Decizia nr. 2892/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2892/R/2012
Ședința publică din data de 12 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : G.-L. T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta recurentă S. D. C. S. împotriva sentinței civile nr. 2490 din 8 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanții intimați U. G. și C. V.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 5 iunie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2490 din 8 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanții U. G. și C. V., în contradictoriu cu pârâta S. D. C. S. și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului U. G. suma de 6.000 de lei reprezentând diferențe de drepturi salariale aferente perioadei (...) - (...), iar reclamantului C. V. suma de 4.500 de lei reprezentând diferențe de drepturi salariale aferente perioadei (...) - (...).
S-a respins cererea privind plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că conform contractului individual de muncă nr.145382/(...) reclamantul U. G. a fost angajatul pârâtei pe perioada (...) - (...) pe postul de excavatorist, cu o normă de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, pentru un salariu de bază lunar brut de
2.112 lei.
Din declarația martorului A. D. rezultă că reclamantul a lucrat la rețeaua de canalizare pentru SC D. C. S. în perioada iunie - decembrie 2010 așadar rezultă că acestuia i-a fost prelungit contractul individual de muncă.
Reclamantul C. V. a fost angajatul pârâtei, conform contractului individual de muncă nr. 144437/(...), pe durată nedeterminată începând cu (...), pe postul de operator mecanic pentru un salariu lunar de 2.258 lei având o normă de lucru de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână.
Din declarația martorului A. D. rezultă că reclamantul U. G. i s-a plâns martorului că nu primește salariul la timp de la societatea pârâtă, primind sume de bani de la numitul P. I. V., persoană care a închiriat anumite utilaje de la SC D. C. S.
Din coroborarea declarațiilor martorilor A. D. și P. V. I., rezultă că reclamanții lucrau circa 10 ore pe zi, iar nu 8 ore așa cum era stipulat în contractele lor individuale de muncă și se lucra, de regulă, câte două sâmbete pe lună de la ora 8,00 până la ora 14,00.
Față de probele menționate mai sus, deciziile nr. 1/(...) și nr.2/(...) privind desfacerea contractelor individuale de muncă ale reclamanților, în temeiul art.55 lit.b) din Codul muncii, respectiv prin acordul părților, conform cărora raporturile de muncă ale reclamanților ar fi încetat în ceea ce îl privește pe reclamantul U. G. la data de (...) și în privința reclamantului C. V., la data de (...), sunt lipsite de efecte juridice, nefiind însoțite de vreo cerere a reclamanților de încetarea contractelor de muncă, nefiind dovedită comunicarea către aceștia a deciziilor și, așa cum s-a reținut mai sus, rezultând din declarațiile martorilor că reclamanții au prestat munca până în luna decembrie 2010.
Potrivit art. 163 alin.1 din Codul muncii, forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, „. salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";. Conform art. 162 alin.2 din Codul muncii, angajatorul are obligația să păstreze și să arhiveze statele de plată și celelalte documente justificative privind plata salariilor în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile. Conform art.287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului iar dovezile trebuie depuse de către acesta la dosar până la prima zi de înfățișare.
Prin urmare, pârâtei îi revenea obligația legală de a dovedi plata salariilor cuvenite reclamanților pentru munca prestată exclusiv prin state de plată semnate de către aceștia ori prin alte documente justificative neîndoielnice, acestea putând fi depuse până la prima zi de înfățișare.
Or, pârâta a depus la dosarul nr. (...) documentul intitulat „stat de salarii"; pentru lunile mai - septembrie 2010 privind plata salariului către reclamantul C.
V. însă aceste documente nu sunt semnate de către reclamant. Din copiile înscrisurilor de la filele 31-33 rezultă că pârâta a plătit reclamantului C. V. parțial salarii pentru lunile octombrie, decembrie, iulie și august 2010, astfel: pentru luna decembrie 700 lei, pentru luna octombrie 400 lei, pentru luna iulie
1500 lei, pentru luna august 500 lei.
Din înscrisul de la fila 32 rezultă plata către reclamantul U. G. a sumei de
1200 lei în luna august 2010. Din înscrisurile de la filele 35-37 rezultă că pârâta a plătit reclamantului U. G. suma de 1050 lei în luna iulie 2010, suma de 1000 lei în luna decembrie 2010 și suma de 1200 lei în luna ianuarie 2011.
Prin urmare, aceste înscrisuri au și valoare probatorie de a confirma prelungirea contractelor individuale de muncă și atestă numai plata parțială iar nu integrală a salariilor cuvenite reclamanților pentru munca prestată. Statele de salarii depuse în copie la filele 42-45, nefiind semnate de către reclamantul U. G. nu fac dovada plății către acesta a sumelor de bani menționate.
S-a reținut că este neîntemeiată cererea reclamantului U. G. privind plata sumei de 5.000 Euro cu titlu de daune morale având în vedere că nu s-a dovedit producerea unei pagube din culpa pârâtei care să justifice obligarea sa la plata unor daune morale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 40, alin.2 lit.c, art. 163 din Codul muncii forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, instanța a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC D. C. S. C. N. solicitând casarea sentinței, respingerea cererilor reclamanților, admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtă.
Solicită suspendarea executării sentinței civile nr.2490/2010 a T. C.
În motivare a arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cerere reconvenționala formulata de SC D. C. S.
A solicitat ca instanța sa oblige pe reclamanți in temeiul art. 254 din Legea nr.53/ 2003 la plata de 20 000 lei fiecare pentru plata daunelor provocate indauna patrimoniului societății prin sustragerea cheilor de contact si a cheilor de la circuitul hidraulic a celor doua utilaje menționate anterior si blocarea acestor utilaje pe perioada a 4 luni respectiv decembrie 2010 - martie 2011.
In susținerea acestor afirmații a depus C. de prestări servicii din data de (...), respectiv C. de prestări servicii din data de (...) încheiate intre SC Movi Ter T. S. si SC D. C. S.
A depus dovada plații drepturilor salariale respectiv chitanțe de plata recunoscute de către reclamanți.
De asemenea din declarațiile martorilor P. V. I., A. D. cat si din declarațiile martorilor reclamanți reiese foarte clar ca drepturile salariale, s-au plătit in etape, raportat si la criza financiara care afectează toți operatorii economici.
Au fost depuse state de plata si cotele de contribuție pe care SC D. C. a contribuit la bugetul asigurărilor de stat cat si celelalte contribuții la stat datorate de către S. pentru angajații U. si C..
Consideră ca acordarea mai a mult decât s-a cerut sau acordarea unor sume de bani reclamanților fara a justifica aceste sume sau sa se indice modul de calcul pentru care se pretind aceste sume atât din partea reclamanților cat si din partea instanței constituie o îmbogățire fara justa cauza.
A făcut dovada ca drepturile salariale au fost plătite cu chitanțe (depuse la dosar) semnate de către reclamanți si recunoscute de către aceștia.
Din actele depuse la dosar rezulta ca U. G. a lucrat in SC D. C. pe perioada contractuala (...)- (...) cu un salariu de 2112 Ron lunar.
Total drepturi salariale plătite pe perioda contractuala = 6450 lei
( suma recunoscuta de U. G.).
Total rest de plata conform contractului de munca 1. mai 2010 si stat de salarii pe luna mai 2010+luna iunie 2010+luna iulie 2010 +luna august 2010 =
5057 lei.
Pentru C. V. din actele depuse la dosar rezulta ca acesta a lucrat in SC D. C. pe perioada contractuala (...)- (...) cu un salariu de 2258 Ron lunar.
Total drepturi salariale p1atite de către SC D. C. către C. V. pe . contractuala = 6100 lei ( suma recunoscuta).
Total rest de plata perioada contractuala 4646 lei.
De asemenea la acordarea sumelor de 6000 lei către U. G. si 4500 lei către C. V. instanța nu a făcut nici un fel de calcul, nici o referire la salariul brut, la restul de plata pe care reclamanții îl pretind, la cotele de contribuție fata de nu motivează cum s-a ajuns la aceste sume si deci considera in acest sens hotărârea nemotivata.
Referitor la lipsa dreptului la apărare arată că pe parcursul procesului instanța nu i-a permis sa pună întrebări martorilor decât la insistentele si intervenția apărătorului ales, parata prin avocat nu a fost întrebata daca mai sunt alte cereri de formulat la închiderea fazei probatorii si raportat la mărirea cuantumului sumei pe care reclamanții au modificat-o instanța nu a apus in discuție acest aspect si nici nu a avut posibilitatea de a formula întâmpinare sau sa propunem probe cu privire la acest aspect.
De asemenea toate cererile in probațiune pe care subscrisa le-a formulat prin avocat au fost respinse de către instanța.
De asemenea sunt greșite rețineri din parte instanței cum ca reclamanții ar fi prestat munca pana in luna decembrie când de fapt doar U. declara acest lucru Pe de alta parte sunt de asemenea erori si reținerea greșita a perioadei contractuala pentru C. V. reținându-se ca acesta a fost angajatul paratei începând cu data de (...) lucru care sigur duce la reținerea unei stări de fapt nereale.
Cu privire la suspendarea executării Sentinței civile nr 2. in dos (...) solicită in temeiul art. 300 Cod pr civ. suspendarea executării sentinței deoarece în cazul in care se va pune in executare sentința civila va fi obligată sa plătească suma de
14500 lei reclamanților U. G. si C. V. .
La data de 26 martie 2012 recurenta a depus completare la motivele de recurs solicitând respingerea cererilor reclamanților U. G. si C. V. și admiterea cererii reconvenționale formulata de SC D. C. S. .
Arată că a formulat cerere reconvenționala la instanța de fond Tribunalul
Cluj solicitând despăgubiri in cuantum de 20 000 lei pentru fiecare deoarece aceștia au sustras cheile de contact si cele de la circuitul hidraulic pentru doua utilaje respectiv excavator Caterpillar si utilaj Bobcat utilaje cu care aceștia au lucrat in perioada in care au avut contract de munca cu SC D. C., respectiv au sustras 10 bucăți stâlpi trailer.
Astfel după cum reiese din actele de la dosar recurenta a încheiat contracte de prestări servicii nr 656/(...) cu SC EUROC. SA și SC M. T. S. pentru închiriere utilaje si livrare materiale.
Prejudiciul pe care l-a produs U. G. si C. V. in patrimoniul SC D.construct este de 67576 lei, respectiv 33.788 lei pentru fiecare.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
1. Cu privire la motivul de recurs referitor la nepronunțarea instanței defond asupra cererii reconvenționale formulate.
Potrivit art. 281^2a. C.pr.civilă, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-281^2.
Potrivit dispozițiilor art. 2812 C.proc.civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, împotriva acelei hotărâri. Ca atare, completarea hotărârii nu privește doar cererile accesorii, ci și pe cele incidentale sau conexe, precum și capetele de cerere din acțiunea principală, fiind evidentă intenția legiuitorului de a face o enumerare exhaustivă a tuturor situațiilor ce pot determina o omisiunea a instanței de a se pronunța cu privire cererile cu care a fost investită, indiferent de natura acestora. În mod evident și contrar susținerilor recurentului, cererea reconvențională se numără printre acestea - deși prin această cerere pârâtul formulează pretenții proprii față de reclamant, fiind o veritabilă cerere de chemare în judecată, caracterul său incidental nu poate fi pus la îndoială : ea este formulată în cursul unui proces deja existent, ulterior cererii principale, dar în legătură cu aceasta. Ca atare, în situația în care instanța de fond omite să se pronunțe cu privire la ea, reclamantul reconvențional are obligația de a solicita completarea dispozitivului, nemaiavând deschisă și calea recursului pentru remedierea acestei omisiuni. Față de dispoziția expresă din art. 281^2a. C.pr.civilă, Curtea constată că acest motiv de recurs este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. 2. Cu privire la fondul acțiunii principale Instanța de fond a reținut că reclamanții intimați au prestat activitate în folosul recurentei ulterior încetării contractelor individuale de muncă ale acestora. Această concluzie a instanței de fond este una justă, sprijinindu-se pe materialul probator administrat în cauză. Astfel, în primul rând, decizia de desfacere a contractelor de muncă a reclamanților U. G. ( fila 29 dosar fond) și C. V. ( fila 22 dosar conexat), indică catemei de încetare a contractelor art. 55 lit.b Codul muncii, adică acordul părților. D. nu poartă însă semnăturile reclamanților și nici nu a fost făcută dovada comunicării acestora, în aceste condiții ele nefiind apte să producă efecte juridice. Pe de altă parte, martorii audiați în cauză ( A. D.-fila 19, P. V. -fila 53) confirmă faptul că reclamanții intimați au avut raporturi de muncă cu recurenta până în luna septembrie 2010 - reclamantul C. V. și respectiv luna decembrie 2010 - reclamantul U. G. Curtea a înlăturat apărările recurentei potrivit cărora în perioada ulterioară desfacerii contractelor individuale de muncă reclamanții intimați ar fi desfășurat activitate în favoarea unei alte societăți, respectiv SC M. T. S. și SC Con Con S. R. a depus în susținerea acestora o serie de contracte de închiriere utilaje, în care se specifică că salariul de apx. 2000 lei brut pentru deservenții utilaje va fi suportat de către chiriași, respectiv de către societățile amintite. Această clauză contractuală produce însă efecte doar între părțile contractante, nefiind opozabilă recurenților, care au avut și-au păstrat calitatea de salariați în raport cu recurenta, pe toată perioada închirierii utilajelor pe care le deserveau. Față de această situație de fapt, în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta datorează reclamanților intimați salariul pe toată perioada în care între aceștia s-au desfășurat raporturi tipice de muncă, chiar ulterior datei menționate în deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă. În ceea ce privește proba îndeplinirii acestei obligații de către recurentă, aceasta trebuie făcută în raport de prevederile art. art. 163 alin.1 din Codul muncii, forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit cărora „. salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";. R.a a depus la dosar state de plată, ce nu poartă însă semnătura intimaților, având așadar valoarea unui act unilateral inopozabil salariaților sau instanței. De asemenea, chitanțele depuse în probațiune sunt doar parțiale însușite prin semnătură de către intimați, urmând a fi luate în considerare doar în măsura în care sunt recunoscute de către aceștia. Astfel, recurenta nu a achitat reclamantului U. G. contravaloarea salariilor aferente perioadei august 2010 - decembrie 2010, în valoare de 2112 lei brut, astfel cum a fost stabilit prin contractul individual de muncă inițial, adică apx. 7386 lei brut. În ceea ce îl privește pe reclamantul C. V., acesta a recunoscut primirea sumei de 3500 lei ( mai mare decât cea care rezulta din chitanțele semnate de acesta). În condițiile în care salariul brut stabilit a fost de 2258 lei lunar - 1600 lei net lunar, conform celor arătate de reclamant, rezultă o valoare a salariului pe lunile mai- septembrie 2010 de apx. 8000 lei; recurenta nu a făcut dovada achitării diferenței rezultate . Curtea mai notează de asemenea că pretențiile ambilor reclamanți apar ca justificate și în raport de plata orelor suplimentare, față de probele administrate în cauză. Martorii audiați în fața instanței de fond, A. D. și P. V. I., confirmă faptul că reclamanții lucrau circa 10 ore pe zi, iar nu 8 ore așa cum era stipulat în contractele lor individuale de muncă și se lucra, de regulă, câte două sâmbete pe lună de la ora 8,00 până la ora 14,00. C. colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2. prevede la art. 41 alin. (2) lit. c) ca orele care nu au fost compensate cu timp liber corespunzător se plătesc sub forma de spor care este de 1. din de baza. Un calcul simplu indică că fiecare reclamant a lucrat minim 52 ore suplimentare pe lună (câte 10 ore în timpul săptămânii și câte 6 ore pe zi sâmbăta, de câte două ori pe lună). Salariul stabilit pentru fiecare reclamant afost de 1600 lei net ( conform susținerii acestora din ședința din 29 mai 2012), ceea ce înseamnă apx. 10 lei pe ora. Î. cele două cifre rezultă o sumă de 520 lei,adăugând sporul de 1. rezultă suma de 1040 lei, ce reprezintă contra- echivalentul orelor suplimentare lunare. Această sumă este datorată de recurentă pe întreaga perioadă în care au existat raporturi de muncă între părți, adică 9360 lei (9 luni) pentru reclamantul U. G. și 5200 lei (5 luni) pentru reclamantul C. V. În consecință, chiar și aceste calcule sumare și minimale indică faptul că suma pretinsă de reclamanți și acordată de instanța de fond este inferioară față de cea care transpare din coroborarea probelor administrare în cauză, situație față de care apărările recurentei apar ca nefondate. În consecință, față de ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 C.pr.civilă rap. La art. 304 ind.1 C.pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC D. C. S. împotriva sentinței civile nr. 2490 din (...) a T. C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o va menține. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC D. C. S. împotriva sentinței civile nr. 2490 din (...) a T. C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G. L. T. Red.DCG Dact.SzM/2ex. GREFIER N. N.
| ← Decizia nr. 2571/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 78/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
