Decizia nr. 2865/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 2865/R/2012
Ședința 11 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. C. M. și C. LOCAL M. împotriva sentinței civile nr. 437 din 13 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. N. 2 M., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 22 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, în sensul menținerii excepției lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P., precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.437 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M., împotriva pârâtului M. F. P., reprezentat prin D. G. a F. P. M., , ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învăță- mânt M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. nr. 2 M., C. Local M. și P. C. M., și, în consecință a fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 2 M. să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat: H. V., A. V., M. I., V. I., H. G., H. S., G. M., B. V., C. I., C. M. E., M. G., P. S. G., R. C., T. O. L., V. M., C. G. începând cu data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare
1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile L. 3. coroborate cuprevederile L. 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și să le plătească drepturile salariale neacordate pentru această perioadă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
A fost obligată pe pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 2 M. să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat: T. S. C. și T. S., începând cu data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile L. 3. coroborate cu prevederile L. 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și să le plătească drepturile salariale neacordate pentru această perioadă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite con- form dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local M. și P. C. M. să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății drepturilor salariale menționate.
A fost respinsă cererea reclamantului de completare a carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut incidența excepției lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P. în baza Deciziei nr.10 din (...) a Înaltei
Curți de C. și Justiție .
Asupra fondului s-a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză constituie personalul didactic și didactic auxiliar al pârâtei Ș. cu clasele I-V. nr.
2 M.. Membrii de sindicat T. S. C. și T. S. au fost angajați la data de (...), așa cum rezultă din adeverința nr. 67/(...).
Prin cererea formulată au solicitat instanței obligarea angajatorului lor de a le calcula salariile, începând de la data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile L. 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite .
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale persona- lului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către P. R. prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - (...), aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale.
Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (D. nr. 1221/12 noiembrie 2008, D. nr.
842/2 iunie 2009, D. nr. 989/30 iunie 2009).
Prin D. nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 136/2008, nr.
151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor L. 2. și în anul 2010, instanța reține următoarele:
Art. 7 alin. 2 din L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că „realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din L. 3. prevedea că „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici L. nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr.
1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a G. nr. 4. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie
2009, aprobată prin L. nr. 3..
Însă, cum prin D. nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanțaapreciază că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2., și nu cu Ordonanța de urgență a G. nr. 4..
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din
28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
Față de considerentele expuse, instanța a admis petitul din cererea reclamantului având ca obiect obligarea angajatorului Ș. cu clasele I-V. nr. 2 M. de a calcula salariile membrilor de sindicat reprezentați, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile L. 3. și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile L. 2. de aprobare cu modificări a O.G.
15/2008 începând de la data de (...) și până la (...) pentru membrii de sindicat H.
V., A. V., M. I., V. I., H. G., H. S., G. M., B. V., C. I., C. M. E., M. G., P. S. G., R. C., T. O. L., V. M., C. G., respectiv începând de la data de (...) și până la (...), pentru membrii de sindicat T. S. C. și T. S. și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Instanța a obligat pe pârâții C. Local M. și P. C. M. să aloce unității de învățământ Ș. cu clasele I-V. nr. 2 M. sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate, din următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din H.G. 538/2001 „ începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Apoi, potrivit art. 36 al. 6 lit. a din L. nr. 215/2001, consiliul local asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar conform art. 63 al. 5 lit. c din aceeași lege primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d, prevederile legale evocate constituind temeiul obligației stabilite în sarcina acestora.
Instanța a respins cererea reclamatului privind obligarea unității de învățământ pârâte la completarea corespunzătoare a carnetelor de muncă a membrilor de sindicat, având în vedere că aceasta nu mai este deținătoarea carnetelor de muncă, iar potrivit art. 6 al. 2 lit. d din H.G. nr. 257 din 20 martie
2011 pentru aprobarea N. de aplicare a prevederilor L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prezenta hotărâre judecătorească reprezintă un document doveditor al drepturilor salariale pe care le-a recunoscut în favoarea membrilor de sindicat.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții C. Local al comunei M. și P. comunei M. au declarat în mod separat recurs, întemeiat însă pe considerente identice, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva lor pentru lipsa calității procesuale pasive, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului, s-a susținut că sursa de finanțare a cheltuielilor de personal din învățământ la data de (...), este conform art.167 alin.3 din L.nr.84/1999 bugetul de stat, nu bugetul local care este un intermediar în această operațiune de finanțare.
În privința fondului, s-a arătat în raport de prevederile art.7 alin.2 și 3, art.30 alin.5 din L. nr.3., că membrii de sindicat sunt îndreptățiți începând cu data de (...) la calcularea salariului potrivit L. nr.3., fără a putea însă beneficia de dispozițiile L. nr.2. abrogată la acea dată, noul salariu de bază fiind cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduce în noua lege.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și S. L. din Î. M. au depus întâmpinăriprin care au solicitat respingerea recursului.
Recursurile sunt nefondate.
Reclamantul solicită plata pentru membrii săi de sindicat a drepturilor salariale prevăzute de L. nr. 2., raporturile dintre părți fiind guvernate, prin urmare de L. învățământului nr. 84/1995.
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale
„veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al comunei M., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor deînvățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
P. comunei M. își justifică, de asemenea, calitatea procesuală pasivă, prinprisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiul, , art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. Aceleași argumente atrag netemeinicia criticilor formulate și de către pârâtul P. comunei M. sub aspectul incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive.
Mai mult, Curtea notează că prin cererea de chemare în judecată precizată s-a solicitat obligarea pârâților recurenți doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre pârâții recurenți are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant nu are nicio relevanță, întrucât au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului membrilor de sindicat, reclamantul solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare, Curtea observă că această excepție a fost soluționată la fondul cauzei în sensul admiterii, context în care reiterarea acesteia în recurs este lipsită de interes.
Asupra fondului, Curtea reține că nu sunt contestate în recurs și de altfel sunt conforme cu dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 3/2011 concluziile primei instanțe referitoare la caracterul datorat al drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit dispozițiilor Ordonanței G. nr.
15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2. și drepturile salariale efectiv încasate, pe perioada 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Petitul acțiunii nu vizează însă această perioadă, ci perioada următoare, care nu mai este guvernată de dispozițiile L. nr. 2., ci de ale L. nr. 3., bazându-se pe stipulațiile art. 30 alin.5: „în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de
31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizație lunară de încadrare va fi cel/ cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază, sau după caz, indemnizației lunare de încadrarese vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 (...)";.
De asemenea, sunt incidente, pentru perioada vizată prin acțiune, dispozițiile art. 7 alin. 2 din L. nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice";. Art. 1 alin. 1 din L. nr. 285/2010 privind salarizarea în anul
2011 a personalului plătit din fonduri publice „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";.
Acestea sunt dispozițiile legale aplicabile în ce privește pretențiile formulate prin acțiune cu privire la salarizarea membrilor de sindicat reprezentați, până la data de (...), ce marchează intrarea în vigoare a L. nr. 63/2011 și până la care dată sunt formulate pretențiile în litigiu.
Or, se constată că în raport de aceste dispoziții legale, este întemeiată acțiunea, având în vedere că prin textele legale citate în cele ce preced, legiuitorul a specificat cu claritate faptul că în anul 2010, se va păstra în plată salariul avut în luna decembrie 2009, respectiv în anul 2011, se va majora salariul plătit în luna octombrie 2010.
Consecința acestor dispoziții este că în măsura în care era datorată în luna decembrie 2009 plata salariului cadrelor didactice în conformitate cu L. nr. 2., în aceeași măsură era datorată această plată și în anii 2010 și 2011 până la intrarea în vigoare a L. nr. 63/2011.
De altfel, în același sens a statuat și Curtea Constituțională a R., reținând, în cuprinsul deciziei nr. 877 din 28 iunie 2011, că „Înalta Curte de Casație și
Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel
încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie
2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu nr. 2., și nu cu Ordonanța de urgență a G. nr. 4.. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, D. nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 272 din 27 aprilie 2010, D. nr. 983 din 30 iunie 2009 sau D. nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al R. nr. 531 din 31 iulie 2009)";.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea de A. va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâți, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. C. M. și C. LOCAL M. împotriva sentinței civile nr. 437 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.G. B.
| ← Decizia nr. 2882/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3756/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
