Decizia nr. 3678/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3678/R/2012
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2157 din 1 martie 2012 și recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 4954 din 10 mai 2012, ambele pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. M. L. și pe pârâta intimată U. „.-B. C.-N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 iulie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca lipsit de obiect.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.8151/117/(...) pe rolul T. C., reclamanta
M. M. L. a chemat în judecată pe pârâții: U. „.-B., M. E., C., T. ȘI S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând instanței obligarea primei pârâte, în calitate de angajator, respectiv ordonator de credite, la alocarea, calcularea si la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea L. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite începând cu data de (...), actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii.
De asemenea, reclamanta a cerut obligarea celorlalți pârâți să asigure și să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale solicitate prin acțiunea introductivă.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost angajata primei pârâte, în funcția de tehnician I, funcție didactică auxiliară și a cerut aceste drepturi întrucât Guvernul României a aprobat la (...) prevederile O. 1. privind creșterilesalariale ce urmau a se acorda începând cu anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit alin. l lit. b din această ordonanță, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10% începând cu (...) față de nivelul din (...).
Conform art.1 alin.l lit.c din aceeași ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute in anexele nr. 1.2, 2 si 3 valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi:
- 01.01-(...) 259.593 lei;
- 01.04-(...) 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 01.10-(...) 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.;
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care era construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamantei O. nr. 1. a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin L. 221/(...), principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-(...) și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare și pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
In drept, au fost invocate prevederile art. 109, art. 242 alin.2 si art. 274 alin.1 Cod Procedură Civilă, O. nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin
L. nr. 2., art. 159-171 din Codul muncii, art. 208-210 din L. nr. 62/2011.
Pârâtul M. E., C., T. si S. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând în acest sens dispozițiile art. 89 si urm. din L. învățământului nr. 84/1995 republicată și faptul că nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat, astfel cum rezultă din prevederile art. 92 alin.2 si alin.3 lit.g din L. învățământului nr.
84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, invocând în primul rând, lipsa calității sale procesuale pasive, pe fond, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, conform prevederilor art. 14, 17 alin.1 si art. 18 din L. nr.
500/2002.
Se mai invocă cele statuate prin decizia nr. 10/(...) a Înaltei Curți de C. și J.
Prin sentința civilă nr. 2157/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul M. E., C., T. ȘI S., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasiveinvocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta M. M. L., în contradictoriu cu pârâții: U. „. - B., M.
E., C., T. ȘI S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, pârâta U.
„. - B., în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile L. nr. 2., pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor
Publice este fondată întrucât, potrivit celor dispuse prin decizia nr. 10/(...) a
Înaltei Curți de C. și Justiție, acest pârât nu poate fi obligat să aloce anumite drepturi salariale ordonatorilor de credite, deoarece astfel de cereri nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedură Civilă raportat la art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice si art. 1-4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că:
Reclamanta a promovat prezenta acțiune în calitatea sa de tehnician I, funcție didactică auxiliară pe care a deținut-o în perioada (...)-(...).
Așa cum rezultă din cele arătate de apărătorul ales al primei pârâte, reclamantei nu i s-au achitat toate drepturile prevăzute de OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2..
Cu privire la solicitările reclamantei, Curtea Constituțională a R., prin decizia nr. 93/(...), a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 1. este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin decizia nr. 843/(...) și decizia nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că dispozițiile art. I pct.2 si
3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros, plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice.
Potrivit dispozițiilor art.156 și art.163 din Codul muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului, iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de către angajator la scadența a drepturilorsalariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Mai mult, prin decizia nr.3/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție privind recursul în interesul legii, promovat ca efect al dispozițiilor Deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile O.U.G. nr.136/2008,nr.1. și nr.1/2009, s-a arătat că dispozițiile O. nr.1., astfel cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate, precum și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost completate și aprobate prin L. 2., tribunalul a admis cererea acesteia, în conformitate cu prevederile art.208 si urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.159 și art.166 din Codul muncii.
La data de (...), U. "B. B." a formulat cerere de completare a dispozitivuluisentinței civile nr.2157/(...), solicitând instanței completarea dispozitivului respectivei sentințe civile în sensul obligării pârâtului M. E., C., T. și S. să asigure și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei.
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 4954/(...), a admis cererea decompletare a dispozitivului sentinței civile nr. 2157/(...), formulată de U. B. - B.
și în consecință, a dispus completarea dispozitivului respectivei sentințe în sensul obligării pârâtului M. E., C., T. și S. să asigure și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamatei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 2157/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., instanța a omis să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului M. E., C., T. și S. să asigure și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului.
T., comparând minuta și dispozitivul sentinței menționate ca și pretențiile solicitate de către reclamantă prin acțiunea introductivă, a constatat că instanța a omis să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului M. E., C., T. și S. să asigure și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei, astfel încât a admis cererea de completare, în temeiul prevederilor art. 2812 alin.1 Cod.proc.civilă.
Împotriva sentinței civile nr.2157/(...) au declarat recurs pârâții: Ministerul
Finanțelor Publice și M. E., C., T. și S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Ministerul Finanțelor Publice critică sentința primei instanțe pentruurmătoarele motive:
Deși instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
M. F. P., totuși în dispozitiv a păstrat calitatea acestuia de pârât, admițând acțiunea în contradictoriu cu acesta, cu toate că nu se prevede nicio obligație în sarcina acestuia.
Se mai invocă prevederile art.1, 4 din O. nr. 22/2002 și cele statuate prin decizia nr.10/(...) de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus ca Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul formulat, pârâtul M. E., C., T. și S. a criticat hotărârea pronunțată de către prima instanță sub aspectul modului de soluționare aexcepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia în cauză, arătând că o partepoate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Împotriva sentinței civile nr.4954/(...) a declarat recurs M. E., C., T. și S.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia în cauză.
Astfel, se arată că M. E., C., T. și S. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat întrucât, potrivit art. 40 alin. (2) lit. c din L. nr. 53/2003 Codul muncii, instituțiile de învățământ superior, în calitate de angajator au obligația să acorde salariaților toate drepturile salariale ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În această calitate, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. (2) și alin.(3) lit. g din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare „stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico- gospodare";.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. (2) din L. nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, veniturile instituțiilor superioare de stat „. utilizate de instituțiile de învățământ superior în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare";.
Așadar, în baza autonomiei financiare, instituțiile de învățământ superior își stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de M. E., C., T. și
S., după adoptarea bugetului de stat, potrivit art. 171 alin. (10) din L. învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și ulterioare.
Acest buget de venituri și cheltuieli asigură resursele financiare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în planul strategic al fiecărei instituții de învățământ.
Potrivit art. 8 și art. 21 alin. (5) din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin "includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și internaționale).
Veniturile acestei instituții de învățământ superior, în conformitate cu dispozițiile art.171 alin. (2) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază și finanțarea complementară, precum și din venituri proprii, din alte surse.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 3 din L. învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază se asigură de M. E., C., T. și S., „. fondurile alocate de la bugetul de stat, în funcție de numărul de studenți și doctoranzi admiși la studii fără taxa, de numărul de cursanți, de nivelul și specificul instituirii teoretice și practice și de ceilalți indicatori specifici activității de învățământ, în special de cei referitori la calitatea prestației în învățământ"; și, potrivit art. 171 alin. (7) din aceeași lege, se face pe bază de contract încheiat între M. E., C., T. și S. și această instituție de învățământ superior.
Din coroborarea dispozițiilor legale sus menționate, recurentul deduce că finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. E., C., T. și
S., să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
Prin urmare, se susține că M. E., C., T. și S. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei universitare.
În consecință, se arată că ministerul nu are calitatea de a plăti drepturile salariale pentru cadrele didactice, nefiind angajatorul personalului din universitate.
Se mai arată că, potrivit prevederilor L. nr. 9. privind organizarea și funcționarea Guvernului R. și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. E., C., T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
Se mai susține că reclamanta nu a făcut dovada că M. E., C., T. și S. nu și- ar fi îndeplinit obligația de alocare a finanțării de bază corespunzător cu drepturile salariale calculate de angajatorul său, U. B. B..
În consecință, recurentul solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamantă în contradictoriu cu acesta.
Prin întâmpinarea formulată, intimata U. "B. B." C.-N. a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Analizând recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE , prinprisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din dispozitivul sentinței civile nr. 2157/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, precum și din considerentele acestei hotărâri, rezultă că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cu toate acestea, prin aceeași sentință s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta M. M. L., în contradictoriu și cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, care nu a fost însă obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate de către reclamantă prin acțiune.
Curtea reține însă că, potrivit art.2812a Cod.proc.civilă, înlăturarea dispozițiilor potrivnice din această hotărâre nu poate fi cerută pe calea recursului, ci numai în condițiile art.2811 Cod.proc.civilă.
Analizând recursurile formulate de M. E., C., T. ȘI S., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesteasunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prin sentința civilă nr.2157/(...) pronunțată de Tribunalul
Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. E., C.,
T. și S. în cauză și, prin sentința de completare a dispozitivului acestei hotărâri, ministerul a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantei.
Astfel, Curtea reține că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă din dispozițiile art. 171 alin. 2 din L. nr. 84/1995, act normativ aplicabil în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății, conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat „se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care cuprinde, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ, și cheltuieli de personal.
Este adevărat că între reclamantă, în calitate de salariată, și pârâtul M. E., C., T. și S. nu există raporturi de muncă, aceasta nefiind angajata acestui pârât, însă prima instanță nu a obligat acest minister la plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamantei, ci doar la alocarea fondurilor necesare achitării acestora..
Susținerile din cererea de recurs cu privire la modul de organizare și funcționare a ministerelor întemeiate pe dispozițiile L. nr. 9. sau cu privire la condițiile de angajare a personalului didactic în cadrul universităților întemeiate pe prevederile L. nr.84/1995 nu sunt de natură să modifice soluția adoptată de instanța de fond, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru universitățile de stat.
Recuren tul ave a ș i are, conf or m H.G. nr.51/2009, H.G. nr .1426/2009 ș i
H.G. nr.81/2010, atr ibuț ii de d irecț ion ar e, de a d a s tab il i me todolog ii ș i de a da
îndru măr i me todolo g ice obl ig ator ii ins tituț ii lor de înv ăț ămâ n t, atât în cee a ce
pr iveș te modul de s tab il ire a s al ar iilor, as tf el cu m rezul tă d in O.U.G. nr.8/2000, d in ordinele succesive de aprobare a metodologiilor de calcul a drepturilor salariale ale
c adrelor d id ac tice, pe c are ins tituț iile subordo n ate trebu ie s ă le aduc ă l a
îndepl in ire, c ât ș i a celorl ate inde mn iz aț ii ale person alulu i d in înv ăț ămân t, în
conf or mitate cu leg il e în vigo are ș i a pr eveder ilor con tr ac tel or colec tive de munc ă
negoc iate ș i se mn ate, f iind cer t c ă n ic io ins tituț ie de înv ăț ăm ân t super ior, deș i se
bucur ă de au tono mie un ivers itar ă, nu stab ileș te dup ă bunu l s ău pl ac drep tur ile
cuven ite person alulu i ang ajat ș i pl ătit d in f onduri publ ice .
Astfel, potrivit art.3 din H.G. nr.81/2010, M. E., C., T. și S. îndeplinește următoarele funcții: de administrare, prin care alocă, monitorizează și evaluează utilizarea resurselor pentru implementarea politicilor în domeniile sale de activitate; de evalua re, coordonare și co ntrol al realizării po liticilor în domeniul educației, învățământului, cercetării, tehnologiei, dezvoltării tehnologice, inovării, tineretului și sportului; de elaborare a cadrului normativ-metodologic, funcțional,
operațional și finan ciar în care se rea lizează politicile din domeniile sale de activitate; de autoritate de stat, prin care asigură urmărirea și controlul
respectării reglementărilor din domeniile sale de activitate.
Conform art.4 din aceiași hotărâre de guvern, în domeniile educației șiînvățământului, M. E., C., T. și S. exercită și următoarele atribuții principale:controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare; elaborează cadrul normativ-metodologic, funcțional, operațional și economico- financiar în care se realizează politicile în domeniile sale de activitate; inițiază, elaborează și promovează proiecte de acte normative în domeniile sale de activitate, controlează și monitorizează respectarea reglementărilor din domeniile sale de activitate.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege platadrepturilor salariale ale salariaților din învățământul superior din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării prevederilor legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești în cuantumul legal, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve instituțiile de învățământ superior angajatoare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a facultăților nici nu realizează asemenea venituri.
Pentru toate aceste considerente privind calitatea procesuală pasivă a ministerului recurent în cauză, constatând că în mod corect acesta a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi bănești stabilite prin dispoziții legale, Curtea, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul M. E., C., T. ȘI S.
Pentru considerentele menționate anterior, se va respinge recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2157/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) și recursul formulată de M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 4954 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care le menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.CM/dact.MS
2 ex./(...).
Jud.fond: Tribunalul Cluj: E.B.
| ← Decizia nr. 4662/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 65/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
