Decizia nr. 2987/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA C. NR. 2987/R/2012
Ședința publică din data de 20 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta U. J. A S. L. DIN Î. B. în numele și pentru membrul/a de sindicat S. D.-A., împotriva sentinței civile nr. 3. din 19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții G. Ș. T., C. LOCAL T. și P. M. T. având ca obiect drepturi bănești - diminuare indemnizație concediu de odihnă cu 25%.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 iunie 2012, s-a depus la dosar, din partea reclamantei-recurente delegație de reprezentare pentru doamna consilier juridic P. M.-B.
Prin memoriul de recurs recurentul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1, art. 301 Cod proc. civ., invocă excepția tardivității recursului promovat de reclamantă, având în vedere că potrivit dovezii de comunicare, sentința primei instanțe a fost comunicată acestuia la data de 29 martie 2012, iar recursul a fost promovat și înregistrat la data de 9 aprilie 2012, depășindu-se astfel termenul legal de
10 zile prevăzut de art. 80 din L. 168/1999, și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3./(...) a T.ui B.-N. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta/ul S. D.-A. reprezentat/ă prin U. J. a S. L. din Î., împotriva pârâților G. Ș. T. , C. local al comunei T. și I. P. comunei T. prin
P., și în consecință:
- a fost obligat obligă pârâtul G. Ș. T. să calculeze indemnizația pentru concediu de odihnă efectuat anterior datei de (...), fără aplicarea diminuării de 25%, prevăzută prin L. nr.118/2010 și să plătească reclamantei/. diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, respectiv pentru 1 și 2 iulie 2010.
S-a respins acțiunea pentru perioada ulterioară datei de (...), ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții C. local al comunei T. și I. P. comunei T. prin P. să aloce fondurile necesare pentru plata diferenței de indemnizație anterior menționată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta/ul S. D.-A. angajatul/a unității școlare chemată în judecată, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar.
În cursul anului școlar 2009-2010 reclamantul/a a intrat în concediu de odihnă la data de (...), începând cu data de 1 iulie 2010 indemnizația de concediu cuvenită fiindu-i diminuată cu 25% în temeiul prevederilor L. nr.
118/2010.
Această măsură a fost contestată, apreciindu-se că pentru lunile iulie
și august 2010 în care reclamantul/a s-a aflat în concediu de odihnă, acestuia/eia i se cuvenea o indemnizație de concediu nediminuată, întrucât, pe de o parte, L. nr. 118/2010 nu se referă la diminuarea indemnizației de concediu de odihnă, iar pe de altă parte, plata indemnizației de concediu trebuia efectuată anterior datei plecării în concediu.
Diminuarea drepturilor cuvenite reclamantului/ei s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 1 din L. nr. 118/2010, aplicabilă din data de 3 iulie 2010.
Dreptul la concediul de odihnă a fost recunoscut în favoarea cadrelor didactice prin art. 103 alin. 1 lit. a din L. nr. 128/1997, act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile, acesta fiind abrogat abia prin L. nr. 1..
În aplicarea prevederilor art. 103 s-a emis O. nr. 3. pentru aprobarea
Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, care în anexa 1 pct. 21 și 22 reglementează modul de calcul al indemnizației de concediu, stabilind că pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu; în cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
Această reglementare este în concordanță cu dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 250/1992, republicată, aplicabile tuturor salariaților din unitățile bugetare.
Prin urmare, în privința concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ există o reglementare specială, cu caracter derogator de la dispozițiile art. 150 (fostul art.145) din Codul muncii, care nu sunt astfel incidente.
În baza reglementărilor speciale derogatorii, indemnizația de concediucuvenită reclamantului/ei coincide cu salariul acestuia/eia pe luna iulie, respectiv luna august și, indiferent de data la care s-au achitat, suma rămâne aceeași, salariul lunar diminuat cu 25%, iar diminuarea drepturilor salariale a operat începând cu data de 3 iulie 2010.
Astfel, pentru luna iulie 2010, în care reclamantul/a s-a aflat în concediu de odihnă indemnizația de concediu este egală cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime corespunzătoare lunii iulie (adicăîn cuantum diminuat cu 25%) înmulțită cu numărul zilelor de concediu. A. modalitate de calcul se aplică și pentru luna august.
Având în vedere faptul că diminuarea salarială cu 25% este prevăzută începând cu veniturile lunii iulie 2010, este evident că indemnizația de concediu pentru lunile iulie și august 2010, care se calculează în raport de salariul aferent lunilor iulie și august trebuia diminuată cu 25% în baza L. nr. 118/2010 și o asemenea diminuare opera și în ipoteza în care indemnizația de concediu se achita cu cel puțin 5 zile înainte de ziua plecării în concediu, conform art. 7 alin. 5 din HG nr. 250/1992, republicată. Chiar dacă la data la care se achita, anterior intrării în vigoare a L. nr. 118/2010, se plătea indemnizația în cuantum nediminuat, ulterior, angajatorul era obligat la regularizare plăților în raport de media zilnică a salariului de bază și a sporului de vechime stabilită ținând seama de diminuarea prevăzută de lege, urmând a proceda ulterior la recuperarea sumelor achitate în plus.
T. a reținut că dispozițiile art. 1 ale legii fac referire nu numai la salarii, ci și la indemnizații și alte drepturi salariale. Or, atâta timp cât indemnizația de concediu se stabilește în raport cu salariul de bază este evident că aceasta reprezintă un drept salarial.
Dispozițiile legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au fost suspuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională reținând prin deciziile nr. 872/(...) și nr. 874/(...) constituționalitatea prevederilor ce instituie diminuarea temporară a drepturilor salariale.
Diminuarea drepturilor salariale cuvenite lunar reclamantului/ei constituie o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, modificare ce este însă posibilă, independent de voința părților, atunci când intervine ca urmare a modificării unor prevederi legale imperative.
Măsura diminuării drepturilor salariale cuvenite pe perioada concediului de odihnă întrunește condițiile strict și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție.
Astfel, măsura diminuării drepturilor salariale este prevăzută în art. 1 din L. nr. 118/2010, s-a impus pentru apărarea securității naționale, așa cum rezultă din expunerea de motive a G., măsura restrângerii vizează exercițiul dreptului, și nu substanța acestuia, motiv pentru care a fost instituit caracterul temporar al diminuării salariale și este determinată de o situație de criză financiară internațională care ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării.
Măsura restrictivă instituită se aplică nediscriminatoriu destinatarilor săi - angajați ai autorităților și instituțiilor publice, este temporară (privește perioada 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010), este rezonabilă și proporțională cu situația care a determinat-o, alăturându-se altor măsuri legislative, determinate de aceeași cauză și având aceeași finalitate: încadrarea în constrângerile bugetare determinate de un fenomen de criză economică.
Prin urmare, diminuarea rezonabilă și cu caracter temporar a salariului și implicit a indemnizației de concediu de odihnă care ce calculează în raport de salariu, alăturată unei serii de măsuri de gestionare a problemelor financiare cu care se confruntă bugetul de stat constituie în opinia tribunalului o restrângere a dreptului la muncă al acestei categorii de angajați, compatibilă cu legea fundamentală.
S-a reținut de către tribunal că măsura diminuării temporare a salariului și implicit a indemnizației de concediu de odihnă care cecalculează în raport de salariu nu contravine nici prevederilor art.1 din
Primul protocol adițional la C.
În practica sa, Curtea europeană face o distincție esențială între dreptul de a continua să se primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea cauza Lelas împotriva Croației, Hotărârea din 20 mai 2010).
T. a reținut că, în speță, nu s-a încălcat dreptul la respectarea bunului recunoscut și ocrotit de art.1 din Primul Protocol adițional la C. În cazul de față, constituie bun doar dreptul la salariu conferit prin lege, iar nu și întinderea concretă a cuantumului acestuia, care poate evolua în funcție de lege, pentru că, admițând o interpretare contrară, ar însemna că mărimea salariului odată stabilită, aceasta nu mai poate fi modificată, nici redusă, dar nici majorată, interpretare care nu este în spiritul jurisprudenței constante a CEDO - Cauza Bahceyaka împotriva Turciei, Hotărârea din 13 iulie 2006, Cauza Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie
2002; Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 aprilie
2007, Cauza Kechko împotriva Ucrainei, Hotărârea din 8 noiembrie 2005.
Prin urmare, o „speranță legitimă"; a reclamantei/. cu privire la dreptul de a încasa un anumit cuantum al salariului nu poate fi reținută.
Măsura reducerii salariilor și implicit a indemnizației pentru concediu de odihnă, a fost făcută în baza unei legi, legea nr.118 din 2010, astfel că este îndeplinită și condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege.
În ceea ce privește scopul urmărit și proporționalitatea, prin adoptarea
L. nr.118/2010 s-a urmărit aplicarea aceluiași mod de calcul pentru toate categoriile de beneficiari ai sistemului public de pensii și eliminarea inechităților generate de aplicarea unor criterii diferite pentru aceeași categorie de pensionari. A. a fost generat de dificultățile financiare pe care le- a avut statul în suportarea de la buget a părții din pensie care nu se baza pe sistemul contributiv.
În considerarea celor menționate mai sus, instanța a apreciat că măsura luată a avut un scop legitim, fiind necesară într-o societate democratică, ea răspunzând unei situații de criză economică și socială majoră a societății, care poate fi evitată și prin măsura diminuării salariale. Ea este proporțională cu scopul urmărit, deoarece reclamantul/a nu a fost lipsit/ă în totalitate de salariu, acesta fiindu-i doar redus, iar măsura diminuării drepturilor salariale are caracter temporar.
Chiar dacă și în prezent, în urma adoptării L. nr. 285/2010, nivelul salariilor este inferior momentului iunie 2010, nu înseamnă că situația diminuării drepturilor s-a definitivat, ea păstrându-și caracterul temporar, fiind aplicabilă pentru anul 2011, tocmai pentru a nu afecta substanța dreptului constituțional protejat.
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunțat și Înalta
Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20/(...), statuând pe calea recursului în interesul legii că personalul didactic nu este beneficiarul unui drept de proprietate asupra unui „bun", în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O., adică în legătură cu dreptul la indemnizația de concediu într-un cuantum nediminuat pentru zilele de concediu efectuate după momentul intrării în vigoare a legii, mai precis după data de 3 iulie 2010.
În cazul de față, așa cum rezultă din adeverința emisă de pârâtul unitate școlară reclamantului/ei i-a fost redusă indemnizația de concediu cu
25%, începând cu data (...).
Se constată astfel că s-a operat o reducere și pentru cele două zile, respectiv (...) și (...), deși L. nr. 118/2010 nu era încă intrată în vigoare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Totodată este de reținut că nu a existat nici un alt fundament juridic pentru reducerea indemnizației de concediu în cazul reclamantei/. pentru zilele de 01 și 02 iulie 2010, sub acest aspect acțiunea fiind întemeiată.
În baza considerentelor exprimate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 1 din L. nr. 118/2010, a pct. 21 și 22 din anexa nr. 1 la O. nr. 3., art. 7 din
HG nr. 250/1992, republicată și ținând seama de jurisprudența C. europene mai sus relevată, precum și de obligativitatea statuărilor Înaltei Curți de C. și Justiție din Decizia în recurs în interesul legii nr. 20/2011, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată, obligând unitatea școlară să calculeze indemnizația pentru concediu de odihnă efectuat anterior datei de (...), fără aplicarea diminuării de 25%, prevăzută prin L. nr.118/2010 și să plătească reclamantului/ei diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, respectiv pentru 1 și 2 iulie 2010 și va respinge acțiunea pentru perioada ulterioară datei de (...) ca neîntemeiată.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995 (în vigoare în perioada pentru care se cuvin diferențele salariale) și cu art.104 din L. 1., asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic. În conformitate cu art. 36 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar P. unității administrative este ordonator principal de credite al bugetului acesteia, potrivit art. 63 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, motiv pentru care vor fi obligați să aloce fondurile necesare pentru plata acestei diferențe de indemnizație.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâți.
Asistenții judiciari și-au exprimat opinia în sensul celor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta U. J. a S. L. din
Î. B., în numele și pentru membrul/a de sindicat S. D.-A., solicitând admiterearecursului, modificarea sentinței, ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, cu consecința admiterii acțiunii reclamantului/ei, astfel cum a fost formulată.
Recursul a fost înregistrat la data de (...), iar hotărârea primei instanțe a fost comunicată reclamantului, reprezentat de recurentă, la data de 29 martie 2012 ( f. 40 dos. fond), cu depășirea termenului legal de 10 zile prevăzut de art. 80 din L. 168/1999.
Raportat la această împrejurare, la termenul de judecată din (...), în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 301 Cod proc. civ., instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului, reținând cauza în pronunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta U. J. A S. L. DIN Î. B. în numele și pentru membrul de sindicat S. D.-A., împotriva sentinței civile nr. 3. din 19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. C.V. T. D. A.-T. N. M.L.T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: C. N.
| ← Decizia nr. 506/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3023/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
