administrate confirmă că aceasta era una dificilă. Astfel se explică inclusiv măsura șomajului tehnic dispusă în cadrul societății în luna martie a anului 2011 (f. 32,36), externalizarea unor servicii, concedierea mai multor salariați, măsuri luate în vederea eficientizării activității și a scăderii costurilor în privința cheltuielilor de personal.
Contrar reținerilor primei instanțe, Curtea a apreciat că dispozițiile art. 24 din contractul Colectiv de M. (f. 50) sunt aplicabile atât concedierilor colective, cât și celor individuale, concluzie justificată atât de succesiunea în redactarea articolelor din cuprinsul CCM-ului, cât și din modul de redactarea a cestor prevederi.
Astfel, în urma negocierilor colective, părțile semnatare au stabilit prin prevederile art. 24 că "; La aplicarea efectivă a reducerii de personal se va avea în vedere competența profesională.
În funcție de situații, patronatul și sindicatul vor stabili și alte criterii…Lista personalului nominalizat pentru concediere va avea și viza reprezentantului sindicatului de la atelier/compartiment.";
Prin urmare, dacă părțile nu au înțeles să facă distincții în funcție de tipurile de concedieri și având în vedere că interpretarea clauzelor din CCM se face potrivit intenției părților semnatare, nici instanța nu era îndrituită să facă asemenea diferențieri.
Dincolo de aceste aspecte, Curtea a reținut că prevederile evocate nu au fost încălcate de către societatea intimată.
În concret, nerespectarea criteriilor de selecție, ar fi intrat în discuție doar în situația în care în cadrul serviciului în care activa reclamantul recurent se regăseau două posturi similare, respectiv de șoferi, ceea ce nu este însă cazul în speță, câtă vreme postul de șofer al reclamantului recurent era singurul din cadrul serviciului în care acesta activa.
Sunt lipsite de eficiență juridică aspectele privitoare la existența în cadrul societății a mai multor posturi de șoferi, în condițiile în care reorganizarea s-a făcut la nivelul fiecărui serviciu al societății.
Cum la fondul cauzei recurentul s-a limitat să invoce încălcarea prevederilor art. 24 din CCM exclusiv din perspectiva nerespectării criteriilor de selecție, susținerile acestuia referitoare la obligația de informare a sindicatului, respectiv lipsa vizei reprezentantului sindicatului fiind invocate pentru prima dată în recurs, vor fi înlăturate, contravenind astfel dispozițiilor art. 316 coroborate cu art. 294 Cod de procedură civilă.
În privința decontării celor 50 litri de combustibil, beneficiu recunoscut salariaților societății intimate prin prevederile art. 50 al. 2 din capitolul 4 lit. Edin CCM, așa cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr. 1 din (...)(f. 53) -
„salariații unității …vor beneficia de decontarea a 50 litri combustibil o dată pe an în perioada concediului de odihnă pentru salariații care nu solicită permise
CFR"; -, Curtea a reținut că această pretenție este nefondată.
Este adevărat că dispozițiile din CCM nu instituie obligația de a urma o anumită procedură pentru acordarea beneficiului menționat, însă este evident că o astfel de solicitare nu poate fi validată decât în situația în care salariatul face dovada că pentru perioada pentru care solicită cantitatea de 50 litri de combustibil s-a aflat în concediu de odihnă, respectiv că nu a solicitat permise CFR. Or, reclamantul recurent nu a produs nici o probă în acest sens, deși în raport de aceste pretenții sarcina probei îi incumba.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul reclamant D. V. solicitând anularea hotărârii atacate cu rejudecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1. a T. C.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că la termenul de judecată a recursului a invocat in fata instanței un motiv de nulitate absoluta a sentinței instanței de fond si anume faptul ca instanța de fond a încălcat dreptul la apărare si principiul contradictorialității, având în vedere faptul ca la fondul cauzei după închiderea dezbaterilor, pârâta intimată a depus înscrisuri noi pe care instanța le-a luat in considerare în motivarea sentinței. Acest fapt a ajuns la cunoștința sa doar în momentul în care dosarul de fond a ajuns la instanța de recurs, doar in acel moment a putut înțelege de ce instanța în motivarea sentinței a ținut cont de niște acte pe care reclamantul nu le cunoștea și știa ca nu exista depuse in dosarul de fond.
Așa cum rezulta din Decizia Civila 2./2012 pagina 1, recurentul a invocat acest motiv in fața instanței de recurs, însă instanța a omis din greșeala sa cerceteze si acest motiv de recurs invocat. Nicăieri in decizia instanței de recurs nu se mai menționează sau nu se mai face vreo precizare asupra motivului de ordine publica invocat in fata instanței.
Subliniază contestatorul faptul ca este deosebit de importanta cercetarea acestui motiv de recurs deoarece încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității de către instanța de fond este deosebit de gravă. Din dispozițiile legale de procedură legate de desfășurarea judecății, societatea intimată trebuia sa își fi depus toate probele în apărarea sa până la primul termen de judecată, a încălcat flagrant acest termen si a depus înscrisuri de o deosebita importanta, după încheierea dezbaterilor, când judecata era încheiata, când instanța a rămas în pronunțare, lucru menționat chiar pe înscrisurile depuse. Instanța însă a luat act de acestea, și mai mult, a pronunțat soluția si a motivat-o în baza lor, fara ca reclamantul sa poată sa se apere, neavând cunoștința de ele.
Cum dreptul la apărare si principiul contradictorialității sunt de o importanță majoră în judecarea corectă si legală a unei pricini, cum instanța de recurs a omis sa cerceteze acest motiv de recurs, solicită admiterea contestației și dispunerea rejudecării recursului prin prisma analizării motivului de recurs invocat si omis de către instanță.
Contestatorul menționează faptul ca a luat la cunoștința de conținutul deciziei ca urmare a cererii de eliberarea a unie copii a deciziei formulate de apărătorul său la data de (...) la Tribunalul Cluj.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 318, art. 319, art. 320
C.pr.civ.
Intimata SC R. 16 F. SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, arătând că în cuprinsul motivelor de recurs nu se regăsește invocat acest motiv de recurs, iar în cadrul întâmpinăriiformulate la instanța de recurs intimata a răspuns punctual la fiecare motiv de recurs invocat, procedând și la completarea probei cu înscrisuri, fie depuse încă o dată pentru a nu mai exisa suspiciuni din partea recurentului, fie cu înscrisuri noi, deoarece erau impuse de susținerile recurentului privind desființarea postului acestuia sau inexistența unor acte în cadrul societății.
A mai susținut intimata că instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente pentru a răspunde la motivul de casare printr-un argument comun.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legaleincidente, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată,având în vedere următoarele considerente:
Se invocă de către contestator incidența motivului de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 318 teza a II a cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În acest sens contestatorul a susținut că la termenul când s-a judecat recursul a invocat ca motiv de ordine publică un motiv de nulitate absolută a sentinței instanței de fond, însă instanța a omis să cerceteze acest motiv de recurs.
Din consemnările din partea introductivă a deciziei contestate Curtea constată că într-adevăr în ședința publică din data de 7 mai 2012 recurentul, prin apărător, a invocat în fața instanței de recurs faptul că hotărârea instanței de fond ar fi lovită de nulitate în raport de încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, având în vedere faptul că după închiderea dezbaterilor în primă instanță pârâta intimată a depus la dosar copia Deciziei Consiliului de administrație nr.1 din (...), având atașată organigrama societății și copia referatului privind propunerea de desființare de posturi a D. comerciale nr.
109/2534/(...).
În condițiile în care prin motivele de recurs formulate în termenul legal recurentul nu a formulat și criticile menționate mai sus, se susține de către contestator că aspectele invocate verbal în fața instanței de recurs reprezentau un motiv de ordine publică pe care instanța de recurs avea obligația să îl analizeze.
Chiar dacă instanța de recurs nu a statuat asupra caracterului de motiv de ordine publică a aspectului invocat verbal în instanță de către recurent, din considerentele deciziei contestate Curtea constată că instanța de recurs a înlăturat implicit susținerile recurentului privind nulitatea hotărârii din această perspectivă.
Astfel, se constată că într-adevăr după închiderea dezbaterilor la fondul cauzei, la dosar au fost înregistrate la dosar înscrisurile depuse de pârâtă menționate mai sus (filele 68-71 dosar fond).
Din considerentele deciziei contestate se poate observa însă că instanța de recurs a făcut referire în mod expres la organigrama societății pârâte aflată la fila
40 din dosarul primei instanțe, înlăturând în acest mod, implicit, susținerea recurentului referitoare la faptul că organigrama respectivă ar fi fost depusă la dosar de pârâtă doar după închiderea dezbaterilor.
Pe de altă parte, se constată că instanța de recurs a făcut o analiză a motivelor de recurs invocate în scris de către recurent cu luarea în considerare a înscrisurilor depuse de intimată în faza procesuală a recursului, înscrisuri printre care se regăsesc și copia Deciziei Consiliului de administrație nr.1 din (...) și organigrama societății.
Astfel, se constată că instanța de recurs a înlăturat criticile recurentului prin care acesta a contestat caracterul efectiv al desființării postului pe care îl ocupa în cadrul societății, reținând că prin decizia din (...) a directorului general al societății, s-a aprobat noua organigramă valabilă de la data de (...), iar în cadrul serviciului aprovizionare/transport/depozite au fost păstrate doar 4 posturi pentru personalul TESA, respectiv 11 posturi de muncitori.
În acest mod instanța de recurs a dat eficiență prevederilor art. 305 cod procedură civilă, care prevede posibilitatea administrării probei cu înscrisuri în recurs, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
În consecință, în mod implicit instanța de recurs a înlăturat susținerile recurentului privind încălcarea de către instanța de fond a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D. V. urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul D. V. împotriva deciziei civile nr. 2. din 7 mai 2012 a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER N. N.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...)
| ← Decizia nr. 3678/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2586/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
