Decizia nr. 3360/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.3360/R/2012
Ședința publică din data de 3 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. M. T. și C. LOCAL AL M. T. împotriva sentinței civile nr. 3865 din 12 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T. pentru S. G. și S. S., precum și pe pârâții intimați C. E. N. C. N. și I. Ș. AL J. C., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurenților - consilier juridic B. A. I., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 27 iunie 2012.
Reprezentanta recurenților depune la dosar la acest termen de judecată delegați a de reprezentare și un extras Ecris arătând că în cazuri similare s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursurilor astfel cum a fost formulate și pentru motivele arătate în scris, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ambilor pârâți recurenți întrucât între aceștia și cadrele didactice nu există încheiate raporturi de muncă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3865 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T., în numele membrilor de sindicat S. S. și S. G., în contradictoriu cu pârâții C. „E. N. T., C.
LOCAL AL M. T. și P. M. T., și în consecință:
A obligat pârâtul C. "; E. N. "; T. în calitate de angajator la calcularea și la plata către membrii de sindicat S. S. și S. G., a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A obligat pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul a promovat prezenta acțiune având în vedere calitatea membrilor de sindicat de cadre didactice, fapt care rezultă din adeverințele eliberate de angajator.
Referitor la acțiunea reclamantului, anterior Curtea Constituțională a
României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 1. este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin OUG nr. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1, pct.2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1, alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din
O.U.G. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi conform Deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr. 12., nr. 842/(...) și nr.
989/(...),obligatorie pentru instanță, prevederile O. nr. 1., așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat.
Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoriaeste scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
În cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din versiunea nemodificată a Codului muncii, în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de către angajator la scadență a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate, ca și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., tribunalul a admis cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. T. ȘI P.
M. T. solicitând admiterea recursului cu respingerea acțiunii față de pârâți.
În motivarea recursului au arătat ă C. Local și P. mun. T., ca și autoritate deliberativă și respectiv executivă a administrației publice locale nu au și nu au avut raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu reclamanții, aceștia desfășurând activitate la C. Eml N. T.
Mai mult, sursele de finanțare ale drepturilor salariale ale personalului din învățământ nu sunt alocate de la bugetul local al unităților administrative teritoriale ci de la bugetul de stat.
Obligativitatea alocării sumelor revine M.ui E., C., T. si S. iar nu autorităților locale .
Deși se fac, ample referiri la actele normative prin care au fost adoptate creșteri salariale pentru personalul din învățământ , inclusiv la O. 1. modificata ulterior, se omit a se invoca si prevederile art 6 din O. 1. așa cum au fost acestea modificate de OUG 1.. Astfel, la art.6 al O. 1. modificat prin OUG 15112009 se prevede" La instituțiile publice si unitățile bugetare la care cheltuielile de personal se asigura din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul se stat sau bugetele locale ori integral din venituri proprii, constituite potrivit legii, creșterile salariale stabilite potrivit prevederilor art 1 si lindice 1 se pot acorda in limita sumelor stabilite si la date ulterioare, corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea creșterilor, cu avizul ordonatorului principal de credite bugetare ."
Atâta vreme, cat in prezent se încearcă reducerea cheltuielilor bugetare , situația fiind de notorietate la nivelul S. Roman, iar pe de alta parte atât bugetele locale cat si cel național sunt caracterizate printr-o diminuare sub aspectul sumelor de bani pe care le conțin apreciază ca acțiunea reclamanților ar fi trebuit respinsa.
In principal, art. 101 din L. nr. 1/2011 -L. Î.ului prevede la aliniatul (l): faptul ca "F. unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară".
De asemenea alin. (2) al aceluiași articol prevede:" (2) Statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul. primar, gimnazial, profesional și liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum și pentru elevii din învățământul postliceal special de stat. F. de bază se face în limitele costului standard per elev/preșcolar, conform metodologiei elaborate de M. E., C., T. și S.".
Cu referire la finanțarea de baza, art. 104 alineatul (1) prevede faptul ca " F. de bază asigură desfășurarea În condiții normale a procesului de Î. la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale iar alineatul doi al prezentului articol prevede faptul ca: "(2) F. de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale .. ( ... )."
A.eatul (5) reglementează expres faptul ca: " F. de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B. de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B., cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a I. Ș. al M. B." in consecința L. nr. 1/2011 prevede in mod expres ca finanțarea de baza cuprinde si cheltuielile de personal, incluzând deci si cheltuielile cu salarizarea personalului didactic si nedidactic care își desfășoară activitatea in unitățile de învățământ.
D. economia prevederilor legale , citate anterior, se desprinde in mod clar si neechivoc faptul ca finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigura prin bugetele unităților administrativ teritoriale si nu din acestea. In acest sens, sumele de bani necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ, cheltuieli care cuprind si sumele de bani care fac obiectul prezentului litigiu sunt virate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului local către unitățile de învățământ destinatare.
Potrivit Legii 500/2002 , P. mun. T. ca reprezentant al autorității publice locale și al C.ui local în baza prerogativelor conferite de L. 2. a administrației publice locale nu poate face altceva decât să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii.
S. S. din Î. T. prin note scrise (f.12-13) a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Arată că nu există raporturi de muncă între membrii de sindicat și autortii excepției. Calitatea procesuală a recurenților rezultă din prevederile legale speciale în materia finanțării unităților de învățământ, respectiv L. nr.1/2011, în vigoare din (...), care la art.104 alin.2 prevede că „finanțare ase asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru următoarele cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani.
În ceea ce privește primarul arată că în conformitate cu art.63 alin.4 lit.a rap.la art.63 alin.1 lit.c din legea nr.2. și art.-20 alin.1 din L. nr.500/2002 îndeplinește funcția de ordonator de credite, fiind chemat în judecată în aceastăcalitate, astfel că sentința pronunțată îi este opozabilă și răspunde pentru plata drepturilor membrilor de sindicat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererile de recurs, Curtea constată următoarele:
Prin motivele de recurs invocate de pârâți, aceștia au înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește obligația de a aloca fondurile necesare plătii drepturilor salariale în favoarea reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din L. nr. 2. privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform art.63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) F. unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) F. de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. F. de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Prima instanță a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care a fost lipsită în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale și primar în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul C. Local T. nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantei de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelulcosturilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurentul amintit nu a fost obligat la calculul sau plata salariilor direct către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...).
În ceea ce privește P. M. T., acesta este de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 2. și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv T. De altfel, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevede expres că
„primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la dispozitivul deciziei prin care sunt obligați acești pârâți la „. sumelor";, iar nu și la plata lor, Curtea reține că atribuțiile legale amintite mai sus justifică calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță prevederile din legea bugetului de stat pe anul 2011.
Se mai reține că L. educației naționale nr. 1/2011 invocată de către recurent, privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat începând cu anul 2011, astfel încât prevederile acesteia nu sunt aplicabile perioadei în care trebuiau solicitate de către unitățile administrative-teritoriale fonduri și plătite drepturile salariale solicitate în cauză.
Pentru aceste considerente se apreciază că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmând ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 C.pr.civ să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză și să mențină hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. L. M. T. ȘI P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 3865 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
D. C. G. G. L. T. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.DCG/ 10 iulie 2012
Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 2284/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2784/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
