Decizia nr. 2846/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 2846/R/2012
Ședința publică din data de 6 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții R. C.-M., B. D. D., M. L. S., D. V. A., S. A. M., D. V., H. ANA M., T. D. L., G. C., I. M. L., C. V. F., S. A. C., B. M. L., C. M. E., P. M. V., C. D., P. C. S., P. C. D., P. P. I., S. E. A., S. M., M. M. împotriva Sentinței civile nr. 1577 din 16 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Justiției întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
De asemenea, se constată că la data de 21 mai 2012, tot prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar întâmpinare din partea Ministerul
Finanțelor Publice, care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
La data de 5 iunie 2012 și pârâta intimată C. de A. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1577 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice.
A fost respinsă excepția de litispendență invocată de către pârâta C. de A. C. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții R. C.-M., B. D. D., M. L.
S., D. V. A., S. A. M., D. V., H. Ana M., T. D. L., G. C., I. M. L., C. V. F., S. A. C., B. M. L., C. M. E., P. M. V., C. D., P. C. S., P. C. D., P. P. I., S. E. A., S. M. și M. M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, C. de A. C., Tribunalul Cluj și Ministerul Finanțelor Publice B., având ca obiect plata celui de al 13-lea salariu pentru anul 2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice având în vedere cele arătate prin D. nr.10 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, obligatorie pentru instanță.
Potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 Cod de procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză,același obiect și aceeași parte înaintea mai multor instanțe. Regula consacră principiul ";non bis in idem";.
Instanța a respins excepția de litispendență invocată de către pârâta C. de A. C. întrucât,cauza cererilor,adică temeiul juridic al dreptului valorificat prin acestea, este diferit. Astfel în cauza ce face obiectul dosarului nr. (...), reclamanții au solicitat anularea unui act administrativ, respectiv a D. nr. 149/(...) emisă de P. C. de A. C., iar în prezenta cauză aceștia solicită acordarea unor drepturi salariale restante și efectuarea unor mențiuni în carnetele de muncă prin prisma calității lor de salariați, în temeiul prevederilor art.159 și următoarele din Codul muncii.
Examinând actele si lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul
Judecătoriei Dej, așa cum rezultă din tabelul depus de către aceștia la dosarul cauzei (f.12).
Prin D. nr.149/(...) a Președintelui C. de A. C., s-a respins solicitarea formulată de către aceștia privind acordarea celui de-al „13-lea salariu";, solicitare bazată pe legislația în vigoare în anul 2010 și considerat ca fiind un drept câștigat
(f.8-11).
În cursul anului 2011, în baza L.-cadru nr.284/2010 a început să își producă efectele L. nr. 2. privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Astfel începând cu data de (...) cuantumul salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază /. funcțiilor de bază și al indemnizațiilor de încadrare s-au majorat cu 15%. Cu același procent s-au majorat și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare.
L. nr. 2. impune o serie de restricții privind plata muncii suplimentare, acordarea premiilor, primelor de vacanță, tichetelor de masă,cele cadou și cele de vacanță, ajutoarelor și indemnizațiilor. Totodată , prin art.14 din acest act normativ se precizează că, drepturile salariale care se includ în salariul de bază nu trebuie să se majoreze cu 15%.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 8 din L. nr. 285/2011 „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Curtea Constituțională , prin D. nr. 1. și nr. 1., a respins excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 din L. privind salarizarea pe anul 2011, art.4, art.10 alin. 1, art. 14, art. 22 alin.1 și 2, art.33 alin.1 și art. 37 alin.1 și 3 din L.-cadru privitoare la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
După cum se cunoaște Curtea Constituțională verifică conformitatea legii cu prevederile Constituției României, fără a se pronunța asupra interpretării sau aplicării concrete a acesteia. La rândul său C. E. a D. O. (C.E.D.O.) nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu C. ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumită situație de fapt.
C. E. a D. O. (C.E.D.O.), verifică caracterul discriminatoriu al măsurii, gravitatea măsurii și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret cu care a fost investită.
În practica acestei instanțe au fost pronunțate mai multe hotărâri cu privire stabilirea drepturile salariale ale angajaților, plata acestora și ingerința statului în reglementarea acestor drepturi.
Dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. nu este în orice caz un drept absolut, aceasta însemnând că el poate comporta anumite limitări de către stat, care are, sub acest aspect o largă marjă de apreciere.
Pentru a se verifica dacă recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților, începând cu data de (...), în baza art. 8 din L. nr. 2., corespunde limitărilor prevăzute de C. trebuie avute în vedere următoarele aspecte:ingerința să fie prevăzute de lege, să existe un scop legitim pentru luarea măsurii de recalculare a drepturilor salariale și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru utilizarea lui.
Astfel, prin H. în cauzele Vilho Eskelinen vs.Finlanda din 19 din 04.2007,
Kechko vs.Ucraina din (...) și Lelas vs.Croația din (...) s-a stabilit că există o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într- un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
De asemenea, s-a arătat că, C. nu conferă dreptul să primești un salariu într- un anumit cuantum, o creanță putând fi considerată o valoare patrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, doar dacă are o bază suficientă în dreptul intern
(ex.prin jurisprudența stabilită de către instanțele de judecată ). Apoi, este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat și drept urmare acesta poate introduce, suspenda sau anula plata unor sporuri, indemnizații ori compensații , făcând modificările legislative necesare.
În acest context, recalcularea drepturilor salariale prin includerea premiului anual în majorarea de 15% a salariului de bază a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce eo ipso la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 deoarece, așa cum am arătat mai sus, statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării, mai ales într-o perioadă de criză economică în vederea reducerii deficitului bugetar.
Față de cele ce preced, având în vedere că măsura este una temporară, a fost prevăzută de lege, a fost aplicată întregului personal plătit din fonduri publice și nu a adus atingere substanței drepturilor salariale ale reclamanților instanța, în temeiul art. 208 și urm. din L. nr. 62/2011, a respins acțiunea formulată de reclamanților împotriva pârâților, acțiune ce a avut ca obiect un conflict individual de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții, solicitând modificareasentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată la instanțade fond.
În motivare reclamanții consideră nelegală și netemeinică hotărârea judecătorească atacată și solicită admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 304.
Acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu" este un drept ce a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv.
În acest sens precizează faptul că prin art. 25 din L. 330/2009, s-a prevăzut acordarea acestui drept. Dispozițiile arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din
L. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46).
Dreptul invocat de către reclamanți este unul prevăzut de legislația internă, adică are o bază legală.
La finele anul 2010, dispozițiile art. 25 din L. 330/2009 erau în vigoare si le erau aplicate reclamanților raportat la calitatea acestora, necontestată, de personal auxiliar de specialitate și personal conex, salarizați din fonduri bugetare de stat, ale căror drepturi salariale sunt expres stabilite prin acest act normativ. Dispozițiile în discuție statuează în favoarea lor dreptul reclamat în speță, respectiv premiul anual, proporțional cu perioada în care și-au desfășurat activitatea.
Așadar, dreptul recurenților la încasarea premiului anual s-a născut cel mai târziu la data de (...), adică la sfârșitul anului pentru care era instituit. Pentru plata sa, la momentul respectiv nu exista nici un impediment legal sau de fapt. A. care îi îndreptățește pe reclamanți la beneficiul său era prestata și nu s-a invocat și dovedit faptul că această activitate ar fi fost nesatisfăcătoare sau că reclamanții ar fi săvârșit abateri disciplinare și nici că ar fi fost suspendați ori înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor, iar acordarea primei anuale nu era condiționată de lege de îndeplinirea altor condiții.
Plata sa era prevăzută a se efectua începând cu luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acorda, ceea ce însemna că pentru anul 2010 trebuia făcută începând cu luna ianuarie a anului 2011.
Acest demers nu a mai avut loc față de prevederile act. 8 din L. 285/(...), citate mai sus și care au avut efect retroactiv, neacordarea premiului anual pentru
2010, adică pentru perioadă anterioară intrării lor în vigoare, în condițiile în care subsemnații îndeplineam toate condițiile legale anterioare pentru a beneficia de respectivul drept și acesta era deja născut la data intrării în vigoare a noii reglementări.
Cu alte cuvinte, prin această din urmă normă legală s-a abrogat un drept salarial deja câștigat de către reclamanți, exigibilă momentul apariției sale.
Se constată astfel că art. 8 din L. nr. 285/201 O încalcă principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin.2 din Constituția României.
Apreciază că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat atât timp cât dispozițiile lega le ce îl prevedeau erau în vigoare la data de (...), doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Se apreciază de către recurenți că lipsirea lor de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil, o ingerința ce a avut ca efect privarea lor de un bun, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. l din Protocolul nr. l adițional la C.
De asemenea, trebuie avută în vedere și soluția dată de C. E. C. C-3. (anexată alăturat) având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminai formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de C. de A. B., Secția C. - R. - în cauza aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L 180 din (...)) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE (JO L 303 din (...)) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Având în vedere considerentele expuse, solicită instanței admiterea recursului conf. art. 304 pct. 3, 4, 8, 9 C.p.civ. iar pe fond admiterea acțiunii formulată de recurenți cu obligarea pârâților S. Român - prin M., Ministerul Justiției, C. de A. C., Tribunalul Cluj și la plata către reclamanți a premiului anual cuvenit pentru anul
2010, denumit "al 13-lea salariu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 25 din L. nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din L. nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres L. nr.
330/2009.
Prin art. 8 din L. nr. 2., s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din L. nr.
330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din
L. nr. 2..
În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin L. nr. 2., lege în vigoare la acea dată.
În speță, reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, au desfășurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost sancționați disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din L. nr. 2. s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la C., deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, reclamanții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 și 2 din L. nr. 2.. De asemenea, C. constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susține că prin măsura adoptată prin prevederile L. nr. 2. s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament, cum eronat afirmă recurenții.
Astfel, art.1 din Protocolul 1 din C. invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Prin decizia nr. 115/(...) a C. Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din L. nr. 2. invocată în cauză de către recurenți, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1c.pr.civ., C. va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții R. C.-M., B. D. D., M. L. S., D. V. A., S. A. M., D. V., H. ANA M., T. D. L., G. C., I. M. L., C. V. F., S. A. C., B. M. L., C. M. E., P. M. V., C. D., P. C. S., P. C. D., P. P. I., S. E. A., S. M., M. M. împotriva Sentinței civile nr. 1577 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: E. B.
| ← Decizia nr. 2005/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2054/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
