Decizia nr. 2792/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2792/R/2012
Ședința 31 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.- N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1581 din 16 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. V. și pe pârâții intimați L. T. "O. G.", C. J. DE P. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantei intimate și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 31 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondate a recursurilor, precum și judecarea recursului și în lipsa sa de la dezbateri.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. J. DE P. C. și în consecință s-a respins acțiuneafață de aceasta ca urmare a admiterii excepției.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C.UI LOCAL AL M.
C.-N.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta C. V., în contradictoriu cu pârâții L. T. „. G. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. și în consecință:
A fost obligat pârâtul L. T. „. G. în calitate de angajator pentru reclamantă, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie 2008 și până la data de (...), dată la cere a intrat în vigoare L. nr. 330/2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
La termenul din data de (...) reprezentantul reclamantei a arătat că înțelege să renunțe la a se judeca în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. (f.15).
Reclamanta a promovat prezenta acțiune în numele său, nefiind asistată de către o organizație sindicală. Aceasta a avut calitatea de cadru didactic în cadrul
L.ui T. „O. G. din municipiul C.-N.
Așa cum rezultă din răspunsul la adresa instanței formulat de către pârâtul de rândd.1, în perioada (...)-(...), unitatea de învățământ a calculat si acordat drepturile salariale fără a avea în vedere dispozițiile L. nr. 2. (f.22).
Cu privire la cererea reclamantei, anterior, Curtea Constituțională a R. prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art.I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp. art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin.l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art.160 și art.166 alin.1-4 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.253 alin.1 și 2 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Pe de altă parte, prin D. nr.3/(...) a Înaltei Curți de C. si Justiție s-a statuat că dispozițiile O.G. nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin prevederile L. nr.2., constituie temei legal pentru plata diferențelor salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile efectiv încasate, cu începere de la data de (...) și până la data de (...).
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate, ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., tribunalul a admis cererea reclamantei.
Așa fiind, în conformitate cu prevederile art.208 si urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.253 alin.1 și 2 din Codul Muncii a fost admisă acțiunea potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al municipiului
C.-N. și P. municipiului C.-N.
Prin recursurile formulate pârâții C. Local al municipiului C.-N., prin P., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă față de C. Local C.-N., pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuală a acestor instituții, raportat la prevederile legale în vigoare acestea nu au legitimare procesuală pasivă, deoarece pentru ca aceste plăți să poată fi efectuate trebuiau să fie prevăzute în bugetul de stat, să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
În conformitate cu dispozițiile L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale acestora.
Bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr.2 din 25 ian.2011, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigura repartizarea pe unități administrativ- teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I.
Potrivit L. nr.1 din 5 ian.2011 prin art.104 alin.2 finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursurilorformulate.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursurile sunt nefondate.
Constatând că motivele invocate de către cei doi pârâți în susținerea recursurilor sunt similare, Curtea va proceda la analizarea concomitentă a acestora.
Criticile formulate de pârâți nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive proprii.
Prin raportare la normele legale incidente, Curtea apreciază că excepția nu poate fi primită.
Cum pretențiile deduse judecății se referă la perioada anterioară datei de
(...), L. 1/2011, care este în vigoare începând cu data de (...) (30 de zile de la publicarea în M. O. din (...)) nu este incidentă în cauză, raporturile dintre părți fiind guvernate de L. învățământului nr. 84/1995.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit.b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al M. C. N., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Așadar, criticile aduse de acest pârât sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea acestuia doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că pârâtul recurent are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor, reprezentând drepturi salariale.
P. M. C. N. este ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv M. C. N., art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitatea de angajatori ai reclamanților nu prezintă nicio relevanță, întrucât, așa cum s-a subliniat anterior, aceștia au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului reclamanților, cei din urmă solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile pârâților
C. Local al M. C. N. și P. M. C. N. F. cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-
N. ȘI P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1581 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 385/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2199, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
