Decizia nr. 3570/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3570/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M.
„. M. SA împotriva sentinței civile nr. 6. din 2 aprilie 2012 pronunțate de T.
B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe intimatul reclamant K. T. V., precum și pe pârâta intimată S. DE T. F. DE M. T. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei - consilier juridic J. C. și reprezentanta reclamantului intimat - avocat M. A. din cadrul Baroului C..
Cauza a fost luată cu prioritate la cererea reprezentantei reclamantului care a arătat că reprezintă o parte într-un proces penal cu audiere de martori cu termen de judecată azi și întrucât părțile și reprezentanții în cauzele anterioare pe rol nu s-au opus acestei solicitări.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului depune la dosar C. colectiv de muncă pe anii 2006-2008 și arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul recurentei arată că nu dorește comunicarea acestui contract întrucât îi cunoaște conținutul; depune la dosar concluzii scrise și solicită cuvântul asupra recursului.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, motive pe care le susține oral în fața instanței.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței pronunțate de prima instanță, aceasta fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr. de mai sus pe rolul T. B.-N., reclamantul K. T. V. a chemat în judecată pe pârâtele S. N. de T. F. de M. C. M. S. B. și R. de T. F. de M. C. solicitând instanței obligarea pârâtelor laplata salariului suplimentar pentru anii 2008 si 2009, echivalent cu salariul de baza de încadrare al salariatului pe luna decembrie a anului pentru care se acorda, în baza prevederilor art.32 din Contractele colective de munca pe anii 2007-2008 si 2009-2. a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anul 2009, a ajutorului material de C. pentru anii 2008-2010 și a premiului anual acordat de „. feroviarului"; aferent anilor 2009-2010, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, în baza prevederilor art.69 din C. colectiv de munca.
Pârâtele, prin întâmpinarea depusă la dosar, au invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile prevederile art.268 lit. e din Codul muncii și excepția autorității de lucru judecat în ce privește cererea de acordare a salariului suplimentar pentru anii 2008 și
2009, întrucât prin sentința civilă nr. 8. a T. B. N., definitivă prin respingerea recursului, a fost admisă acțiunea formulată de același reclamant pentru acordarea acelorași drepturi.
Pe fondul cauzei, pârâtele au susținut că pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate.
Prin sentința civilă nr. 6./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăudîn dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte pentru pretențiile deduse judecății pentru anii
2008 și 2009.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în ce privește pretențiile reclamantului pentru plata salariului suplimentar pentru anii 2008 și 2009 și-n consecință s-au respins aceste pretenții ca inadmisibile.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul K. T. V., împotriva pârâtelor S. N. de T. F. de M. „. M. S. B. și S. - de T. F. de M. „. M.
"; C. în consecință:
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului premiul anual acordat de „. feroviarului"; aferent anilor 2009 și 2010, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anul 2010, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare
S-au respins ca nefondate celelalte pretenții ale reclamantului deduse judecății.
Fără cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte pentru pretențiile deduse judecății pentru anii 2008 și 2009, T. a reținut că toate drepturile solicitate prin acțiunea dedusă judecății au natura juridică a unor drepturi salariale, caz în care termenul de introducere a acțiunii este de 3 ani conform art.268 lit. c Codul muncii republicat, ori acțiunea a fost înregistrată în data de 29 decembrie 2011, deci cu respectarea acestui termen de prescripție. C. de muncă supus cercetării judecătorești este unul individual, ivit între reclamant, ca fost salariat și pârâte, prin care se urmărește valorificarea unui interes personal și nu unul colectiv al tuturor salariaților din unitate, așa încât dreptul material la acțiune nu este susceptibil a fi prescris în termenul de 6 luni stipulat în art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâte. T. a considerat că și drepturile solicitate cu titlu de ajutor material și premiu anual se încadrează în categoria de adaosuri la salariul de bază, ce intră în componența noțiuniide salariu, așa încât este aplicabil același termen de prescripție de 3 ani, ca și în cazul salariului suplimentar și a oricăror drepturi salariale.
T. a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în ceprivește pretențiile reclamantului pentru plata salariului suplimentar pentru anii 2008 și 2009 și în consecință a respins aceste pretenții ca inadmisibile,întrucât prin sentința civilă nr.8. a acestui tribunal, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul atașat nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, alături alți reclamanți anume indicați, și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009. Mai mult, pârâta a și pus în executare sentința respectivă plătind suma de 3134 lei cu acest titlu reclamantului conform ordinului de plată atașat la dosar f.29. Așa fiind, ținând cont de prevederile art.166 Cod procedură civilă și art.1201 vechiul Cod civil, constatând că reclamantul s-a mai judecat cu pârâta pentru același obiect și aceeași cauză, tribunalul a statuat că nu se mai pot admite încă o dată aceleași pretenții, motiv pentru care au fost respinse ca inadmisibile.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtelor începând cu data de (...) și până în data de 01 iunie 2010.
T. a constatat că reclamantul a încasat în anul 2008 ajutorul material de C. în cuantum de 570 lei potrivit înscrisului justificativ depus la dosar de pârâte, situație în care aceste pretenții au fost respinse ca nefondate. De asemenea, au fost respinse ca nefondate și pretențiile reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata ajutorului material de C. pentru anul 2010 ținând cont de data încetării raporturilor de muncă între părți, respectiv 01 iunie 2010, întrucât la data sărbătorii de C. din 25 decembrie 2010 reclamantul nu mai era salariatul pârâtelor.
T. a apreciat că sunt întemeiate pretențiile reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. aferentă anului 2010, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, și a premiului anual acordat de „. feroviarului"; aferent anilor
2009 și 2010, ce se serbează pe 23 aprilie, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, întrucât sunt aplicabile pentru aceste pretenții prevederile art.64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, dar și contractul colectiv de muncă la grup de unități, respectiv art.71 ce este aplicabil pentru anul 2009, aspect necontestat, prevederi ale contractelor colective ce sunt obligatorii pentru angajator în condițiile art.40 alin.2 lit. c și art.229 Codul muncii și care prevăd expres că salariații au dreptul anual la un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și respectiv la un premiu anual acordat de „. feroviarului";, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, iar pârâta nu a executat această obligații asumate pentru anul 2009 și 2010, dată la care reclamantul era salariat activ și era îndreptățit să i se plătească aceste drepturi bănești asumate de pârâte printr-un contract colectiv de muncă valid și obligatoriu.
T. a apreciat ca fiind neîntemeiate apărările invocate de pârâte potrivit cărora drepturile în discuție au fost renegociate și suspendate prin acordul părților pentru anul 2009 și că nu ar fi posibilă acordarea acestor drepturi convenite întrucât societatea a realizat pierderi în anul respectiv, întrucât suspendarea plății acestor drepturi nu înseamnă anularea acestora, ori exonerarea totală a pârâtelor de la plata obligațiilor asumate, ci faptul că nu se plătesc în cursul anului respectiv, trebuind fi plătite ulterior atât timp cât contractul colectiv este producător de efecte juridice, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu există înscrisă în contractul colectiv în mod expres condiția ca pârâta să obțină profit pentru acordarea acestor drepturi, iar dacă a avutpierderi pârâta e în culpă, caz în care această apărare trebuie înlăturată pe considerentul că nimeni nu poate să-și invoce propria culpă în neexecutarea unui act juridic valid și asumat.
Având în vedere considerentele anterior evocate, în baza art.269, art.40 alin.2 lit. c Codul muncii, s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamant conform dispozitivului sentinței.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, nu au fost acordate cheltuieli de judecată, întrucât reclamantul, deși a solicitat acest lucru și ar fi îndreptățit la acordarea parțială a acestora față de soluția adoptată, nu a justificat prin înscrisuri doveditoare realitatea și întinderea acestor cheltuieli, pe de o parte, iar pe de altă parte, pârâtele nu au solicitat asemenea cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. de T. F. de M.
C. M. S., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate și rejudecândcauza, respingerea cererii intimatului.
În motivarea recursului recurenta critică soluția instanței de fond referitor la interpretarea C. C. de M. la nivel de unitate pe anul 2..
Referitor la ajutorul material de P. pe anul 2009, arată că la data de
(...) a fost încheiat procesul-verbal pentru discuțiile purtate in perioada 02- (...) in vederea încheierii unui nou contract colectiv de munca al S. C. M. SA.
Salariații, angajați ai S. C. M. SA, au fost reprezentați de către F. N. de
M. C., F. . de locomotiva din România si F. Sindicatelor Ramurii Vagoane.
Procesul verbal încheiat la data de (...) a condus la încheierea unui nou Contract C. de M. al S. C. M. SA pentru anul 2009-2010, înregistrat la
D. de M. si P. S. a M. B. sub nr. 2584/(...).
Potrivit art.64 alin.1 si 2 din C. C. de M. pe anul 2., drepturile pe care le solicită reclamantul intimat sunt suspendate pe anul 2009 si 2010.
In drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 299,
301, 304 pct. 8, 9 C.pr.civ. si CCM la nivel de unitate pe anul 2..
Intimatul reclamant, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței T. B. N., arătând că drepturile solicitate au ca temei contractul colectiv de muncă aplicabil și că este lipsit de relevanță faptul că la un moment dat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a fost suspendat, deoarece în acest caz urmează a se face aplicarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale incidente Curtea de A. constată că recursul este nefondat,având în vedere următoarele considerente:
- Referitor la premiul de Z. F. pentru anul 2009 Curtea reține că în mod corect a constatat instanța de fond că reclamantul este îndreptățit la acordarea acestui premiu în baza art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din T.ul feroviar pe anii 2006-2008.
Astfel, Curtea reține că reclamantul și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din
T.ul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/(...), a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), fiind valabil astfel 48 de luni de la data înregistrării, aplicabil și pârâtelor.
Potrivit art. 71 din acest din urmă contract colectiv de muncă, „. Z. feroviarului se va acorda salariaților o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de administrație la nivelul clasei 1 de salarizare";.
Art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii prevede că „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, dincontractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";.
Pe de altă parte, conform art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin urmare, temeiul acordării acestui drept pretins prin acțiune se regăsește în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la D. B. sub nr. 2584 din (...), deoarece evenimentul care ocazionează acordarea premiului respectiv a avut loc înaintea înregistrării acestui contract colectiv.
Astfel, conform art. 25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum Z. F. s-a sărbătorit anterior datei de (...), respectiv la data de (...), contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptului salariatului de a beneficia de premiul menționat, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Este irelevant faptul că la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate 2009-2010 reclamantul a fost reprezentat de organizația sindicală la care este afiliat, deoarece mandatul acordat organizațiilor sindicale nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art. 38 Codul muncii).
C. colectiv de muncă ce constituie temeiul acordării dreptului reprezentând premiul de Z. F. nu cuprinde nici o mențiune de natură să conducă la concluzia că acordarea acestuia ar fi una condiționată sau supusă unor negocieri, stipulând în mod expres îndreptățirea salariaților de a beneficia de această premiere la nivelul clasei 1 de salarizare.
Este adevărat că textul amintit face referire la stabilirea de către C. de
A. a cuantumului acestei prime la nivelul clasei 1 de salarizare, însă această prevedere contractuală instituie o obligație în sarcina recurentei și nicidecum o simplă facultate a acesteia. Intenția co-contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat cuantumul acestei prime.
Ca atare, C. de administrație nu putea decide în contra unor prevederi contractuale exprese nici neacordarea primei, nici acordarea acesteia la un cuantum inferior celui stabilit de părți.
Cu atât mai mult, recurenta nu își poate invoca propria culpă - lipsa unei hotărâri a consiliului de administrație - pentru a obține exonerarea sa în întregime de o obligație pe care și-a asumat-o prin contractul colectiv de muncă.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile recurentei privitoare la ajutorul material de C. 2009, P. 2010 și premiul de Z. F. 2010.
Potrivit prevederilor art. 64 din C. colectiv de muncă pe anul 2. încheiat la nivelul pârâtei (fila 25 dosar fond) „în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului, de următoarele: - cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor benefica salariații care, în cursul anului respectiv au lipsit nemotivat de la serviciu sau au fost sancționațipentru consum de băuturi alcoolice, precum si salariații care la data acordării ajutoarelor ocazia sărbătorilor de P. și de C. se află în concediu fără plată cu o durată de un an";, iar „. Z. F. se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare";.
La același articol părțile au inserat clauza potrivit căreia aceste prevederi se aplică cu 01 ianuarie 2010.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/2010 (depus în copie la fila 26 dosar fond) art. 64 din contractul colectiv de muncă a fost modificat, prevăzându-se și clauzele conform cărora ajutoarele materiale de P. și de C. și premierea pentru Z. F. nu se acordă pentru anul 2010.
În raport de aceste clauze recurenta invocă suspendarea acordării drepturilor menționate.
Sub acest aspect Curtea reține, pe de o parte, faptul că mențiunea că
„aceste drepturi se aplică cu 01 ianuarie 2010"; nu poate fi interpretată decât ca o amânare a plății drepturilor salariale respective si nicidecum neacordarea acelor drepturi pentru anul 2009. Pe de altă parte, se reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că suspendarea acordării unor drepturi nu poate avea semnificația anulării acestora sau a exonerării totale a pârâtelor de îndeplinirea obligațiilor asumate.
Însă, indiferent de modul de interpretare a acestor clauze, Curtea reține că reclamantul este îndreptățit la acordarea ajutorului material de C. pentru anul 2009 și P. 2010 și a premiului de Z. F. 2010 în baza prevederilor art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din T.ul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), având în vedere în acest sens prevederile art. 238 alin. 1 din Codul muncii.
Dat fiind faptul că are prioritate în aplicare contractul colectiv de muncă la nivel superior, ce cuprinde dispoziții mai favorabile pentru salariat, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamant și a acestor drepturi bănești.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M.
„. M. S. împotriva sentinței civile nr. 6. din (...) a T. B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: M.L.B.
| ← Decizia nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1168/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
