Decizia nr. 2843/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2843/R/2012
Ședința publică din data de 6 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta R. E. C. împotriva sentinței civile nr. 1371 din 9 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat SC C. SD C. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1371 din 9 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R. E. C. în contradictoriu cu pârâta SC C. SD C. S., aceasta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 544 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate pe luna mai 2010, sumă reactualizată cu dobânda legală de la dataintroducerii acțiunii și până la data plății efective.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, în esență, că reclamanta și- a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte în funcția de gestionar depozit, iar contractul a fost încheiat pe o durată nedeterminată, salariul de bază lunar brut negociat fiind de 1380 lei.
Prin Decizia nr. 26/(...) reclamantei i s-a desfăcut Contractul individual de muncă în temeiul art. 65 alin.1 din Codul Muncii, decizie necontestată.
Instanța i-a pus în vedere reprezentantei pârâtei să depună la dosar copiile statelor de plată aferente perioadei mai - iulie 2010, copia procesului-verbal de inventar efectuat în data de (...) si să facă dovada că reclamanta a participat la inventarul din această dată, însă pârâta a făcut nu a făcut în totalitate această dovadă.
Din analiza copiilor statelor de plată pe perioada anterior menționată rezultă că în lunile iunie si iulie 2010 reclamantei i s-au achitat drepturile salariale întrucât a semnat statele de plată. Pentru drepturile salariale aferente lunii mai 2010 nu există semnătura reclamantei pe statul de plată si ca atare, acesteia i se cuvine suma de 544 lei.
Cu privire la obligarea la plata de daune interese s-a arătat că acestea se cuvin salariatului pentru întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia conform dispozițiilor art. 161 alin.4 din Codul Muncii.
Referitor la cererea reconvențională, instanța a respins-o întrucât din listele de inventariere, întocmite în urma inventarului din data de (...), a rezultat că inventarierea s-a făcut la punctul de lucru situat în C.-N. str. Samuil Micu nr. 7, punct de lucru la care reclamanta nu a îndeplinit funcția de gestionar, aspect ce a rezultat si din depoziția martorei M. D. S.
În speță sunt incidente și dispozițiile art.24 și art.27 din L. nr.22/1969, așa cum a fost modificată prin L. nr.54/1994, câtă vreme contestatoarea avea calitatea de gestionar încadrată în baza unui contract individual de muncă, situație în care operează în sarcina sa, prezumția relativă de culpă pe care aceasta a răsturnat-o.
Cât timp intimata în calitate de angajator nu și-a îndeplinit sarcina instituită de disp. art. 287 Codul Muncii, nefăcând dovada existentei lipsurilor din gestiunea contestatoarei, a vinovăției acesteia, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul constând în lipsurile din gestiune si vinovăția acesteia, iar aceasta a probat inexistenta lipsurilor în gestiunea încredințată situată pe str. E., nr. 27 din municipiul C.-N., instanța a respins cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R. E. C. solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și pe lunile iunie - iulie
2010.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința cu nerespectarea prevederilor legale, respectiv cu neluarea în calcul a susținerilor reclamantei în ceea ce privește semnătura de pe statele de plată aferente lunilor iunie - iulie 2010, aceste semnături aparținând altei persoane, lucru recunoscut și de către pârâtă.
Dacă instanța compara semnăturile de pe statele de plată cu semnătura reclamantei de pe contract sau alte înscrisuri ar fi observat că această semnătură nu îi aparține.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin demersul său judiciar, reclamanta a solicitat în principal obligarea fostului angajator la plata sumei de 1.350 lei reprezentând drepturile salariale aferente lunilor mai, iunie și iulie 2010.
Prin sentința recurată, pârâta a fost obligată doar la plata sumei de 544 lei reprezentând drepturile pentru luna mai 2010.
Însă, instanța de fond a omis a avea în vedere poziția exprimată în cuprinsul întâmpinării, ocazie cu care societatea pârâtă a invocat faptul că reclamanta i-a creat un prejudiciu ca urmare a constatării unei lipsei în gestiune la data de (...) și că acesta este motivul pentru care drepturile salariale nu i-au fost achitate (f. 12 dosar fond). Aceeași poziție a fost reiterată de către pârâtă și prin concluziile scrise depuse în fața primei instanțe, aceasta recunoscând practic că nu a achitat salariatei salariile pretinse prin acțiune (f. 106).
Or, obligația principală a angajatorului este aceea de plată a salariului, și anume a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat.
La solicitarea tribunalului pârâta a depus statele de plată aferente lunilor iunie și iulie din care reiese că drepturile salariale cuvenite reclamantei în cuantum net, proporțional cu perioada lucrată, sunt de 544 lei pentru luna iunie
2010 și de 388 lei pentru luna iulie 2010, însă cu toate acestea pârâta nu a susținut nici un moment faptul că ar fi achitat reclamantei aceste sume de bani.
Așadar, ținând cont de recunoașterile pârâtei, dar și de faptul că semnătura ce se regăsește pe statele de plată nu este similară cu cele ce se regăsesc pe alte acte ce semnate de către reclamantă (contract individual demuncă, fișe inventar), inclusiv cele realizate în fața instanței (interogatoriu - f. 79
- 81 și supliment la interogatoriu f. 99 - 100), Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a admis doar în parte pretențiile sale, obligând intimata pârâta doar la plata drepturilor salariale aferente lunii mai 2010.
Ca atare, în speță, atâta vreme cât recurenta reclamantă a probat cu contract individual de muncă, în care este stabilit un salariu lunar de brut de
720 lei, faptul că a prestat activitate în baza acestuia în beneficiul societății recurente, aceasta avea obligația de plata a salariului aferent conform art. 154 și
161 Codul muncii.
În același sens sunt și dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, care obligă angajatorul să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Invocarea de către angajator a unui presupus prejudiciu cauzat prin lipsa în gestiune, nu îl exonerează de plata salariilor, astfel încât reținerea salariului are un caracter unilateral, ce contravine dispoziției imperative prevăzute de art. 164 alin. 1 Codul muncii, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, potrivit căreia „nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege";.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.350 lei, reprezentând drepturi salariale restante și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta R. E. C. împotriva sentinței civile nr. 1371 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.350 lei, reprezentând drepturi salariale restante și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: E. B.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 3096/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2076/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
