Decizia nr. 2793/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2793/R/2012
Ședința din 31 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA și S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 2671 din 12 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtele recurente au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2671 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta R. DE T. F. DE C. C.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. S., și R. DE T. F. DE C.
CLU și în consecință au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1409 lei reprezentând salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2008 și suma de 934 lei reprezentând salariul suplimentar aferent perioadei efectiv lucrate în anul 2009, cu rata inflației la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că în anul 2008 și in anul 2009 până la data de 01.08. reclamantul a fost angajatul pârâtei de rd.2 în meseria de mecanic-locomotivă automată.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei de rd.1 pentru anii
2007-2008 înregistrat la D. B. sub nr.1625/(...) și prelungit prin actul adiționalnr.(...) înregistrat la D. B. sub nr.17353/(...) prevede la art.32 al.1 că pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, iar la art.33 stabilește criteriile de acordare a acestui salariu și modul de calcul pentru fiecare trimestru.
Aceste prevederi au fost cuprinse și în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006-2008 aplicabil și pârâtei de rd.1.
Drepturile bănești solicitate de către reclamant reprezintă drepturi salariale pe care pârâtele aveau obligația să le plătească acestuia în baza prevederilor celor două contracte colective de muncă înregistrate la D. B., contracte care potrivit
Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă constituie legea părților.
Cum pârâtele nu au respectat aceste prevederi legale, motivând alte cauze care nu au fost avute în vedere la negocierea celor două contracte colective de muncă, cererea reclamantului este fondată și a fost admisă cu consecința obligării in solidar a celor două pârâte la plata sumelor de 1409 lei, respectiv 934 lei, reprezentând salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2008 pentru anii 2008 și 2009 proporțional cu perioada lucrată in acest ultim an, actualizate cu rata inflației la data plății.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a fost respinsă întrucât drepturile solicitate de către reclamant reprezintă drepturi salariale, situație în care sunt aplicabile prevederile art.268 al.1 lit. c Codul muncii, republicat.
Împotriva acestei hotărâri, ambele pârâte au declarat în comun recurs princare au solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constatăurmătoarele:
Motive de recurs și analiza lor:
1) Excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la salariul suplimentar aferent anului 2008 și 2009 întemeiată pe prevederile art.268 alin.1 lit. e Codul muncii în raport de stabilirea acestui drept fără caracter salarial printr-un contract colectiv de muncă.
1) În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii
,„Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
2) Acordarea drepturilor pretinse prin acțiune este condiționată de existența veniturilor necesare în speță lipsind fondurile bănești pentru plata sumelor, iar bugetul pe anul 2009 nefiind aprobat de M. T., precum și incidența interdicției enunțate de art.12 din Legea nr.130/1996 că salariile personalului bugetar să constituie obiect al negocierii colective.
2) Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nerealizarea profitului și neaprobarea bugetului nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA și S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 2671 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. L. D. D. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.P. U.
| ← Decizia nr. 779/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1060/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
