Decizia nr. 3215/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
D.r nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3215/R/2012
Ședința iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2775 din 15 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. V., C. G.-B., P. D.- A., P. I., R. M. S., T. I., V. S.-P., M. D.-C., P. F.-C., K. C., P. V.-R., V. A.-R., S. A., P. E., S. M.-C., U. G.-V., B. D.-M., H. C.-D., M. T., H. E., C. M.-L., B. L., P. ANA, G. E.-N., V. R.-A., B. F., R. I.-R., P. A., C. D., R. I.-C., P. D.-M., G. M.-M., S. C., T. V., G. S.-I., C. I., L. I., C. D., V. ANA, D. A., G. E., M. I., I. F., S. P.-D., B. I., B. T., T. M.-E., C. V., P. R.-V., și pe pârâții intimați U. "B.-B.", M. F. P., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate U. „.-B., avocat L. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul
Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Reprezentantul pârâtei intimate U. „.-B. depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate U. „.-B. solicită respingerea recursului ca nefondat și susține întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtul intimat
Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., C., T. și S.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții B. V., C. G.-B., P. D.-A., P. I., R. M. S., T. I., V. S.-P., M. D.-C., P. F.-C., K. C., P. V.-R., V. A.-R., S. A., P. E., S. M.-C., U. G.-V., B. D.-M., H. C.-D., M. T., H. E., C. M.-L., B. L., P. ANA,
G. E.-N., V. R.-A., B. F., R. I.-R., P. A., C. D., R. I.-C., P. D.-M., G. M.-M., S. C., T. V., G. S.-I., C. I., L. I., C. D., V. ANA, D. A., G. E., M. I., I. F., S. P.-D., B. I., B. T., T. M.-E., C. V. și P. R.-V. în contradictoriu cu pârâții U. „. - B. C.-N. și M. E., C., T. și S. și în consecință:
A fost obligată pârâta U. „. - B. C.-N. în calitate de angajator pentru reclamanți, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie
2008 și până la data de (...), dată la cere a intrat în vigoare L. nr. 330/2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul M. E., C., T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a reținut că reclamanții au promovat prezenta acțiune în calitatea lor de cadre didactice, fapt care rezultă din adeverințele eliberate de angajator (f. 7-8).
Referitor la acțiunea reclamanților, anterior Curtea Constituțională a României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin OUG nr. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1, pct.2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1, alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi conform Deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr. 12., nr. 842/(...) și nr.
989/(...),obligatorie pentru instanță, prevederile O.G. nr. 15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii decătre angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă.
Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
În cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din versiunea nemodificată a
Codului muncii, în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de către angajator la scadență a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., tribunalul a admis cererea reclamanților în conformitate cu prevederile art. 208 și urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 268 lit. c și art. 269 din Codul muncii, fiind obligați pârâții să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru reclamanți.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S. instanța a respins-o întrucât acesta este ordonatorul principal de credite, bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază de activitate acestea își desfășoară activitatea neputând face față acestor cheltuieli neprevăzute în buget.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P., instanța a admis-o întrucât, prin D. nr.10/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, obligatorie pentru instanță, s-a arătat, în aplicarea prevederilor art. 60 Cod de procedură civilă, art. 19 din L. nr. 500/2002 și art.1-4 din O.G. nr. 22/2002, că cererile de chemare în garanție, formulate de către instituțiile publice în calitate de angajatori sau ordonatori de credite referitoare la drepturile salariale alepersonalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut de L. nr.315/2006, nu îndeplinesc cerințele prevăzute de aceste texte legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. și S. B.,solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâtul a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S.
O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Având în vedere solicitările reclamanților și atribuțiile M. E., C., T. și S., conform prevederilor art.141 din L. nr. 8., republicată cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr.81/2010 privind organizarea și funcționarea pârâtului (acte normative aflate în vigoare în perioada pentru care se solicită diferențele de drepturi salariale) instituția nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Astfel, M. E., C., T. și S. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat întrucât, potrivit art. 40 alin. (2) lit.c din L. nr.
53/2003 Codul muncii, instituțiile de învățământ superior, în calitate de angajator au obligația să acorde salariaților toate drepturile salariale ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În această calitate, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. (2) și alin.(3) lit. g din L. învățământului nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare
„stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico-gospodare";.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. (2) din L. nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, veniturile instituțiilor superioare de stat „. utilizate de instituțiile de învățământ superior în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare";.
În baza autonomiei financiare, instituțiile de învățământ superior își stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de M. E., C., T. și S., după adoptarea bugetului de stat, potrivit art. 171 alin. (10) din L. învățământului nr.8., republicată, cu modificările și ulterioare.
Acest buget de venituri și cheltuieli asigură resursele financiare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în planul strategic al fiecărei instituții de învățământ.
Potrivit art. 8 și art. 21 alin. (5) din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin "includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și internaționale).
Veniturile acestei instituții de învățământ superior, în conformitate cu dispozițiile art.171 alin. (2) din L. învățământului nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază și finanțarea complementară, precum și din venituri proprii, din alte surse.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 3 din L. învățământului nr.8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază se asigură de M. E., C., T. și S., „. fondurile alocate de la bugetul de stat, în funcție de numărul de studenți și doctoranzi admiși la studii fără taxa, de numărul de cursanți, de nivelul și specificul instituirii teoretice și practice și de ceilalți indicatori specifici activității de învățământ, în special de cei referitori la calitatea prestației în învățământ"; și, potrivit art. 171 alin. (7) din aceeași lege, se face pe bază de contract încheiat între M. E., C., T. și S. și această instituție de învățământ superior.
Finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. E.,
C., T. și S., să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
M. E., C., T. și S. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei universitare, iar M. E., C., T. și S. a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
Instanța de fond a omis să analizeze susținerile noastre în ceea ce privește lipsa calității procesual pasive raportat la faptul că ministerul nu este angajatorul personalului din universitate.
Potrivit prevederilor L. nr. 9. privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. E., C., T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
L. învățământului nr. 8. și L. nr. 128/1997 indică faptul că această calitate de angajator o are instituția de învățământ superior.
U. B. - B. din C.- N., în calitate de angajator, avea obligația de a calcula drepturile salariale și de a propune spre aprobare un buget care să acopere aceste drepturi, în conformitate cu prevederile art.171 din L. nr.8. republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanții nu au făcut dovada că M. E., C., T. și S. nu a alocat finanțarea de bază corespunzător cu drepturile salariale calculate de angajatorul lor U. B. B., sume incluse ca atare în bugetul propus spre aprobare în conformitate cu prevederile legale.
Intimații nu au depus întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală înrecurs.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Prin motivele de recurs formulate de pârât, acesta a înțeles să critice hotărârea instanței de fond doar prin prisma modului în care s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Curtea reține că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă din dispozițiile art. 171 alin. 2 din L. nr. 8., act normativ aplicabil în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății, conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat „se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care cuprinde, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal.
Este adevărat că între reclamanți în calitate de salariați și pârâtul M. E., C., T. și S. nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind angajații acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținutexistența unor raporturi directe între reclamanți și pârâtul recurent izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamanți.
În realitate, din modul de formulare a cererii introductive reiese că pârâtul
M. E., C., T. și S. a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale cuprinse în L. nr. 8., întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâta U. B. B. a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitatea pârâtului recurent de autoritate finanțatoare a instituțiilor de învățământ universitar de stat, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Deși mecanismul de finanțare prezintă unele particularități care îl deosebesc de raporturile de drept comun privind finanțarea instituțiilor bugetare, în sensul că se încheie un contract între M. E., C., T. și S. și instituția de învățământ superior, iar finanțarea de bază se asigură în funcție de numărul de studenți, doctoranzi, cursanți etc. conform art. 171 alin. 3, acest aspect nu este de natură să înlăture obligația de finanțare a recurentului pentru cheltuieli de personal stabilite ulterior prin hotărâri judecătorești.
În cele din urmă, apărarea pârâtei aparține sferei executării hotărârii, nu celei a judecății propriu zise în care prezintă prioritate analiza temeiniciei pretențiilor deduse judecății, iar în mod subsecvent stabilirea titularului obligației de finanțare a învățământului superior de stat, astfel încât reprezintă o problemă de executare pretinse nerespectare a procedurii menționate anterior.
Susținerile din cererea de recurs cu privire la modul de organizare și funcționare a ministerelor întemeiate pe dispozițiile L. nr. 9. sau cu privire la condițiile de angajare a personalului didactic în cadrul universităților întemeiate pe prevederile L. nr. 8. nu sunt de natură să modifice soluția adoptată de instanța de fond, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru universitățile de stat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2775 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
D. G. L. D.
S. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 4412/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2578/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
