Decizia nr. 3914/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3914/R/2012
Ședința publică din data de 26 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. D. M. împotriva sentinței civile nr. 801 din 2 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. „. 7"; S. B. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate, av. F. F., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 septembrie 2012, prin fax, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia reclamantei recurente.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială, dovada achitării onorariului avocațial și a cheltuielilor de transport, în original, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru argumentele arătate în întâmpinarea formulată, pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul T. M. sub nr. 2606/100/(...), contestatoarea P. D. M. a chemat-o în judecată pe intimata S. „. 7"; S., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de concediere nr. 84 din (...), reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, obligarea intimatei la plata de despăgubiri reprezentând drepturile salariale de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, actualizate în raport de indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin decizia atacată, s-a dispus încetarea contractului său de muncă încheiat cu intimata, în temeiul art. 65 din Codul muncii, începând cu data de 3 martie 2011.
Contestatoarea a arătat că a fost angajata intimatei, începând cu data de
(...), în baza contractului individual de muncă înregistrat la I. T. de M. M. sub nr.
2./(...), pe durată nedeterminată, în funcția de redactor.
Până la data de 3 februarie 2011, inclusiv, contestatoarea a fost în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar în data de (...), aceasta a înștiințat-o pe intimată că urmează să înceapă activitatea.
Contestatoarea arată că, în cauză, concedierea a fost făcută cu nesocotirea dispozițiilor legale, întrucât nu a avut loc o desființare efectivă și reală a posturilor de redactor, acestea fiind menținute în societate, însă au fost altfel denumite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 65 din Codul muncii.
Intimata S. „. 7"; S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate, arătând că decizia nr.84 din (...) a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, întemeindu-se pe o realitate obiectivă.
Astfel, s-a susținut că, în luna aprilie 2009, S. „. 7"; S. a trecut printr-o perioadă de restructurare, cauzată de reducerea activității. Societatea mai are în exploatare doar a zecea parte din totalul abonaților de televiziune prin cablu, în comparație cu perioada precedentă, ca urmare a preluării acestei activități de asociatul majoritar S. RDS & RCS din B. M..
Intimata a notificat I. T. de M. M. cu privire la măsurile de restructurare ce se vor impune a fi luate în viitor, printre acestea enumerându-se preluarea unor angajați ai intimatei de către asociatul majoritar al societății, în considerarea aptitudinilor individuale ale acestora și, respectiv, a calificării lor.
S-a mai arătat că, urmare a discuțiilor purtate cu toți angajații societății
(inclusiv cu contestatoarea), s-a stabilit că acei salariați care vor rămâne vor suporta o diminuare a salariului, prin negocieri colective ori individuale, că se va renunța la plata colaboratorilor sau a celor cu alte surse de venituri, precum și a persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor. Nu în ultimul rând, societatea a stabilit că reorganizarea va presupune chiar reducerea unor locuri de muncă.
În ceea ce privește situația redactorilor societății din anul 2009, intimata a subliniat că persoanele care au avut atribuții de redactor au acceptat să lucreze pe funcția de reporter, pentru care societatea asigura un salariu de încadrare acceptat, restul persoanelor rămase în societate pe posturi de redactor fiind plătite pe drepturi de autor.
S-a mai susținut că reclamanta nu poate susține că nu avea cunoștință despre situația economico-financiară a societății intimate, câtă vreme a formulat la data de (...) cererea de aprobare a concediului de îngrijire a copilului până la 2 ani cu începere din data de 1 iunie 2009, înregistrată la intimată sub nr.
422/(...), dată la care societatea se afla în plină etapă de restructurare, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune.
Intimata a mai arătat că, după 2 ani, contestatoarea și-a exprimat dorința de a reveni și a relua raporturile de muncă cu intimata, având în prealabil întâlniri atât cu patronul cât și cu administratorul societății, care au încercat a-i explica situația deosebit de grea prin care trece societatea și că o solicitare de păstrare a acelorași condiții de colaborare pe care le-a avut în momentul suspendării contractului său de muncă, în anul 2009, nu sunt realiste și nicidecum posibile, niciunul dintre angajații actuali ai societății nebeneficiind de aceleași drepturi pe care le-a avut în urmă cu 2 ani.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cea testimonială, fiind audiați martorii: O. M., H. F. și Ș. M. V. și interogatoriul părților, pe care le- a apreciat ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr. 801/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea P. D. M., împotriva deciziei nr. 84 din data de (...), emisă de intimata S. „. 7"; S. și a fost obligată contestatoarea la plata către intimată a sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În baza contractului individual de muncă înregistrat la I. T. de M. M. sub nr. 2. din (...), aflat în copie la filele nr.5-7 din dosarul de fond, contestatoarea P. D. M. a fost angajata intimatei S. „. 7"; S., în funcția de redactor, începând cu data de (...).
Prin cererea înregistrată la intimată sub nr.422 din (...), contestatoarea a solicitat acordarea concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, începând cu data de 1 iunie 2009 (fila nr.20 dosar de fond).
La momentul suspendării raporturilor de muncă dintre părți, intimata se afla deja într-un proces de restructurare și reorganizare a activității, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați.
La reluarea activității, i s-a oferit contestatoarei posibilitatea de a lucra în funcția de responsabil marketing, activitate pe care a desfășurat-o și înainte, pe lângă cea de redactor, aceasta având contracte de publicitate în derulare și în perioada suspendării raportului de muncă.
Prin decizia contestată nr.84 din (...), s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei, în temeiul art. 65 din Codul muncii, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de aceasta (fila nr.4 dosar de fond).
În cuprinsul deciziei s-a reținut că în luna aprilie 2009 S. „. 7"; S. a trecut printr-o perioadă de restructurare, din cauza reducerii de activitate, reducerii de personal și a încasărilor, astfel încât, pe parcursul anului 2009, numărul de angajați ai societății intimate a scăzut la jumătate, iar în actuala organigramă a angajatorului nu există niciun post de redactor TV.
Prima instanță a reținut că aspectele reținute în cuprinsul deciziei de concediere au fost confirmate de înscrisurile depuse în probațiune și de martorii audiați.
T. a mai reținut că, potrivit adresei nr.548 din (...), înregistrată la I. T. de M. M. sub nr. 2068 din (...), aflată în copie la fila nr.19 din dosarul de fond, începând cu data de (...) intimata are în exploatare doar o zecime din totalul abonaților de televiziune prin cablu față de perioada precedentă, ca urmare a preluării acestei activități de către acționarul majoritar RDS & RCS din B. M..
În raport de această situație, intimata a notificat I. T. de M. M. cu privire la măsurile de restructurare ce se impun, printre acestea numărându-se preluarea unor angajați ai intimatei de către acționarul majoritar, în considerarea aptitudinilor individuale ale acestora și, respectiv, a calificării lor.
De asemenea, s-a reținut de către instanță că, urmare a discuțiilor purtate cu toți angajații, s-a stabilit că acei salariați care vor rămâne vor suporta o diminuare a salariului prin negocieri colective ori individuale, că se va renunța la plata colaboratorilor și a celor care au și alte surse de venit, precum și la persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor, reorganizarea presupunând reducerea unor locuri de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
D. locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
D. este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții.
În speță, instanța a constatat că locul de muncă ocupat de contestatoare, de redactor TV, a fost desființat efectiv, desființare ce are o cauză reală și serioasă, respectiv reducerea activității intimatei, astfel cum rezultă din cuprinsul organigramei, a statelor de plată și a balanțelor de verificare depuse la dosar.
T. a mai reținut că pentru concedierea salariatului din motive neimputabile, în condițiile art. 65 din Codul muncii, este necesar să aibă loc o reorganizare a activității angajatorului care să corespundă unei nevoi a acestuia și care să conducă la desființarea efectivă a postului ocupat de salariat, cenzurii instanței fiind supusă numai legalitatea măsurii concedierii, iar nu și oportunitatea acesteia, asupra căreia singurul îndreptățit să aprecieze este angajatorul.
S-a mai constatat că dispozițiile art. 2-29 din O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului, invocate cu prilejul cuvântului pe fond, se aplică numai persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011, precum și celor aflate în situațiile prevăzute la art.8 alin. 2, începând cu această dată, ori contestatoarea a solicitat concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani începând cu data de (...).
De asemenea, s-a mai reținut de către tribunal că prevederile art.76 din
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și, respectiv, pe anii 2., nu sunt aplicabile în speță, întrucât se referă la interdicția concedierii pe motiv de necorespundere profesională a salariaților care au beneficiat de concediu de maternitate și/sau de concediu legal plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, pe o perioadă de minimum 6 luni de la reluarea activității, considerată perioadă de readaptare.
În consecință, apreciind că decizia nr. 84 din (...) a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, tribunalul, în temeiul art. 65, art. 76, art. 266-269 Codul muncii, a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a contestatoarei, care a căzut în pretenții, instanța a dispus obligarea acesteia la plata către intimată a sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, achitat potrivit facturii nr. 0024/(...) și chitanței nr. 0015/(...).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. D. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Sentința este nelegala si netemeinica fiind data cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederile Codului muncii si fără o apreciere corecta a probelor administrate in cauza.
Recurenta susține că în speță, concedierea s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor legale întrucât nu a avut loc o desființare efectiva si reala a posturilor de redactor, acestea fiind menținute în societate, care, datorita specificului activității- televiziune - nu poate funcționa fară a avea redactori.
Dispozițiile Codului muncii sunt imperative, art. 65 prevede ca "D. locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa" ori, recurenta arată că în cauză nu sunt îndeplinite aceste cerințe atâta vreme cat nu au fost desființate efectiv posturile de reactor, acestea regăsindu-se în organigramă sub o altă denumire, dar cu aceleași atribuții.
Se arată că aceste susțineri au fost confirmate și de către martorii audiați, propuși chiar de rec1amanta, aceștia arătând că au fost desființate posturile deredactori, și in locul lor s-au înființat posturi de reporteri, atribuțiile fiind aproape la fel, numai salariul s-a diminuat.
Recurenta mai arata că intimata se prevalează de problemele financiare prin care ar fi trecut societatea ca urmare a reducerii numărului de abonați, dar această reducere a fost o inițiativă a S. „. 7"; S., care a înțeles sa vândă o parte din abonați către RDS&RCS, operațiune care nu afecta activitatea studioului de televiziune unde își desfășura activitatea reclamanta.
Se mai menționează că, din compararea organigramelor depuse la dosar de intimat se poate observa că, la data de (...), în schema de personal figurau 11 redactori, iar la data de (...), erau 5 reporteri, care anterior ocupau funcții de redactor, concluzia fiind ca s-a făcut o schimbare a denumirii postului din redactor in reporter, nefiind in prezenta unei reduceri efective in înțelesul Codului muncii.
Recurenta mai susține că instanța de fond își bazează motivarea pe depozițiile martorilor la a căror audiere s-a opus, întrucât toți fac parte din categoria celor care au rămas in societate, iar depozițiile lor trebuiau analizate prin prisma acestei calități, de angajat dependent de un angajator privat care oricând poate desființa posturile.
Se mai arată că, prin decizia contestată, i s-a oferit recurentei un post de responsabil marketing, cu un salariu de 804 lei, dar care trebuie realizat din contracte de publicitate, prin realizarea unui target de 2.000 lei care să acopere in întregime salariul acordat si bonurile de masa, pentru depășirea acestuia calculându-se un comision de 20%. În caz de nerealizare a targetului, salariul urma să se calculeze ca procent din realizări, fără a se garanta măcar salariul minim.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.9, 312 Cod.proc.civilă.
Prin întâmpinarea formulată, S. „. 7"; S. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de reclamanta P. D. M., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia contestată nr.84 din (...), s-a dispus încetarea contractului de muncă al recurentei, în temeiul art. 65 din Codul muncii, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de aceasta, reținându -se în preambulul acesteia că, în luna aprilie 2009, S. „. 7"; S. a trecut printr-o perioadă de restructurare, din cauza reducerii de activitate, reducerii de personal și a încasărilor, astfel încât,
pe parcursul anului 2009, numărul de angajați ai societății intimate a scăzut l a
jumătate, iar în actuala organigramă a angajatorului nu există niciun post deredactor TV. S-a mai invocat faptul că raporturile de muncă avute cu recurenta nu au putut înceta în acea perioadă deoarece contractul său a fost suspendat pentru creșterea copilului, în timp ce toate celelalte posturi de redactor TV au fost desființate în 2009.
S-a mai reținut de către angajator, la punctul 6 din decizia contestată, că măsura a fost dispusă: „În situația de fapt, în care toate celelalte posturi de redactor TV s-au desfintat in 2009 iar cel ocupat de salariatul P. D. M. s-a desfiintat din aceleași motive, restrangere de activitate din cauza situatiei financiare grele, iar in prezent incasarile din activitatea de publicitate, nu acopera cheltuielile cu fondul de salarii ale Studioul TL* din cadrul societatii C.7, iar daca d-na P. D. M. nu accepta noul loc de munca oferit pana la data de
(...), …";
Decizia de concediere a recurentei trebuia să cuprindă toate mențiunile prevăzute de art.76 din Codul muncii și în primul rând, motivele care determină concedierea.
O asemenea decizie de încetare a contractului individual de muncă în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, având în vedere gravitatea unei asemenea măsuri pentru angajat, care nu are în vedere nicio culpă a celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțios fundamentată și motivată, cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg raționamentul urmat de către factorul decident pentru a ajunge la concluzia că se impune desființarea locului de muncă ocupat de către salariat, precum și toate elementele de fapt și de drept avute în vedere la momentul luării deciziei, pe care acesta și-a întemeiat actul, oferind atât salariatului ale cărui drepturi sunt suprimate, cât și instanței elemente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.79 din Codul muncii republicat, în caz de conflicte de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
În speță, Curtea reține însă că, deși la întrebarea nr.3 din interogatoriul luat societății intimate la judecarea fondului cauzei aceasta a răspuns că postul
recurentei a fost desființat la data de (...), decizia de concediere cuprinde în
motivarea sa cauze de desființare a lo cului de m uncă existente în anul 2009,
acestea fiind considerate de către angajator ca fiind determinante și pentru
măsura de încetare a contractului de muncă dintre părți în anul 2011.
Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care
prestează o muncă le este recunoscut dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită , pentru
concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a
întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Organizația Internațională a Muncii a statuat că
lucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale prevede că: „Statele părți la prezentul pact
recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a
obține posibilitatea să -și câștige existența printr -o muncă liber aleasă sau
acceptată și vor lua măsurile potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea inte rnațională
garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie luată
doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractului de
muncă are un caracter obiectiv, putând fi constatată în mod real și să prezinte o
asemenea însemnătate, încât să facă imposibilă continuarea raporturilor de
muncă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat, la momentul luării acestei decizii, o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestora.
În cauză se reține însă că, pornind de la motivele invocate prin decizia de concediere, încetarea contractului de muncă al reclamantei s-a decis în anul
2011, fiind susținută de către angajator ca o continuare a măsurii de reducere a tuturor posturilor de redactor TV dispusă în anul 2009, însă acesta nu a reușit să probeze în cauză că la data desființării locului de muncă al recurentei, respectiv (...), a existat o imposibilitate reală și obiectivă de continuare a raporturilor de muncă dintre părți, cu atât mai mult cu cât recurenta a invocat că în anul 2009 nu ar fi existat practic o desființare efectivă a posturilor de redactor, ci numai o redenumire a acestora, persoanele ce ocupau anterior posturile de această natură continuându-și activitatea în cadrul societății, în calitate de reporteri.
Pentru toate aceste considerente, reținând că angajatorul nu a reușit să probeze în cauză îndeplinirea condițiilor cerute de art.65 din Codul muncii, nedovedind existența unei imposibilități reale de continuare a raporturilor de muncă dintre părți, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Codul muncii, să se admită recursul formulat de reclamanta P. D. M., să se modifice în tot sentința primei instanțe, în sensul de a se admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta S. „. 7"; S., și a se dispune anularea deciziei nr. 84/(...) privind desfacerea contractului individual de muncă emisă de pârâtă.
În temeiul art.80 alin.1 Codul muncii, pârâta va fi obligată la reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior concedierii, acela de acela de redactor TV și să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data încetării raporturilor de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Conform doctrinei de dreptul muncii și a practicii judiciare în materie, nu prezintă relevanță sub acest aspect faptul că recurenta lucrează, începând cu data de (...), în calitate de redactor la „. M., repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, reglementată de disp.art.80 din Codul muncii, constituind una dintre măsurile cele mai energice de restabilire a legalității, de apărare eficientă a dreptului la muncă. Ea reprezintă o adevărată restitutio in integrum, implicând nu numai reîncadrarea pe postul deținut anterior, ci repunerea în situația anterioară, ca și cum reportul de muncă nu ar fi fost nici un moment întrerupt.
Prin decizia nr. 1101/2009, Curtea Constituțională a reținut că nu se poate susține ca, în materie de muncă, anularea unei măsuri să nu repună părțile în situația inițială. În caz contrar, nulitatea măsurii concedierii ar îndreptăți salariatul numai la plata unor sume de bani și s-ar deschide posibilitatea angajatorului de a concedia oricând o persoană, fără ca aceasta să aibă posibilitatea de a reveni pe postul anterior ocupat.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, intimata, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând onorariu plătit apărătorului ales conform chitanței nr.4/(...) eliberată de C. de avocat C. O.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta P. D. M. împotriva sentinței civile nr. 801 din (...) a T. M., pronunțată în dosarul nr.(...), pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta P. D. M. în contradictoriu cu pârâta S. „. 7"; S. și, în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 84/(...) emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să procedeze la reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii, acela de redactor TV.
Obligă pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii - (...) și până la data reintegrării efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.CM/dact.MS ;
3 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: D.M.H..
| ← Decizia nr. 1144/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3837/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
