Decizia nr. 2657/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2657/R/2012
Ședința mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul F. I. împotriva sentinței civile nr. 7039/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta SC. C. SRL Z., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 14 mai 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de 21 mai 2012, și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7039 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului F. I., privind obligarea pârâtei S. C. S., la plata drepturilor bănești.
A fost obligat reclamantul la 2500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâta a solicitat suspendarea cauzei în baza art.244 pct.1 și 2 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal deschis în baza plângerii penale formulată la data de (...).
Această cerere a fost nefondată pentru următoarele :
Conform art.244 pct.1 Cod procedură civilă instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
În speță nu există o altă judecată pe rol care să pună în discuție existența sau neeexistența unii drept, plângerea penală (f.41-49), neînsemnând o judecată, în înțelesul Codului de procedură civilă.
Conform art.244 pct.2 Cod procedură civilă instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.
Din corespondența purtată cu Parchetul (f.61-68) rezultă că plângerea penală din speță a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău spre competentă soluționare, de unde plângerea penală a fost trimisă pentru efectuarea cercetărilor la I. de P. J. S. (f.68 din dosar nr.(...)).
Asupra fondului cauzei instanța a reținut următoarele :
La dosar a fost depus un proces verbal din (...) a AGA al SC C. SRL Z. (f.4-5) din care rezultă că s-a hotărât în unanimitate de către cei 5 asociați stimularea personalului care a participat în mod activ la contractarea de lucrări prin licitații cu un fond de 1% din valoarea lucrărilor contractate fond ce va fi la dispoziția administratorului - director general.
În data de 25 martie 2011 se emite de către D. general și Administratorul SC C. SRL Z. F. Teofil, Decizia nr.499/(...) prin care se arată că în conformitate cu hotărârea AGA adoptată în unanimitate de AGA din (...) și având în vedere situația de lucrări, se alocă suma de 304.058 lei din fondul creat în conformitate cu hotărârea AGA din (...) pentru activitatea de achiziții și contractare lucrări în cadrul SC C. SRL Z. (f.6-7).
În baza acestei Decizii nr.499/(...) se întocmește statul de plată semnat de același director general, privind drepturile de personal conform Deciziei nr.499/(...) (f.8).
Din Registrul de intrare al societății nu rezultă că în data de (...) a fost înregistrat vreun proces - verbal sau vreo hotărâre AGA (f.61-63 din dos.nr.(...) și nr.(...)) ) și nici vreun stat de plată din data de (...), apărând înregistrată doar
Decizia nr.499/(...) (f.63).
Prin H.a AGA nr.1/(...) a SC C. SRL Z. (f.39) s-a dispus revocarea din funcția de administrator a 3 din cei 5 asociați ai pârâtei printre care și a D.ui general care a semnat Decizia nr.499/(...) și statul de plată din (...).
Prin H.a AGA nr.2/(...) (f.40)s-a dispus de către noii asociați și administratori revocarea și anularea Deciziei administratorului nr.494/(...) și anularea parțială a Hotărârii AGA din (...) privind stimularea personalului prin construirea unui fond de 1% din valoarea lucrărilor contractate.
În acest context anulându-se actele sau partea din actul care prevedea drepturile pecuniare solicitate de către reclamant, acesta nu mai are bază legală în temeiul căruia să le solicite, urmând ca acțiunea acestuia să fie respinsă.
Întrucât conform art.132 alin.1 din Legea nr.31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau a actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au fost parte la adunare, iar în speță această ultimă hotărâre dispune revocarea unei alteia, hotărârile și deciziile revocate sau anulate nu își mai pot produce efectele, motiv pentru care acțiunea reclamantului bazată pe acte revocate sau anulate este nefondată.
Aceste considerente fac astfel ca acțiunea reclamantului să fie nefondată și a fost respinsă.
În baza art.274 Cod procedură civilă reclamantul a fost obligat la 2500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. I., solicitând,modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii promovate la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivare s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii
(art.304 pct. 9 C.pr.civ.) întrucât instanța de fond a reținut că anularea, prin H. AGA, a actului care prevedea drepturile pecuniare solicitate de reclamant, are ca și consecință lipsirea de bază legală a cererii. Potrivit raționamentului aplicat de instanța de fond, hotărârile și deciziile revocate sau anulate în această modalitate nu își mai pot produce efectele. Recurentul consideră că după revocare nu se produc în continuare efecte, dar între adoptare și revocare cu siguranță că produc efecte, contrar concluziei instanței. Aceste efecte s-au produs datorită întâlnirii manifestărilor de voință ale părților: hotărârea angajatorului de a acorda stimulente și acceptarea acestei oferte de către reclamant, care îndeplinea toate condițiile pentru acordarea stimulentelor.
Raționamentul instanței este nelogic și lipsit de temei legal. Drepturile reclamantului s-au născut în mod valabil prin voința unanimă a asociaților, exprimată în procesul-verbal al AGA. Astfel fiind, anularea ori revocarea actului de către unii dintre asociați nu are ca efect pierderea drepturilor întrucât nu există mutuus dissensus. Art. 132 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, invocat în motivarea hotărârii, nu se referă la situația din speță, deoarece prin acțiunea dinprezentul dosar a solicitat, în calitate de fost salariat, plata unor drepturi pe care angajatorul i le datorează.
Potrivit art. 160 Codul muncii și art. 38 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2011-2014, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, contrar hotărârii instanței și Hotărârii AGA nr. 2/2011, pârâta nu este îndreptățită să refuze acordarea acestor drepturi. Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 161
Codul muncii și art. 48 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2011-2014, aceste drepturi bănești se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale societății. Din momentul în care societatea intimată și-a asumat în mod valabil obligația de a plăti stimulente angajaților, această obligație a intrat sub incidența prevederilor Codului muncii și ale Contractului colectiv de muncă la nivel național, deci revocarea ori anularea Hotărârii AGA de către angajator în mod unilateral nu are ca efect pierderea drepturilor de către reclamant.
Faptul că a îndeplinit condițiile pentru a primi drepturile bănești solicitate rezultă din cuprinsul Deciziei administratorului nr. 499/(...) și din Statul de plată din aceeași dată. Lipsa înregistrării în registrele societății nu afectează existența dreptului, iar această formalitate a revenit În sarcina noului administrator, de la data numirii în funcție.
În cuprinsul extrasului din H.a Adunării generale a asociaților din data de
(...) înregistrat la A. F. împreună cu bilanțul societății, s-a consemnat participarea celor 5 asociați, reprezentând 100% din capitalul social. Acest extras poartă semnăturile tuturor asociaților, care se regăsesc și pe procesul-verbal al AGA din (...).
Concluzia legală este că societatea și-a asumat în mod valabil o obligație față de reclamant pe care nu și-a îndeplinit-o.
Recurentul a mai solicitat micșorarea onorariului de avocat al reprezentantului pârâtei, întrucât acesta este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 04 aprilie 2012 S. C. S. Z. a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor dejudecată în recurs.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Prin demersul său judiciar, reclamantul în calitate de salariat a solicitat obligarea angajatorului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând stimulente, susținând faptul că acestea au fost acordate prin hotărârea adunării generale a asociaților din data de 10 mai 2010.
Potrivit prevederilor art. 40 alin. 2 lit. c din C.muncii, una dintre obligațiile care îi revin angajatorului este aceea de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Așa cum rezultă din cuprinsul art. 154 și 155 din C.muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri și reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat având dreptul la un salariu exprimat in bani pentru munca prestată în baza contractului individual de munca.
Curtea reține că stabilirea salariilor se realizează potrivit art. 157 din
C.muncii, și anume prin negocieri individuale sau/și colective între angajator si salariați sau reprezentanți ai acestora.
În speță, așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în finalul procesului verbal al adunării generale a asociaților din data de 10 mai 2010, s-a hotărât
„stimularea personalului care a participat în mod activ la contractarea de lucrări prin licitații cu un fond de 1% din valoarea lucrărilor contractate, fond ce fa fi la administratorului - director general";.
Însă, această hotărâre nu stabilește drepturi de natură salarială în favoarea salariaților, care să atragă sancționarea angajatorului pentru nerespectarea obligației inserată în cuprinsul art. 40 alin. 2 lit. c din C.muncii, întrucât pe de o parte, hotărârea nu este rezultatul negocierii individuale sau colective dintre salariați și angajator așa cum se arată la 157 din C.muncii, iar pe de altă parte nu cuprinde suficiente elemente care facă cel puțin determinabil dreptul pretins de către salariat.
Așadar, prin hotărârea adunării generale din data de 10 mai 2010, invocată de reclamant ca și temei a pretențiilor sale, nu s-a născut în patrimoniul acestuia un drept asupra unor sume de natură salarială care să constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Pe aceeași linie de idei, nici împrejurarea că prin decizia nr. 499/(...) emisă de directorul general al societății și statul de plată de la aceeași dată, s-a prevăzut acordarea în favoarea reclamantului a sumei de 10.000 lei cu titlu de stimulente, nu reprezintă o asumare certă a obligației de plată a unor drepturi în favoarea salariatului, deoarece acestea nu au fost stabilite prin lege, contract colectiv de muncă sau contract individual de muncă, astfel încât faptul că societatea pârâtă nu a achitat până în prezent reclamantului suma pretinsă nu reprezintă încălcarea vreunui dintre drepturile conferite acestuia prin prevederile art. 39 din C.muncii, care să atragă răspunderea patrimonială a angajatorului.
De asemenea, se constată că prin hotărârea nr. 2 din 29 iunie 2011 a adunării generale a asociaților societății pârâte s-a decis revocarea prevederilor hotărârii din 10 mai 2010 cu privire la stimularea personalului, precum și a deciziei directorului general nr. 499/(...), astfel încât pretențiile reclamantului nu au nici un temei legal, motiv pentru care Curtea apreciază ca fiind justă soluția primei instanțe prin care a fost respinsă acțiunea acestuia. Deși împotriva hotărârii nr. 2 din 29 iunie 2011 a fost formulată cerere de anulare, formându-se dosarul nr. (...) (în prezent pe rolul C. de A. C. - Secția a II-a civilă), se constată că în această cauză (în care ambele părți din prezentul dosar sunt părți) nu s-au contestat dispozițiile din hotărâre prin care s-au revocat prevederile hotărârii din
10 mai 2010.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate pârâtei la fondul cauzei, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că suma de 2.500 lei reprezintă cuantumul echitabil al cheltuielilor de judecată la care urmează a fi obligat reclamantul, ținând cont de valoarea obiectului pricinii, complexitatea cauzei și munca prestată de avocat, prin prezența acestuia la 5 termene de judecată, redactarea întâmpinării, a concluziilor scrise, motiv pentru care nu se impune reducerea acestui onorariu în temeiul art. 274 alin. 3 C pr. civ..
Pentru aceste considerente, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F. I. împotriva sentinței civile nr. 7039 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: K. M.
| ← Decizia nr. 1037/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 742/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
