Decizia nr. 2882/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.2882/R/2012
Ședința publică din data de 12 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. L. D. împotriva sentinței civile nr. 242 din 17 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și A. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta intimatei A. N. - consilier juridic C. E., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 mai 2012 intimatul Ministerul Administrației și Internelor a înregistrat la dosar întâmpinare, iar la data de 6 iunie 2012 a înregistrat în cauză întâmpinare însoțită de acte anexă și intimata A. N. ale R., întâmpinare pe care reprezentanta acesteia arată că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri în probațiune instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat fără cheltuieli de judecată. Susține oral în fața instanței expunerea formulată în scris prin întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...), reclamanta N. L. D.reprezentată de S. N. al F. P. și P. C. din A. N. a chemat în judecată pârâții M. A. și I. și A. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea în tot a dispoziției directorului A. N. nr. II/376/(...), iar până la soluționarea cauzei suspendarea efectelor dispoziției contestate, să se dispună plata unei despăgubiri echivalente cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat de la dataconcedierii și până la repunerea în drepturi, să se dispună repunerea părților în situația anterioară concedierii.
În motivare s-a arătat în esență că dispoziția a fost dată cu încălcarea art. 1 alin. 5, art. 16 alin. 2 din C., art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 69 C. muncii, art. 8 C. muncii, fiind emisă de o persoană necompetentă să reprezinte instituția, fără să existe vreun raport care să ateste necesarul de personal sau unul privind necesitatea desființării altor structuri considerate ineficiente. În instituție există posturi ocupate de pensionari în con- dițiile în care au fost concediați peste 100 de angajați viabili.
Prin întâmpinarea, pârâta A. N. a invocat excepția lipsei calității procesualeactive a S.ui N. al F. P. și P. C. din A. N., a solicitat a se constata tardivitatea acțiunii, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se invocă în motivare dispozițiile art. 28 alin. 1 din L. nr. 62/2011, art. 211 partea introductivă litera a din L. nr. 62/201, iar cu privire la fondul cauzei, art. IV și V din HG nr. 656/2011 pentru modificarea HG nr. 416/2007, privind structura organizatorică și efectivele M.ui A. și I. pentru modificarea și completarea HG nr. 1767/2004 privind modul de organizare și funcționare a serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculări vehicule, pentru modificarea HG nr. 1380/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea și atribuțiile A. N. a Rezervelor de S. și P. S. S. organizatorică a A. N. s-a modificat în sensul că numărul maxim de posturi a fost redus de la 1.180 la
729, fapt ce a necesitat radierea a 451 funcții.
Implementarea măsurilor de reorganizare a fost aprobată prin O. M. nr. I. din (...).
În baza acestui ordin, în structura organizatorică a S. J. Maramureș a fost prevăzut un număr de 14 posturi, din care 13 posturi funcții publice și 1 post contractual, adică a fost desființat un număr total de 5 posturi - 2 funcții publice și 3 de personal contractual, postul ocupat de reclamantă fiind desființat.
Stabilirea noii structuri a fost precedată de o analiză cuprinsă în raportul
S/298/2011, desființarea postului deținut de reclamantă având un caracter obi- ectiv, fără a avea nici o legătură cu persoana salariatului.
Afirmațiile reclamantei că la nivelul pârâtei există posturi ocupate de pen- sionari nu este reală, un număr de 7 salariați s-au pensionat anticipat, iar alți 2 au fost pensionați pentru limită de vârstă.
În ce o privește pe reclamantă procedura concedierii sub aspectul norme- lor legale aplicabile a fost respectată.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că în conflictele de muncă această calitate aparține angajatorului, persoană fizică saujuridică, M. neavând această calitate în raport cu reclamanta.
În ce privește fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea contestației ca nefondată, fiind reluate temeiurile de drept și fapt invocate de A. N. în întâmpinarea depusă de această instituție.
În probațiune s-au depus în copii: dispoziția contestată, ordinul MAI I/
663/(...), organigrama A. N., alte acte.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 76, 78-80, 266 și următoarele Co- dul muncii, art. 270 C. muncii, art. 242 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 242 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui Administrației și I. B. și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a S.ui Național al
F. P. și P. C. din A. N., invocată de pârâta A. N.
A. N.
A fost respinsă excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta
A fost respinsă acțiunea civilă formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a S.ui Național al F.
P. și P. C. din A. Naționale, având în vedere că la dosarul cauzei s-a depus împuternicirea scrisă dată de reclamantă în vederea reprezentării intereselor acesteia în instanță, față de dispozițiile art. 28 alin. 3 din L. Dialogului Social nr.
62/2011 s-a constatat că S.ui are calitate procesuală activă în prezenta cauză.
În ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii, instanța s-a pro- nunțat prin încheierea de ședință din (...) în sensul respingerii excepției, motivat de faptul că dispoziția atacată a fost comunicată reclamantei la data de (...), iar contestația înregistrată împotriva acesteia a fost formulată la data de (...) astfel cum reiese și din ștampila poștei aplicată pe plicul cu care a fost expediată, deci în cadrul termenului de 45 zile de la comunicare.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. A. și
I., instanța a apreciat-o întemeiată față de prevederile art. 267 C. muncii,
Ministerul Administrației și Internelor nefiind parte în raportul de muncă.
Pe fond s-au reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de angajată la A. N. - S. J. M. al A. N., pe postul de îngrijitor, gradația 2, clasa de salarizare 17.
Prin dispoziția nr. II/239/(...), emisă de directorul A. N., s-a dispus ca începând cu data de (...), reclamantei să i se acorde un preaviz de 20 de zile lucrătoare, ca urmare a reorganizării A. N., prin desființarea postului ocupat de reclamantă, stabilindu-se ca termen de terminare a preavizului data de (...).
Prin dispoziția nr. II/376 din (...), emisă de directorul A. N. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de
(...), ca urmare a desființării postului ocupat de aceasta.
La baza emiterii dispoziției de concediere, astfel cum rezultă din preambu- lul acesteia, au stat dispozițiilor art. IV și V din HG nr. 656/2011 pentru modi- ficarea HG nr. 416/2007, privind structura organizatorică și efectivele Ministe- rului A. și I. pentru modificarea și completarea HG nr. 1767/2004 privind modul de organizare și funcționare a serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculări vehicule, pentru modificarea HG nr. 1380/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea și atribuțiile A. N. a Rezervelor de S. și P. S. I. măsurilor de reorganizare a fost aprobată prin O. M. nr. I/ 663 din (...), structura organizatorică a A. N. s-a modificat în sensul că numărul maxim de posturi a fost redus de la 1.180 la 729, fapt ce a necesitat radierea a 451 funcții.
În baza acestui ordin, în structura organizatorică a S. J. Maramureș a fost prevăzut un număr de 14 posturi, din care 13 posturi funcții publice și 1 post contractual, adică a fost desființat un număr total de 5 posturi - 2 funcții publice și 3 de personal contractual, postul ocupat de reclamantă fiind desființat.
Stabilirea noii structuri a fost precedată de o analiză cuprinsă în raportul
S/298/2011.
În ce privește susținerea reclamantei că ordinul pe care se bazează dispo- ziția de concediere nu a îndeplinit procedura de publicitate prevăzută de art. 12 din L. nr. 24/2000 și în consecință nefiind publicat în M. O. nu a intrat în vigoare și ca atare nu-și poate găsi aplicabilitatea, tribunalul a apreciat că această susținere nu este fondată în raport de prevederile art. 11 alin. 1 și art. 12 alin. 3 din L. nr. 24/2000.
O. M. nr. I. din (...) nu este un act normativ în sine, acesta cuprinzând măsuri administrative de punere în aplicare a actelor normative care așa cum s-amenționat au stat la baza emiterii dispoziției contestate și în consecință nu intră în categoria actelor necesar a fi publicate în M. O..
De altfel temeiul de drept indicat în dispoziția nr. 376 din (...) este HG nr.
656/2011 pentru modificarea HG nr. 416/2007, HG nr. 1767/2004 și HG nr.
1380/2009.
Nefondată este susținerea privind încălcarea dispozițiilor ce reglementează obligativitatea consultării sindicatului în cazul concedierii colective.
Potrivit art. 68 alin. 1 lit. a C. muncii există concediere colectivă, dacă sunt disponibilizați cel puțin 10 salariați dintr-un număr de minim 20 de sa- lariați și maxim 100, ori în structura organizatorică a S. J. Maramureș a fost prevăzut un număr de 14 posturi, din care 13 posturi funcții publice și 1 post contractual, adică a fost desființat un număr total de 5 posturi - 2 funcții publice și 3 de personal contractual, postul ocupat de reclamantă fiind desființat.
Fiind vorba despre o concediere individuală în temeiul art. 65 Codul muncii, nu există nici obligativitatea consultării organului sindical.
Cu noua organigramă a aparatului propriu al pârâtei, pârâta a făcut dovada desființării efective a postului ocupat de reclamantă, post în care nu s-a probat că ar fi fost angajată o altă persoană.
Deși nu s-a probat susținerea că la nivelul pârâtei ar fi angajate alte per- soane care au și statutul de pensionari, nu prezintă relevanță în ce o privește pe reclamantă, postul acesteia fiind desființat efectiv, pe acest post nefiind angajat ulterior o altă persoană, postul neexistând în organigramă.
În ce privește susținerea că dispoziția contestată a fost emisă de o persoa- nă necompetentă, în lipsa unor probe concludente în acest sens, instanța a apre- ciat că dispoziția directorului pârâtei se bucură de prezumția de legalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitândmodificarea în parte a sentinței atacata în sensul admiterii acțiunii.
S-au reluat motivele pe care s-a întemeiat acțiunea, arătându-se în esență că în condițiile în care avea obligația legala de a contesta dispoziția de încetare a raporturilor de munca și la Ministerul Administrației și Internelor, în mod greșit instanța de fond considera ca parata MAI nu are calitate procesuala pasiva, raportat la dispozițiile art. 7 din L. nr. 554/2004.
De altfel, MAI prin adresa nr. 463176/(...) a răspuns contestației.
În plus, dispoziția Directorului A. N. a fost emisa în urma OMAI nr. 1. (nr.
488.986)/(...), iar MAI este organul de control al legalității actelor emise de A. N., care sunt în subordinea MAI.
Solicită admiterea cererii de suspendare a dispoziției nr. II/376 din (...) până la soluționarea cauzei.
Instanța de fond nu se pronunța în legătura cu cererea de suspendare, or acesta poate fi dispusă în temeiul art. 14 din L. nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și dacă paguba este iminentă.
Aspectele de nelegalitate contestate pot reprezenta un caz bine justificat, iar paguba iminentă este de la sine înțeleasă, în condițiile în care nu deține o alta sursa de venit decât cea din salariu, situându-se sub limita supraviețuirii.
Pe fondul cauzei se arătat că dispoziția contestata a fost emisa cu încălcarea principiului legalității prevăzut în art. 1.(5) și 16.(2) din C., încălcarea dreptului universal de acces neîngrădit la informații de interes public protejat de art. 19 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, de art. 10 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, de art. 31.(1) din Constituția R. și de art. 1 din L. nr. 554/2004, a dispozițiilor art. 69 din C. muncii, nefiind respectată obligația angajatorului de a consulta sindicatul în cazul în care intenționează sa efectueze concedieri colective.
Instanța de fond a reținut în mod cu totul eronat faptul ca este vorba despre concediere individuala, în baza dispozițiilor art. 65 codul muncii, ori în urma emiterii OMAI nr. I./(...) au fost desființate 451 de funcții și disponibilizate tot atâtea persoane.
Faptul ca au fost concediate câteva persoane din fiecare structura județeana a AN nu este de natura a aprecia aceste concedieri ca individuale.
Întrucât s-a reținut ca în cauza nu sunt aplicabile dispozițiile C. muncii, ca o consecință rezultă ca în cauza sunt aplicabile cele ale Legii nr. 188/1999, iar în conformitate cu Modalitatea de reorganizare a activității instituțiilor publice prin reducerea posturilor ocupate de funcționari publici, A. N. trebuiau sa respecte anumite condiții pentru persoanele cărora le-au fost desființate posturile: a) daca în cadru autorității sau al instituției publice exista funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici; b) daca nu exista funcții publice vacante în cadrul autorități sau a instituției publice, autoritatea sau instituția publica are obligația de a solicita Agenției N. a F. P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care exista o funcție publica vacanta corespunzătoare, identificata în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere. c) funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior.
Or A. N. nu au respectat nici una dintre aceste condiții.
A solicitat instanței de fond sa oblige paratele la transmiterea listelor cu posturile vacante din instituție sau organigrama posturilor, precum și copii ale proceselor verbale în care s-au stabilit criteriile ce au stat la baza disponibilizărilor sau criteriile care au constituit baza desființării posturilor.
Au fost încălcate și dispozițiile Legii nr. 24/2000, întrucât OMAI nr. I./0
1.08.20 11 nu a fost dat publicității nici până la data prezentei.
Invocă încălcarea principiului bunei credințe în relațiile de munca, prevăzut de C. și de art. 8 din C. Muncii, nefiind asigurata transparenta în politica de concedieri pe care A. N. a susținut-o.
Deși SNFPPCAN (*S.) a făcut toate demersurile legale pentru cei pe care-i reprezintă și a suspectat A. N. de rea credința în relațiile de munca cu angajații, acesta nu a fost invitat sa participe în calitate de observator în cadrul procedurii examenului așa cum se stipulează în OMAI nr. 129/(...) publicat în MO nr.
448/(...) în art. 3.4. sau în cadrul ședințelor de conducere în care s-a stabilit concedierea abuziva a anumitor angajați.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 mai 2012 pârâtul MINISTERUL
ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a solicitat respingerea recursului.
În motivare se arată că nu are calitate procesuală pasivă, nefiind persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, potrivit art. 1 lit. p) din L. nr. 62/2011, art. 267 din L. nr. 53/2003, art. 7 alin. (2), art. 12 alin. 5, art. 5 alin. 3 și 4 din O.G. nr. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.ui A. și I..
D. anexa nr. 2 la O. M. nr. S. privind împuternicirea ordonatorilor ele credite din unitățile M., directorul A. N. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Referitor la solicitarea de suspendare a executării actului contestat, se arată că nu sunt indicate împrejurări care să creeze o îndoială serioasă privind legalitatea acestui act administrativ.
În ce privește fondul cauzei se reiterează că Ministerul Administrației și
Internelor și unitățile subordonate au fost supuse unui proces de reorganizare instituțională în vederea încadrării în limita alocata cheltuielilor de personal pentru anul 2011 prin L. bugetului nr. 286/2010.
În aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. IV și art. V din H. nr. 656/2011 structura organizatorică a A. N. s-a modificat, în sensul că numărul maxim de posturi a fost redus de la 1180 la 729, fapt ce a necesitat radierea a 451 funcții.
Implementarea măsurilor de reorganizare a A. N. a impus restructurări la nivelul A. C. cât și la nivelul structurilor sale teritoriale, odată cu intrarea în vigoare, începând cu (...), a S.ului de organizare al A. N., aprobat prin O. m.a.i. nr. 1. (488.986)/(...).
Anterior reorganizării Serviciul J. M. avea un număr total de 19 posturi, dintre care 15 funcții publice și 4 de personal contractual.
După reorganizare, în structura organizatorică a fost prevăzut un total de
14 posturi (13 funcții publice și 1 de personal contractual).
F.ă de situația precedentă, a fost desființat un număr total de 5 posturi (2 funcții publice și 3 de personal contractual), dintre care 3 încadrate (1 funcție publică, cea ocupată de recurenta-reclamantă și 2 posturi de personal contractual).
Postul ocupat de recurenta-reclamantă și desființat ca urmare a reorganizării este de îngrijitor.
Desființarea postului ocupat de recurenta-reclamantă a avut un caracter obiectiv, nu disimulează un alt temei și nu are legătură cu persoana salariatului, având cauzele obiective și serioase arătate, restrângerea activității de întreținere a
S. J. M. al A. N. și asigurarea curățeniei spațiilor de lucru prin autogospodărire, măsură cauzată de constrângerile bugetare, care determină reducerea cheltuielilor de personal.
A fost respectată procedura de concediere prevăzută de C. muncii.
Referitor la pretinsa nelegalitate a O.ui M. nr. I./(...), motivată de faptul că nu este publicat în M. O. al R., învederează domeniul său de reglementare limitat, fiind aplicabil doar unei categorii profesionale delimitate, și anume personalului A. N. din cadrul M., situație în care nu se impunea să fie adus la cunoștința tuturor cetățenilor prin publicare în M. O., fiind un act normativ cu caracter individual care potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 lit. b din L. nr. 24/2000 nu este supus regimului publicării.
Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei civile nr. 449/(...) arată că „instituirea obligației de publicare a actelor normative, pentru ca acestea să fie cunoscute de toți cetățenii nu se justifică decât atunci când actul normativ are aplicabilitate generală, vizând o problemă de interes public";.
Dispozițiile art. 55 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul G., pentru elaborarea, avizare a și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H. nr. 5., prevăd că nu sunt supuse regimului de publicare în M. O. al R., P. 1, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 iunie 2012 pârâta A. N. ale R. B., a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat în esență că sentința respectă dispozițiile procesuale și legea materială.
Sunt invocate prevederile art. 1 alin.(1) din L. nr.53/2003, art.6 lit.a) din
L. nr.188/1999 privind S.utul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „Prevederile prezentei legi nu se aplica personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților șiinstituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, paza, precum și altor categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica. Persoanele care ocupa aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplica legislația muncii";.
În speță, între recurenta N. L. D. și A. N. au existat raporturi juridice de muncă, în baza unui contract individual de muncă. Aceasta nu a exercitat prerogative de putere publica. Postul ocupat de recurentă și desființat, ca urmare a reorganizării, este de îngrijitor (personal contractual) în cadrul S. J. M. al A., fiind aplicabile prevederile art. 269 alin.(1) din L. nr.53/2003, litigiului dedus judecății fiindu-i aplicabile dispozițiile prevăzute de legislația muncii, iar nu de legislația incidentă funcției publice și funcționarului public.
Raportat la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a MAI, sunt invocate alineatele (2) - (4) ale art.5 din Hotărârea G. nr.1376/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea A. N., cu modificările și completările ulterioare, cu următorul conținut:
„(2)Directorul reprezintă A. N. în raporturile cu ministerele, cu celelalte autorități ale administrației publice centrale, cu alte autorități și instituții publice centrale, cu persoane juridice și fizice române sau străine, precum și în justiție.
(3) Directorul A. N. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
(4) În exercitarea atribuțiilor sale, directorul A. N. emite dispoziții";.
Pe fond, se arată că nu există la dosar nicio probă aptă să conducă la o altă situație de fapt și de drept decât cea prezentată, și reținută ca atare de prima instanță și nu există la dosar nicio dovadă referitoare la vreo împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității și temeiniciei dispoziției contestate.
Unul dintre efectele încetării raporturilor de muncă dintre salariat și angajator este încetarea obligației de a presta munca și a obligației corelative de plată a salariului. În speță, întrucât motivul încetării raportului de muncă nu are legătură cu persoana recurentei, aceasta a beneficiat, potrivit legii, de drepturi din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Nici în acțiunea introductivă de instanță și nici prin cererea de recurs nu se arată în ce mod au fost încălcate principiile de drept invocate în recurs.
Conform art. 74 alin.(5) din L. nr.53/2003, radical modificat prin L. nr.40/2011, dispozițiile sale cuprinse în art.68-73, de protecție a salariaților concediați, nu se aplică salariaților din instituțiile/autoritățile publice.
Această normă este permisă de D. 9. din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedieri le colective (art.1 pct.2 lit.b), care prevede expres că dispozițiile sale nu sunt aplicabile sectorului bugetar. În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr.383/2011. Mai sunt invocate considerente ale Înaltei Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr.6 din 2011 privind recursurile în interesul legii, ale Curții Constituționale a R. din decizia nr.840/2009 cu privire la art.65 din C. muncii.
Stabilirea noii structuri organizatorice a serviciilor/birourilor din cadrul A.
N. s-a realizat cu respectarea cerințelor art.2512 din L. A. N. nr. 16/1996 și a fost precedată de o analiză cuprinsă în raportul de analiză nr.298/2011, document menționat în dispoziția de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei, alături de principalele motivații referitoare la desființarea postului de arhivar.
Criteriile care au stat la baza disponibilizărilor, criteriile care au constituit baza desființării posturilor, numărul total de posturi încadrate ce urmau să fie reduse în fiecare structură subordonată, criteriile funcționale de stabilire a posturilor încadrate care au fost desființate în cadrul S. J. M. al A. N. ca urmarea reorganizării instituționale, au făcut obiectul analizei materializată în Raportul menționat mai sus.
Principalele elemente de analiză și criterii funcționale de stabilire a posturilor încadrate care au fost desființate în cadrul S. J. M. al A. N. sunt:
- Număr total de posturi prevăzute înainte de restructurare: 19
- Număr de posturi încadrate prevăzute înainte de restructurare: 16
- Număr total de posturi prevăzute după restructurare: 14
- Număr de posturi încadrate prevăzute după restructurare: 13
- Pierderi de indicatori în plată în intervalul evaluat: O
- Număr de posturi încadrate stabilite pentru desființare: 3
D. analiza structurii de funcții a S. J. M., în vederea identificării posturilor reductibile, au reieșit următoarele:
- Funcția publică de conducere de șef serviciu, vacantă, este post unic care nu poate fi redus, potrivit cadrului normativ în vigoare și atribuțiilor sale de coordonare a întregii activități a S. J. M..
- Un număr de 2 funcții vacante urmau a fi desființate, în aplicarea prevederilor Notei-raport nr. S/l 79/2011. D.tre acestea, una (1) era funcție publică de execuție, iar una (1) era funcție contractuală.
- pentru stabilirea categoriei de posturi reductibile (funcții publice sau funcții contractuale), în cadrul analizei s-a procedat la identificarea acelor sectoare a căror activitate putea fi redusă sau restrânsă, fără a afecta funcționalitatea serviciului județean, cu precădere în ceea ce privește îndeplinirea atribuțiilor instituționale de bază.
Drept urmare, s-a decis desființarea unei funcții publice de execuție și a două funcții contractuale încadrate.
Pentru stabilirea celor două funcții contractuale ce urmau a fi desființate, s-a luat în considerare că atelierul de restaurare conservare al S. J. M. funcționează parțial, datorită constrângerilor bugetare. Drept urmare, s-a decis restrângerea activității de conservare-restaurare, prin încetarea temporară a executării operațiunilor de restaurare umedă a documentelor și desființarea postului încadrat de arhivar.
Un alt sector care a putut fi restrâns fără să afecteze activitatea instituțională de bază, a fost cel de întreținere și îngrijire a sediului S. J. M. al A. N. Astfel, cel de-al doilea post încadrat propus spre desființare, în condițiile legii, a fost cel de îngrijitor. A. curățeniei spații lor de lucru urmează să se realizeze prin autogospodărire.
Noua structură de funcții a S. J. M. al A. N. se compune din:
- 1 funcție publică de conducere - șef serviciu;
- 9 funcții publice de execuție clasa 1: 1 - inspector, grad profesional superior;
- 1 - inspector, grad profesional principal; 6 - consilier, grad profesional asistent; 1 - inspector, grad profesional asistent;
- 3 funcții publice de execuție clasa III: 2 - grad profesional superior; 1 - grad profesional principal;
- 1 funcție contractuală de muncitor calificat (legător manual).
În concluzie, în cadrul S. J. M. al A. N. au fost reduse următoarele categorii de posturi încadrate:
- 1 post funcționar public de execuție, clasa III, grad profesional superior;
-1 post de personal contractual - arhivar
- 1 post de personal contractual - îngrijitor.
Au fost respectate și prevederile art. 59 din C. Muncii (care enumeră situațiile în care ar fi putut interveni suspiciunea de discriminare).
Referirile reclamantei la încălcarea de către instituția a principiului bunei credințe în relațiile de muncă întrucât S. N. al F. P. și P.ului C. din A. N. „nu a fost invitat să participe în calitate de observator în cadrul procedurii examenului așa cum se stipulează în OMAI nr.129/(...), publicat în MO nr.448/(...) în art.3.4";, sunt nefondate.
O. ministrului administrației și internelor nr.129/2011 prevede la pct. 3
.4: „Pe perioada desfășurării examenului pentru departajarea în vederea numirii în funcție a polițiștilor, la susținerea probelor, precum și la soluționarea eventualelor contestații pot participa, la solicitare, în calitate de observatori, câte un reprezentant al Corpului N. al Polițiștilor și, după caz, al organizațiilor sindicale reprezentative";.
În speță, recurenta și-a desfășurat activitatea ca personal contractual civil, iar nu în calitate de funcționar public cu statut special (polițist).
Cu privire la pretinsa nelegalitate a O.ui Ministrului administrației și internelor nr. I./2011, față de nepublicarea în M. O., se arată că prin acest ordin a fost aprobat S.ul de organizare a A. N. - aparat propriu și structuri subordonate, care are caracter secret.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Motivele de recurs formulate în ce privește admiterea de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Administrației și Internelor nu sunt fondate.
Invocata obligație a reclamantei recurente de a contesta dispoziția de încetare a raporturilor sale de muncă la Ministerul Administrației și Internelor în conformitate cu prevederile art. 7 din L. nr. 554/2004 nu se regăsește în cuprinsul dispoziției atacate, care este întemeiată în drept pe prevederile C. muncii.
Această obligație practic nu există, dispoziția atacată este un act emis de angajator în aplicarea prevederilor C. muncii, care nu este supus legii contenciosului administrativ, nefiind un act administrativ în sensul acestei legi (art. 2 lit. c) din L. nr. 554/2004), ci o măsură luată de angajator în scopul încetării raportului de muncă încheiat cu reclamanta, fiind supusă direct controlului instanței în condițiile art. 78 și urm. și art. 266 și urm. C. muncii republicat.
Faptul că reclamanta a uzat de o cale de atac neprevăzută legal, iar pârâtul
Ministerul Administrației și Internelor a răspuns contestației cu care a fost sesizat, nu poate avea semnificația investirii acestuia cu calitate procesuală pasivă în cauza având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere emisă de angajator (directorul A. N.), această calitate fiind legată de calitatea pe care părțile o au (sau nu) în raportul juridic de drept material dedus judecății.
Or, reclamanta nu se bazează pe un raport juridic direct cu acest pârât și nu formulează pretenții în contradictoriu cu acesta, situație în care raportul de subordonare existent și netăgăduit între instituțiile pârâte nu are relevanță.
Cât privește cererea de suspendare a dispoziției atacate prin contestație până la soluționarea cauzei, în condițiile în care pronunțarea asupra acestui capăt de cerere se face concomitent cu dezlegarea de către instanța de recurs a petitului principal (până la soluționarea căruia se solicită suspendarea), se constată că nu mai subzistă interesul pentru susținerea acestei cereri, odată cu pronunțarea prezentei decizii stabilindu-se asupra legalității deciziei de concediere și devenind astfel lipsită și de obiect cererea de suspendare. S. trebuie, prin definiție, să vizeze o anumită perioadă de timp, pe durata căreia se amână eficacitatea unui act, or această durată lipsește în prezent, legalitateadeciziei de concediere fiind deja tranșată. Prin urmare, față de nemenținerea până la data pronunțării deciziei a interesului pentru acest petit, Curtea constată că nu se impune cercetarea motivelor de recurs formulate sub acest aspect, respingerea cererii de suspendare validându-se în raport de aceste considerente.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că decizia de concediere este nelegală pentru că nu a respectat procedura specifică pentru concedierile colective, în condițiile în care numărul concedierilor la nivel național îl depășește pe cel fixat de lege ca prag minimal în definirea acestui tip de concediere.
Având în vedere că decizia contestată a fost emisă la data de (...) (fila 24 dosar fond), în aplicarea măsurilor stipulate prin H. nr. 656/(...), apare cu evidență că îi sunt aplicabile, temporal, dispozițiile art. 74 alin. 5 C. muncii republicat, astfel cum a fost modificat acest text de lege, anterior republicării, prin L. nr. 40/(...), și care stipulează: „prevederile art.68-73 nu se aplică salariaților din instituțiile și autoritățile publice";. Prin această modificare, a fost exclusă aplicarea în cazul acestor salariați a dispozițiilor vizând concedierea colectivă.
Ca urmare, concedierea reclamantei, în mod legal, a fost dispusă în temeiul art. 65 C. muncii.
Fiind prea general motivul de recurs vizând încălcarea prin decizia contestată a principiului legalității și al celui al accesului neîngrădit la informațiile de interes public, Curtea constată că acesta se coroborează cu critica adusă de recurentă în legătură cu faptul nepublicării OMAI nr. I./0 1.08.20 11 în
M. O. al R..
Or, așa cum corect a reținut tribunalul și cum au arătat pârâții intimați, în raport de art. 11 alin. 2 lit. b) din L. nr. 24/2000, publicarea acestui ordin în M. O. nu se impunea, în primul rând față de caracterul secret al acestui ordin, prin care a fost aprobat S.ul de organizare a A. N. - aparat propriu și structuri subordonate, care are caracter secret.
În mod evident, nu au aplicabilitate în cauză dispozițiile art. 10 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Acest text este relativ la libertatea de exprimare și include libertatea de a primi informații.
În raport de acestea, în condițiile în care recurenta nu a precizat legătura dintre criticile pe care le formulează și acest text legal invocat, Curtea constată că dintre motivele de recurs, singurul care ar putea avea legătură cu art. 10 din Convenție este acela prin care se critică refuzul instanței de fond de a administra o serie de probe (listele cu posturi vacante din instituție, criteriile disponibilizărilor, organigrama posturilor).
În mod evident, în temeiul art. 10 din Convenție nu se poate imputa instanțelor refuzul de a administra probele pe care le consideră nerelevante pentru dezlegarea cauzei, față de prevederile de la alin. 2, unde sunt fixate limitele acestui drept: „Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru (…) apărarea ordinii (…) protecția (…) drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești";.
Nefondate sunt și motivele de recurs prin care se invocă aplicabilitatea în cazul său a dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și neasigurarea transparenței în politica de concedieri a A. N., care nu a invitat sa participe sindicatul în calitate de observator în cadrul procedurii examenului așa cum se stipulează în OMAI nr.
129/(...) în art. 3.4.
În primul rând, se constată că reclamanta nu a avut statut de funcționar public, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici (în mod expres fiind exclusă această ipoteză de art. 6 lit. a) din această lege).
În al doilea rând, cum s-a arătat în motivarea pârâtului intimat A. N., art. 3.4 din O. ministrului administrației și internelor nr.129/2011 este aplicabil doar polițiștilor, or recurenta și-a desfășurat activitatea ca personal contractual civil, iar nu în calitate de funcționar public cu statut special (polițist).
Față de aceste considerente, față de care se dovedesc nefondate motivele de recurs, invocate, și de prevederile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9
C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. L. D. împotriva sentinței civile nr. 242 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. C. V.
| ← Decizia nr. 2756/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2865/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
