Decizia nr. 516/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 516/R/2012
Ședința publică din data de 7 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL și P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 4600 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C. în numele membrilor de sindicat indicați prin acțiune, precum și pe pârâții intimați Ș.
CU C. I - V. Nr. 1 G., Ș. CU C. I - V. Nr. 2 G., G. Ș. G. și pe chematul în garanție intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C.ean - avocat P. G. din cadrul Baroului
C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului declară că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Raportat la cererea de chemare în garanție formulată la fond solicită respingerea acesteia întrucât Ministerul Finanțelor Publice, potrivit Deciziei nr. 10/2010, nu poate sta ca parte în proces.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr. de mai sus pe rolul T. C. reclamanții menționați în cererea introductivă, prin reprezentant S. L. al Î. P. C.ean, au chemat în judecată pe pârâții S. cu clasele I-V. NR 1 G., S. cu clasele I-V. NR
2 G., G. S. G., C. Local al M. G., P. M. G., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate unitățile de învățământ, în calitate de angajatori, la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru anii
școlari (...)-2009, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă; obligarea pârâților C. Local si primarul la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții C. Local al M. G. și P. M. G. au invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că potrivit dispozițiilor Legii nr. 1. și art. 167 din L. nr. 84/1995, respectiv art. 50 alin.
2 lit. a din L. nr. 273/2006, această instituție poate aloca fonduri pentru cheltuielile de personal doar dacă aceste sume au fost prevăzute în bugetul de stat pe de o parte, iar pe de altă parte din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local. Apoi, bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin H. nr. 3., însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
În ședința publică din data de 24 octombrie 2011 instanța a respinsexcepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului
G., precum si excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului P. M. G. invocate de aceștia, cu motivarea că potrivit prevederilor art. 28 din HG nr.
2192/1004 C. Local este cel care stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ, pe baza de indicatori, iar în temeiul art. 23 din același act normativ finanțarea complementară se efectuează în funcție de necesitățile de cheltuieli ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, pe baza documentelor justificative. De asemenea, potrivit prevederilor art. 63 alin. 3 lit. b din L. nr. 215/2001 primarul întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Prin sentința civilă nr. 4600/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamanții: S. C., S. V. , V. D. P.
O., C. T., H. F., T. E., F. T., D. R., P. R., B. M., L. C., H. D., D. V., N. A., B. Ana, C. L., D. E., M. E., L. M., M. E., J. O., O. M., O. E., S. V., P. A., R. V., B. M., S. C., L. R., O. C., M. I., K. M., P. M., P. L., O. M., M. A., F. A., S. L. G., P. E., C. M., B. I. B., R. M. K., L. E., C. E. L., C. D., S. M., D. M., M. C.,G. L., M. S., T. I., F. I. M., S. R., M. I. C., J. E., M. C. S., V. N., H. J., C. L. C., S. C. A., M. S. E., S. V., S. A. , M. A. V., K. V., O. M., A. M. , H. A., C. O., K. A., K. E., M. T., P. S., P. M., K. E., K. A., V. E., F. G., H. I. , D. A. S., T. A. L., M. V., S. M., F. I. , A. R., M. D., R. G. , A. M. , L. M., S. L., L. R., C. A., C. L., R. D., M. A., A. M., B. M., P. D., F. R., R. I., B. E., C. M., B. R., U. S., F. O., M. I., S. M., Z. B., M. M., B. L., B. M., E. I. D., M. M., M. V., S. S., D. E., D. G., O. E., P. A., B. F. , R. D., S. T., B. M., F. E., H. A., M. R., P. P., Z. V., K. C., G. M., L. R., P. R., R. I., T. A., S. S., M. D., prin reprezentant S. L. al Î. P., în contradictoriu cu pârâții S. cu clasele I-V. nr. 1
G., S. cu clasele I-V. nr. 2 G., G. Ș. G., C. Local al M. G. și P. M. G.
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă S. cu clasele I-V. nr. 1
G. la calcularea și la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru 2 ani școlari anteriori introducerii acțiunii și anume: a) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: S. C., S. V., V. D., P. O., C. T., H. F., T. E., F. T., D. R., P. R., B. M., L. C., H. D., D. V., N. A., B. Ana, C. L., D. E., M. E., L. M., M. E., J. O., O. M., O. E., S. V., P. A., R. V., B. M. Și B) Pentru Anul Ș. 2008 - 2009 Pentru Membrii De S. : S. C., S. V., V. D., P. O., L. R., O. C., C. T., H. F., T. E., F. T., D. R., P. R., M. I., B. M., K. M., P. M., H. D., D. V., N. A., B. Ana, C. L., D. E., M. E., L. M., P. L., M. E., O. M., M. A., J. O., O. M., O. E., S. V., P. A., R. V., B. M., F. A., S. L. G.
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă S. cu clasele I-V. nr. 2
G. la calcularea și la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru 2 ani școlari anteriori introducerii acțiunii și anume: a) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : P. E., C. M., B. I. B., R. M. K., L. E., C. E. L., C. D., S. M., D. M., M. C., G. L., M. S., T. I., F. I. M., S. R., M. I. C., J. E. M. C. S., V. N., H. J., C. L., C., S. C. A., M. S. E., S. V., S. A., M. A. V., K. V., O. M., A. M., H. A., C. O., K. A., K. E., M. T., P. S., P. M., K. E. și b) pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: P. E., C. M., B. I. B., R. M. K., L. E., C. E. L., C. D., S. M., K. A., D. M., M. C., G. L., M. S., T. I., F. I. M., S. R., M. I. C., J., V. E., M. C. S., F. G., V. N., H. I., S. V., C. L. C., D. A. S., T. A. L., S. A., M. V., S. M., K. V., O. M., A. M., H. A., C. O., K. A., K. E., F. I., A. R.
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă G. Ș. G. la calcularea și la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru 2 ani școlari anteriori introducerii acțiunii și anume: a) pentru anul școlar 2007 -
2008 pentru membrii de sindicat: M. D., R. G., A. M., L. M., S. L., L. R., C.
A., C. L., R. D., M. A., A. M., B. M., P. D., F. R., R. I., B. E., C. M., B. R., I. S., F. O., M. I., S. M., Z. B., M. M., B. L., B. M., E. I. D., M. M., M. V., S. S., D. E., D. G., O. E., P. A., B. F., R. D., S. T., B. M., F. E., H. A., M. R., P. P., Z. V., K. C. și b) pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: M. D., A. M., L. M., S. L., R. D., G. M., B. M., B. M., L. R., C. A., C. L., M. A., P. D., K. C., F. R., R. I., C. M., P. R., F. O., R. I., M. I., S. M., I. S., P. P., Z. B., T. A., M. M., M. M., M. V., S. S., D. G., O. E., D. E., P. A., B. F., M. D., R. D., S. T., B. M., R. G.
La sumele ce vor fi achitate reclamanților cu titlu de prima de vacanta parata datorează dobânda legala calculata începând cu data promovării acțiunii, (...) si pana la data achitării efective.
Au fost obligați pârâții C. Local al M. G. și P. M. G. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În perioada anilor școlari 2007-2008, respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâților S. cu clasele I-V. nr. 1 G., S. cu clasele I-V. nr. 2
G., G. Ș. G., după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele emise de parat si depus in probațiune la filele 13-14, 21-23, 30-33 dosar.
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, s ă se p l ăte asc ă ș i o pr imă de v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari
2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, instanța a subliniat că în situația instituțiilor bugetare,categorie din care fac parte semnatarii Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr.
130/1996, se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didacticbeneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă";, iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Ca un argument suplimentar în susținerea acestei opinii, instanța a reținut faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. Muncii și Protecției Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toate că, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normativ, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.
Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându- se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente, iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
În CCM la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță dinvenituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr. 84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală, iar nu o facultate a angajatorului. De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va facedacă se obțin venituri proprii"; ci „plata primei de vacanță se face din venituriproprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1, iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008, precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr. 146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care a admis acțiunea împotriva pârâtelor unități școlare, conform dispozitivului sentinței.
În temeiul art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâții C. Local al municipiului G. si P. municipiului G. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Potrivit dispozițiilor art. 1088 C.civ., la obligațiile care au ca obiect o suma de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare in judecata, afara de cazurile in care, după lege, dobânda curge de drept. In situația concreta dedusa judecății dobânda curge de drept, astfel ca parata datorează dobânzi calculate potrivit OG nr. 9/2000 de la data punerii in intarziere-(...)-si pana la achitarea efectiva, cunoscut fiind ca potrivit art. 2 din actul normativ amintit, in cazul in care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fara sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legala.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. local almunicipiului G. si P. municipiului G., solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea recursului recurenții critică hotărârea în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a C.ui Local G. și a P.ui M. G., susținând că din hotărârea recurată rezultă că Tribunalul Cluj nu a analizat în niciun fel temeiurile legale invocate de către pârâți în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, reținând doar susținerile reclamanților, care nu au niciun temei legal.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 arată că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocateprin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, din bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
A.. 3 și 5 arată că finanțarea de bază, care cuprinde și cheltuielile de personal (cum sunt și cele solicitate prin prezenta acțiune) se asigură PRIN bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unităților de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Art. 50 alin. 2 lit. a) din L. 273/2006 prevede că repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare se aprobă de către Ministerul
Finanțelor Publice pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pe baza propunerilor ordonatorilor principale de credite ai bugetelor locale iar, sumele astfel aprobate se repartizează pe unități administrativ - teritoriale de către direcțiile generale ale finanțelor publice.
Subliniază recurenții că din textele legale arătate mai sus este evident că aceste cheltuieli de personal nu au ca sursă de finanțare bugetul local al unității administrativ-teritoriale, în speța de față M. G., ci bugetul de stat.
Bugetul local al M. G. este cel prin care se alocă fondurile necesare de la bugetul de stat și nicidecum cel din care se plătesc aceste sume. Bugetul local este doar o verigă intermediară între sursa de finanțare, respectiv bugetul de stat și beneficiarii acestor finanțări.
Pe de altă parte, potrivit art. 23 alin. 1 din L. nr. 215/2001 consiliile locale sunt doar autorități deliberative, iar primarii autorități executive prin care se realizează autonomiei locale la nivelul unității administrativ - teritoriale.
Potrivit art. 21 alin. 1 din același act normativ unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică depline și patrimoniu propriu, iar în justiție nu pot fi chemate decât unitățile administrativ - teritoriale, reprezentate de către primar.
Atribuțiile Consiliilor locale sunt stabilite la art. 36 din L. nr.
215/2001.
Din textele legale arătate anterior rezultă că nici consiliul local și nici primarul nu pot sta în justiție, acesta fiind doar autorității deliberative șiexecutive prin care se realizează autonomia locală la nivelul unității administrativ - teritoriale.
Consideră recurenții că în cauză nu este justificată împrocesuarea pârâților recurenți doar pentru că plata se derulează prin bugetul local și nicidecum din bugetul local.
Recurenții au mai arătat că au formulat și o cerere de chemare în garanție a M.ui F. P. C., la primul termen de judecată în (...), cerere întemeiată pe dispozițiile art. 5 din L. nr. 286/2010, asupra căreia
Tribunalul Cluj nu s-a pronunțat.
În drept, recurenții au invocat art. 167 din L. nr. 84/1995, art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, art. 21 alin 1 și 2 și 23 alin. 1 din L. nr.
215/2001.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține că recursul este nefondat,având în vedere următoarele considerente:
A. cum a reținut și instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 167 din
L. nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din L. nr. 1/2011 a educației naționale, care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În mod corect a reținut instanța de fond că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al municipiului G., având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) lit. a) din L. nr.
215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
De asemenea, în ceea privește recurentul P. municipiului G., Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilorlocale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
În raport de prevederile legale menționate mai sus se constată că recurentul are atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că nu se poate reține că nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Unitatea de învățământ pârâtă, în calitate de angajator al cadrelor didactice reprezentate în cauză, are obligația de a efectua plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege. F. că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor solicitate prin acțiune (drepturi necontestate prin motivele de recurs formulate) în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile bănești acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Sub aspectul ultimului motiv de recurs, prin care recurenții invocă omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție a M.ui F. P., formulată de către pârâții C. Local al municipiului G. și
P. municipiului G. și depusă la dosar la data de 28 iulie 2011 (fila 42 dosar fond), având în vedere că prezentul litigiu a fost început după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea judecăților, Curtea constată că sunt incidente prevederile art. 2822a din Codul de procedură potrivit cărora „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 2812."; Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legalemenționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâții P. municipiului G. și C. Local al municipiului G. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. G. și P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 4600 din (...) a T. C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T. N. N. GREFIER Red.GLT/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia nr. 3928/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2146/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
