Decizia nr. 5099/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5099/R/2012
Ședința publică din data de 12 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. B. S. împotriva sentinței civile nr. 5438 din 1 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată S. B. L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, av. M. Horea și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 decembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului pârâtei recurente, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii și admiterea cererii reconvenționale, pentru motivele expuse în memoriul de recurs, arătând în esență că instanța de fond nu a respectat principiul rolului activ și nu a administrat în totalitate probele, viciind principiul aflării adevărului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5438 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. B. L. în contradictoriu cu pârâta S. E. S. T. și în consecință a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1.050 lei reprezentând drepturi salariale restante.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâta nu a făcut dovada achitării salariului cuvenit reclamantei, conform prevederilor art. 272 din C.muncii, care îi impune sarcina probei până la prima zi de înfățișare.
Conform dispozițiilor art. 67 din Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor pot beneficia de compensații stabilite în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil. Din acest text reiese foarte clar că drepturile salariale cuvenite la zi se acordă separat de ajutorul compensatoriu.
Potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din C.muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative cere demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Neplata salariului, invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către angajat, nu se justifică în situația în care angajatorul nu și-a exercitat prerogativa de a aplica sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 254 din C.muncii.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Pe de altă parte, așa cum prevăd dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. f din Codul muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de către salariați, în condițiile legii.
Cu privire la obligarea la plata de daune interese trebuie arătat că acestea se cuvin salariatului, dacă sunt solicitate, pentru întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia conform dispozițiilor art. 166 alin.4 din Cmuncii.
Instanța, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă motivat de faptul că aceasta nu a depus la dosarul cauzei niciun act din care să rezulte prejudiciul reclamat și nici nu a făcut dovada că a respectat dispozițiile Ordinului MFP nr. 2861/(...) de aprobare a N. privind organizarea și efectuarea inventarierii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. E. S. T., solicitândcasarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 3041 coroborat cu art. 312 C.pr.civ., iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Un prim motiv de casare consta în faptul ca instanța de judecata nu a respectat principiul rolului activ și astfel, nu a administrat în totalitate probele în prezenta cauza, viciind astfel și principiul aflării adevărului. În speța, la ultimul termenul de judecata a solicitat instanței de judecata, ca de altfel și prin întâmpinarea și cerere reconvenționala, încuviințarea probei cu interogatoriu precum și proba testimoniala. Cu toate acestea, instanța de judecata a respins cererea solicitata în probațiune, apreciind ca nu se impune administrarea lor. Cu toate ca la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, consideră ca, convingerea instanței nu a putut fi pe deplin formata doar pe baza acestor probe, iar administrarea altor probe, de pilda cele indicate prin prezentul recurs, ar conduce la stabilirea cu exactitate a realității, întregind ansamblul probator și în final ar conduce la pronunțarea unei soluții juste și conforma cu adevărul. Deși s-a insistat pentru încuviințarea probelor solicitate, acestea nu au fost încuviințate și astfel pe baza existentei unor probe insuficiente instanța a pronunțat hotărârea atacata de către aceasta. Consideră ca în prezentul dosar sunt incidente prevederile art.312 pct.5 cod proc.civ., apreciind ca cercetarea fondului nu s-a realizat, deși instanța de judecata a pronunțat o hotărâre în dosarul dedus judecații. În ceea ce privește cererea reconvenționala formulata de recurentă, constată ca instanța de fond a omis a motiva respingerea acesteia. Apreciază ca motivarea instanței de judecata referitoare la cererea reconvenționala formulata de către recurentă, prin prisma acelorași aspecte ce au stat la baza analizei solicitărilor reclamantei, nu reprezintă în concret o motivare pertinenta în sensul art. 261 pct. 5 cod proc.civ. Cu ușurința se poate observa ca, în ceea ce privește solicitările făcute, motivarea instanței de fond este una pur formala, în realitate neexistând o descriere clara a motivelor care au stat la baza respingerii cererii. Recurenta, a depus în probațiune un set de înscrisuri din care rezulta în mod clar ca reclamanta a participat la un control în cadrul societății, aspect recunoscut de altfel și de aceasta prin întâmpinarea depusa, doar ca aceasta a nuanțat aspectele în sensul nerecunoașterii existentei unui minus de marfa în gestiune în cuantum de 4.247 lei. Nu este adevărat ca reclamanta nu și-a încasat salariul cuvenit pentru luna octombrie 2011, întrucât banii i-a ridicat personal din vânzările efectuate, așa cum s-a întâmplat de fiecare data, anunțându-o despre acest lucru, fapt ce a dorit să îl probeze prin interogatoriul acesteia, precum și prin proba testimoniala. A recunoscut ca avea o datorie fata de reclamanta de plata pentru 11 zile de activitate din luna noiembrie 2011, bani pe care nu a reușit să-i plătească întrucât, pe de o parte fosta salariata a refuzat încasarea acestora motivând ca i se cuvine salariu pe jumătate de luna, iar pe de alta parte aceasta nu s-a mai prezentat la societate. De altfel, nici până la aceasta data aceasta nu s-a prezentat pentru a își ridica acești bani. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având învedere considerentele ce vor fi expuse în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 168 C.muncii „plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit."; Textul legal citat anterior prevede un regim probatoriu restrictiv în ceea ce privește dovada plății salariului, în sensul că ea se poate face doar prin statul de plată semnat de angajat sau un alt act justificativ din care să rezulte cu certitudine efectuarea plății către salariat. Prin urmare în privința plății salariului nu este admisibil un alt mijloc de probă decât cel prin înscrisuri, înscrisuri care să demonstreze fără nici o îndoială plata efectivă către salariat, astfel că cererea în probațiune formulată de recurentă la fondul cauzei, privind interogatoriul și audierea unor martori rămâne fără suport legal. În consecință, în condițiile în care pârâta recurentă nu a dovedit plata drepturilor salariale pentru perioada solicitată de reclamant, deși sarcina probei îi revenea în condițiile art. 272 C.muncii, instanța de fond în mod corect a admis acțiunea obligând pârâta în calitate de angajator la plata acestora. În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta recurentă, prin care aceasta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2.123,5 lei reprezentând c/v prejudiciului cauzat pentru lipsă în gestiune, Curtea constată că aceasta în mod corect a fost respinsă în condițiile în care pârâta nu a depus ladosarul cauzei dovezi din care să rezulte realitatea prejudiciului pretins a fi cauzat de reclamanta pârâtă reconvențională. Astfel, în lipsa unui inventar detaliat al stocului de marfă, doar procesul- verbal întocmit de administratorul firmei R. B., în care se consemnează doar concluzia finală a constatării unei lipse în valoare de 4.247 lei, și declarația olografă a angajatei D.diș A., nu sunt suficiente pentru probarea prejudiciului reclamat. Nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că soluția de respingere a cererii reconvenționale nu este motivată, dimpotrivă, în cuprinsul sentinței atacate se precizează în mod expres care au fost considerentele pentru care instanța a adoptat această soluție. Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate. În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va fi obligată recurenta să plătească intimatei S. B. L. suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent redactării întâmpinării. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S. E. S. T. împotriva Sentinței civile nr. 5438 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă recurenta să plătească intimatei S. B. L. suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECATORI I.-R. M. C. M. S.-C. B. GREFIER G. C. Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) Jud. fond: E. B.
| ← Decizia nr. 3866/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2011/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
