Decizia nr. 4376/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4376/R/2012
Ședința 22 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. M. G. împotriva sentinței civile nr. 7290 din 25 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC I. P. & C S. I. S. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurent M. M. G., avocat Ș. L. și reprezentanta pârâtei intimate SC I. P. & C. I. S. C., avocat B. D. F., în substituirea doamnei avocat B. L. I., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar delegație de substituire și centralizator privind Contractele individuale de muncă încetate în perioada ianuarie 2010-decembrie 2011 purtând ștampila societății, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantei recurente.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar răspuns la întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei intimate.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii răspunsului la întâmpinare, întrucât a lecturat acest răspuns.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită în probațiune obligarea pârâtei intimate de a depune la dosar copiile Contractelor individuale de muncă ale celorlalte persoane angajate la departamentul tehnic, întrucât în contractul de muncă apare Varianta de ocolire C. Est ca și cum acest contract de muncă a fost încheiat strict pentru acest loc de muncă, pentru a dovedi că ceilalți angajați au avut același tip de contract de muncă cu reclamanta, iar contractelor lor sunt păstrate și în prezent.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea cererii formulate în probațiune de reprezentanta reclamantei recurente, întrucât societatea intimată nu a desfășurat în România activități doar cu privire la acest proiect, iar, în al doilea rând, nu prezintă relevanță, dacă în contractele individuale de muncă ale unor persoane care ocupă posturi diferite ca pregătire de cel al reclamantei, apare sau nu această mențiune.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea formulată în probațiune de reprezentanta reclamantei recurente, apreciind-o ca nerelevantă în cauză, având în vedere documentația existentă la dosar.
Atât reprezentanta reclamantei recurente cât și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, anularea deciziei nr.
1600/(...), emisă de pârâta SC I. P. & C. I. S. C., reintegrarea în funcția deținută la data concedierii, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând drepturile salariale, indexate și majorate, cu dobânda legală începând cu data de (...), până la reintegrarea în funcție, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs și răspunsul la întâmpinare depuse la dosar. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța justificativă a acestora.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar factura și chitanța care atestă plata acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7290 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. M. G. împotriva pârâtei SC I. P. & C. I. S. C. și a fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei a sumei de 2480 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 15/(...), reclamanta a fost angajată pe o perioadă determinată de 12 luni în funcția de jurist și și-a desfășurat activitatea la biroul tehnic din C.-N..
La data de (...), pârâta a emis D. nr.1600 prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de (...) în temeiul art.65 C. muncii, datorită intervenirii unor împrejurări de fapt și de drept în desfășurarea activității după cum urmează: finalizarea parțială în procent de
90% a lucrărilor pe șantierul C., varianta ocolitoare C.-Est (proces verbal de predare parțială încheiat între Direcția Generală Drumuri și Poduri C. și J.V. P.- Tirrena Scavi din (...) și a contractelor de lucrări nr.3012/(...) și nr.3016/(...), datorită scăderii volumului de muncă și datorită reducerii semnificative a activității datorată finalizării în mare parte a investiției.
Datorită faptului că tronsonul 2 a fost parțial finalizat, pârâta a luat hotărârea de a concedia mai mulți angajați care ocupau posturi de șoferi, femei de serviciu, ingineri, personal administrativ, etc. Prin Hotărârea nr. 707/(...) pârâta a luat decizia de a desființa un post de inginer cantitate și postul de consilier juridic, singurul astfel de post în cadrul Biroului C.-N., ocupat de către reclamantă.
Din declarația martorei Ban C. rezultă că reclamanta a fost angajata pârâtei din 2007 în calitate de consilier juridic cu obligația de a ține evidența contractelor cu proprietarii de terenuri pentru Varianta ocolitoare C. Est, contracte venite sub formă de model de la firma din I. sau de la firma de avocatură colaboratoare și cu atribuția recrutării de personal, redactării contractelor de muncă și cu transmiterea lor către societatea din I.. Aceeași martoră arată că lucrare pe respectiva porțiune a fost finalizată în proporție de
90% și nu mai era nevoie de consilier juridic care să încheie contracte și să recruteze personal ci numai de o muncă administrativă.
Așa cum rezultă din declarația martorei B. E., după plecarea reclamantei din birou, această activitate administrativă constă în completarea unor contractecadru cu denumirea părților și eventual valoarea contractului iar în locul reclamantei nu sunt angajate alte persoane.
Având în vedere că tronsonul 2 al Variantei ocolitoare C.-N. Est a fost finalizat la finele anului 2009 în cea mai mare parte, fapt care a dus la scăderea volumului de muncă și la desființarea singurului post de consilier juridic existent în cadrul pârâtei datorită împrejurării că nu mai era necesar încheierea de contracte cu proprietarii terenurilor și de contracte de muncă, ci numai o simplă ținere de evidență a celor existente și de completare a unor contracte cadru, instanța a apreciat că măsura concedierii dispusă de pârâtă are o cauză reală și serioasă și se încadrează în prevederile art.65 C. muncii.
Afirmația reclamantei că este singura întreținătoare a celor doi copii minori este neadevărată, deoarece potrivit sentinței civile nr.12787/(...) numitul T. A. F. are obligația de a plăti pensie de întreținere celor doi minori.
D. de concediere prevede la pct.2 că în cadrul unității nu sunt disponibile ale locuri de muncă corespunzătoare pregătirii profesionale și capacității de muncă al reclamantei, astfel că aceasta întrunește prevederile art.76 lit.d C. muncii, republicat.
Având în vedere aceste considerente, respectiv existența cauzei reale și serioase care a determinat desființarea postului de consilier juridic deținut de către reclamantă, faptul că aceasta nu este singurul întreținător al familiei și că decizia contestată cuprinde mențiunea privitoare la lipsa locurilor de muncă în unitate, cererea reclamantei a fost nefondată și a fost respinsă, având în vedere prevederile art.274 C.pr.civ..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. M. G., solicitândmodificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, anularea deciziei nr.
1600/(...), emisa de pârâta SC I. P. & C. I. S. C., reintegrarea în funcția deținuta la data concedierii, obligarea paratei la plata de despăgubiri reprezentând drepturile salariale, indexate și majorate, cu dobânda legala începând cu data de (...), până la reintegrarea în funcție, cu cheltuieli de judecata, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecata în recurs.
În motivare reclamanta a arătat, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă prin raportare la art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, că sentința este nelegală și netemeinică întrucât nu răspunde criticilor de nelegalitate ale deciziei de concediere față de prevederile contractului colectiv de muncă, invocate la punctual 3 în cererea introductiva.
În limita motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă s-a precizat că prima instanța a evocat în parte dispozițiile legale, normele de drept substanțial incidente situației de fapt în cauză, dar le-a încălcat „în litera sau spiritul lor";.
Cadrul general al condițiilor concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului îl reprezintă contractul colectiv de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 73 din C.C.M. „în cazul în care unitatea este pusa în situația de a efectua reduceri de personal ca urmare a restrângerii activității .... , părțile convin asupra respectării următoarelor principii. a) Angajatorul va pune la dispoziția reprezentanților salariaților justificarea tehnico-economica asupra masurilor privind posibilitățile de redistribuire a personalului";
Recurenta a arătat că această obligație nu a fost îndeplinită de pârâta și a dovedit acest fapt prin depoziția martorei P. A., care, contrar celor invocate de pârâtă, la data emiterii hotărârii nr. 707/(...) nu se afla în concediu, însă în opinia recurentei singura dovada care i-ar fi putut răsturna susținerea ar fi fost înscrisul care sa cuprindă „justificarea tehnico-economică";.
Analiza dispozițiilor C.C.M, ale art. 72-77 duce la concluzia ca părțile au convenit asupra respectării unor principii care conferă angajaților o protecție suplimentară în raport de dispozițiile generale ale Codului Muncii cu privire la concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, respectiv art. 72 și 75, articol care prevede criterii de selecție nu doar în privința concedierilor colective.
Concedierea colectivă reprezintă un capitol distinct în C.C.M iar criteriile de selecție nu sunt stipulate în acest capitol.
Conform art. 75 pct. 2 din C.C.M „la luarea măsurii de desfacere a contractului de munca pentru reducere de posturi vor fi avute în vedere următoarele criterii ... Măsura sa afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere; Măsura sa afecteze numai în ultimul rând salariații care au copii în întreținere sau salariații unici întreținători de familie";, iar respectarea acestei cerințe din C.C.M nu a fost analizată în sentință.
S-a mai invocat că în mod greșit a statuat instanța că desființarea postului ocupat de reclamantă a avut o cauză reală și serioasă. În acest sens s-a învederat că încă din anul 2009 pârâta a invocat în litigiile de muncă că măsura unor concedieri individuale se datora reducerii semnificative a activității și anume în procent de 90% (sentința civila 7. (...) a T.ui C..
Acest aspect s-a invocat și reținut și în prezentul proces, însă dacă motivul concedierii reclamantei l-ar fi constituit existența acestei situații, consecința firească ar fi trebuit să o reprezinte fie concedieri colective, fie reducerea proporțional sau măcar semnificativă a numărului de angajați ai pârâtei.
Din analiza comparativă a organigramelor pârâtei din mai 2011 și din ianuarie 2012 rezultă dimpotrivă că personalul de specialitate din cadrul compartimentelor tehnic și administrativ a fost păstrat aproape în integralitate.
Daca reducerea activității pârâtei ar fi constituit cauza reală a concedierii rec1amantei aceasta cauză ar fi trebuit să se regăsească în conduita generală referitoare la angajări or, s-a dovedit ca în aceeași perioada pârâta a angajat cel puțin doua persoane, înființând un post de „. în relații publice"; pe care a fost angajata G. M. și un post de economist pe care a fost angajat M. F..
De asemenea, faptul că la scurt timp după concediere persoana ce ocupa postul de „. cantitate"; a fost rechemată să ocupe postul (întâmpinare pct. 5 f.26-
32) dovedește ca „. activității"; pârâtei nu a constituit cauza reală a concedierii.
Fără a contesta libertatea paratei de a-și reorganiza activitatea, acest demers trebuie sa respecte drepturile angajaților derivând din contractele de munca iar nu sa constituie un pretext al concedierilor abuzive sau ilegale.
Desființarea postului reclamantei nu are nici o cauza serioasă, disimulând realitatea.
Din depozițiile martorelor B. E. și P. A. rezultă că după concedierea reclamantei atribuții specifice postului de consilier juridic au fost exercitate de alți angajați. Faptul că la câteva luni după concedierea reclamantei a fost angajată numita A. M., cunoscuta în unitate ca " jurista" care desfășoară activitate juridică, că postul acesteia nu a fost numit consilier juridic ci „. manager"; sau „contact manager"; sau „. relații publice"; cum susține pârâta (concluzii scrise pct. 2 f. 341-342) denotă că desființarea postului nu a avut o cauză serioasă și că pârâta a încercat să mascheze încălcarea acestei cerințe legale.
Referitor la apărarea pârâtei în sensul că o mare parte din activitatea juridică a fost desfășurată de o societate de avocatură care o reprezenta în litigii, s-a precizat că pe de o parte activitatea juridică în cadrul unei societăți comerciale nu se limitează la reprezentarea în litigii, iar pe de altă parte opțiunea pârâtei de a încheia contract cu o societate de avocatură nu poate afectadrepturile reclamantei derivând din contractul de muncă încheiat în anul 2007. În măsura în care reclamanta nu ar fi răspuns exigențelor postului, pârâta avea la îndemâna alte pârghii juridice pentru concediere de care însă nu a făcut uz.
Intimata prin întâmpinare (filele 15-20) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Deși și în opinia instanței de recurs motivarea sentinței de fond nu satisface exigențele impuse de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, întrucât chiar dacă s-a reținut că în cadrul unității nu sunt disponibile alte locuri de muncă corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantei, nu s-au analizat criticile concrete ale acesteia cu privire la acest aspect, în condițiile în care s-a solicitat modificarea hotărârii, iar soluția pronunțată este corectă, Curtea urmează să suplinească lipsa motivării din sentința recurată referitoare la criticile invocate de recurentă.
Astfel, pe de o parte prin D. nr. 6. pronunțată de înalta Curte de C. și
Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat (cu caracter obligatoriu conform art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă) că dispozițiile art. 76 lit. d (art. 74 lit. d în numerotarea anterioară) din Codul muncii nu se aplică în cazul concedierii dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului în temeiul art. 65 din Codul muncii. Pe de altă parte, atât prevederea din art. 73 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, conform căreia „angajatorul va pune la dispoziția reprezentanților salariaților justificarea tehnico-economică asupra măsurilor privind posibilitățile de redistribuire a personalului"; (fila 17 verso doar fond), cât și mențiunea din Hotărârea nr. 707/(...) conform căreia „conducerea sucursalei va analiza posibilitatea repartizării angajaților care ocupă posturile desființate în cadrul altor departamente"; (filele 13-14 dosar fond), nu implică o obligație din partea angajatorului de a oferi reclamantei un post vacant, decât în măsura în care există un astfel de post în unitate. Criticile concrete formulate de reclamantă la fondul cauzei în legătură cu posturile de specialist în relații publice și economist, critici reiterate în recurs, urmează să fie examinate ulterior în prezenta hotărâre în cadrul analizei motivului de recurs privind cauza reală și serioasă. Referitor la primul aspect invocat în limita motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază interpretând literal art. 73 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (redat anterior), că acesta nu prevede obligativitatea angajatorului de a comunica reprezentanților salariaților justificarea tehnico-economică a măsurii concedierii individuale, ci justificarea tehnico-economică „asupra măsurilor privind posibilitățile de redistribuire a personalului";. Contrar celor invocate în memoriul de recurs, Curtea apreciază că incidența art. 75 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate se poate reține numai în situația în care se desființează mai multe posturi de același fel, întrucât numai într-o astfel de ipoteză se pune problema selectării angajaților care urmează să fie concediați pe baza criteriilor prevăzute de dispoziția menționată anterior. Constatând că în cadrul intimatei exista un singur post de consilier juridic (fiind astfel fără relevanță invocarea dispozițiilor referitoare la analizarea măsurilor de reorganizare în raport cu întreaga unitate și nu cu personalul dintr- o secție, compartiment sau subunitate), în mod obiectiv intimata nu avea cum să opereze o selecție a angajaților care urmau să fie concediați în sensul art. 75 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Relativ la criticile din recurs privind lipsa cauzei reale și serioase a concedierii recurentei se reține în primul rând că analiza instanței cu privire la situația societății trebuie să se refere la perioada în care s-a realizat concedierea reclamantei (decizia de concediere fiind emisă în (...) în baza unei decizii anterioare a societății din (...)), existând posibilitatea ca ulterior activitatea să se redreseze, acesta fiind, de altfel, și scopul reorganizării. Oricum, chiar prin raportare la analiza comparativă a organigramelor intimatei din mai 2011 și ianuarie 2012, Curtea constată din înscrisul depus la filele 29-31 din recurs că în perioada ianuarie 2010 - decembrie 2011 au încetat contractele individuale de muncă ale unui număr de 117 angajați ai intimatei, astfel încât în mod evident aceasta și-a redus personalul. Coroborând depozițiile martorelor Ban C. (fila 338 dosar fond) și B. E. (fila 339 dosar fond), Curtea reține că în concret activitatea reclamantei în cadrul societății pârâte consta în încheierea de contracte de închiriere. Or, în condițiile în care activitatea obiectivului Varianta ocolitoare C.-est a fost finalizată, în mod evident nu s-au mai încheiat contracte de închiriere și nu s-au mai prelungit contractele existente. Astfel, faptul că intimata a înființat două posturi, unul de specialist în relații publice (ocupat de G. M.) și unul de economist (ocupat de M. F.) nu constituie o dovadă în sensul că nu ar exista o cauză reală și serioasă a concedierii reclamantei.. enumerare a acestor funcții denotă faptul că persoanele care le-au ocupat îndeplineau atribuții diferite de cele pe care le-a avut reclamanta, care nu avea nici pregătirea necesară pentru ocuparea acestor posturi. Și oricum, dificultățile economice cu care se confruntă angajatorul nu îl împiedică pe acesta să efectueze angajări în raport de planul de redresare asumat. În mod similar, comparând fișa postului reclamantei (filele 10-12 dosar fond) cu cea a persoanei angajate pe postul de specialist în relații publice, respectiv M. A. E. (filele 348- 350), Curtea constată că atribuțiile specifice celor două posturi sunt în mod esențial diferite. De asemenea, având în vedere activitatea concretă desfășurată de reclamantă, așa cum a fost aceasta descrisă anterior, nici nu era obiectiv posibilă o preluare a atribuțiilor exercitate de către reclamantă. Mai mult, chiar dacă s-ar reține contrariul, angajarea acestei persoane pe durată determinată s-a realizat în data de (...) (fila 351 dosar fond), după aproximativ șapte luni de la concedierea reclamantei. Or, chiar în cazul concedierilor colective art. 74 din Codul muncii prevede că angajatul concediat are drept de prioritate la angajare pe postul reînființat în aceeași activitate numai 45 de zile de la concediere, în cazul concedierilor individuale nefiind prevăzută o astfel de obligație a angajatorului. Referitor la ultimul aspect invocat în recurs, se reține că apărările pârâtei în sensul că o mare parte a activității juridice din societate era realizată de o firmă de avocatură, au fost formulate pentru a se contura atribuțiile exercitate în concret de reclamantă, pârâta nesusținând că aceste atribuții au fost preluate de către firma de avocatură, ci că activitatea desfășurată de consilierul juridic s-a redus în mod substanțial. Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (filele 37- 38). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. M. G. împotriva sentinței civile nr. 7290 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă recurenta să plătească intimatei SC I. P. & C. I. S. C. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. G. L. D. S. D. GREFIER, C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond:P. U.
| ← Decizia nr. 1923/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2330/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
