Decizia nr. 3230/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.3230/R/2012
Ședința publică din data de 26 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. C. N. și C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 3283 din 26 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată C. D. Z., precum și pe pârâții L. T. „. I. C. N., C. N. „. C. C. N., L. T. „. Ș. C. N. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. C. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate C. D. Z. - avocat R. C. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei depune la dosar delegația sa de reprezentare și concluzii scrise, arătând că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursurilor declarate de pârâții P. M. C. N., C. Local Al M. C. N. arată că acestea sunt nefondate și solicită respingerea lor ca atare. S. concluziile expuse în scris arătând că sentința pronunțată de prima instanță este pe deplin temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3283/(...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fostadmisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul
Finanțelor Publice și M. E., C., T. și S. B.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții
P. M. C.-N. și C. Local al M. C.-N.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta
C. D.-Z. în contradictoriu cu pârâții L. T. „. Ș., P. M. C.-N. și C. Local al M. C.-N.
A fost obligat pârâtul L. T. „. Ș., în calitate de angajator pentru reclamantă, la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr.
221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de (...), până la data de 31 decembrie 2009, cu dobânda legală, până la data plății efective în sumă de 4408 lei brut.
Au fost obligați pârâții P. M. C.-N. și C. Local al M. C.-N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Au fost obligați pârâții de rândul 1, 5, 6 în solidar la plata sumei de 62 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta aavut calitatea de cadru didactic la L. T. „. Ș. în perioada (...) - (...).
Unitatea de învățământ la care a fost angajată reclamanta este instituție de învățământ finanțate din fonduri alocate prin bugetul local al municipiului C.-N. de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Lg.221/2008 pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de (...).
După intrarea în vigoare a Lg.221/2008 unitatea de învățământ pârâtă avea obligația să calculeze pentru reclamantă și să-i plătească acesteia după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-au respectat-o.
L. T. „. S. a continuat să plătească reclamantei salarii în baza altor acte normative pentru perioada (...) - (...), așa cum rezultă din adeverința emisă de către acest liceu.
Potrivit prev. Lg.221/2008 în vigoare până la data intrării în vigoare a
Lg.330/2009 reclamanta are dreptul de a beneficia de următoarea sumă brută
4408 lei de la L. T. „. Ș. C.-N., la care se va aplica dobânda legală, la data efectivă a plății, deoarece Legea nr. 221/2008 este singurul temei de drept în baza căruia se face salarizarea personalului didactic
Pentru a putea fi plătite aceste sume P. M. C.-N. are obligația de a întocmi bugetul local și de a-l propune spre aprobare C. Local, iar acesta are obligația de a-l aproba conform prevederilor art.63 alin. 1 lit.c și alin. 2 lit.c și art. 36, alin. 4 lit.b din Lg.215/2001, deoarece cele două licee pârâte sunt unități de învățământ preuniversitar care funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetul local al M. C.-N. de la bugetul de stat și din alte surse conform prev. art.104 din Legea nr. 1/2011 a E. naționale.
Chiar dacă nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitatea de învățământ P. și C. Local au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea reclamantului conform solicitărilor unității de învățământ având la bază prev. Lg.221/2008, apreciindu-se astfel ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către P. și C. Local al M. C.-N.
Având în vedere faptul că reclamanta nu are raporturi juridice cu pârâții
Ministerul Finanțelor Publice și cu M. E., C., T. și S. și prevederile arătate anterior, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acești pârâți a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului împotriva acestora.
Așa fiind, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei conform dispozitivului
A fost respinse celelalte capete de cerere, respectiv aplicarea dobânzii fiscale.
În temeiul art.274 C.pr.civ., au fost obligați pârâții de rândul 1,5 și 6, în solidar la plata sumei de 62 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al municipiului
C.-N. și P. municipiului C.-N.
Prin recursul formulat, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a solicitatmodificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, invocând motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Recurentul critică hotărârea pentru nelegalitate, arătând că la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuala a instituției recurente, care, raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuala pasiva.
Pentru ca pârâtul recurent C. Local al M. C.-N. să poată îndeplini cerințe cuprinse în petitul acțiunii introductive, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Arată, de asemenea, ca instituția pârâtă poate aloca sumele necesare plătii drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate in contul bugetului local, având în vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecareia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din Legea nr. 273/2006.
Apreciază totodată că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Pe de alta parte, arată faptul ca bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin
HCL nr. 2 din 25 ianuarie 2011, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea. potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. În acest sens, arată că art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr.
273/2006, D. G. a F. P. asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a F. P.
Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
De asemenea, recurentul invocă și dispozițiile art. 104 alin. 2, 5 și 6 din
Legea nr. 1/2011 a educației naționale.
Raportat la cheltuielile de judecată, apreciază că potrivit dispozițiilor normative în baza cărora reclamanta își susține pretențiile - art. 274 C.pr.civ. - acordarea acestora presupune, în sistemul legislației în vigoare, îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile având ca temei culpa procesuală a părții obligate la plata acestor cheltuieli. Având în vedere relația procedurală creată între partea căzută în pretenții și cea în favoarea căreia a fost pronunțată soluția în cadrul procesului, în temeiul argumentelor mai sus prezentate, arată că față de pârâtul recurent nu poate fi justificată o culpă procesuală.
Prin recursul declarat de P. municipiului C.-N. s-a solicitat modificareasentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant față de acest pârât.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 63, alin.4, lit. a) din Legea 215/2001 in exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. În considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora în condițiile legii.
Așadar, pentru ca instituția primarului să poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Pe de alta parte, arată faptul ca bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din 25 ianuarie 2011, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea. potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Recurentul invocă, de asemenea, și prevederile art. 104 alin. 2, 5 și 6 din
Legea nr. 1/2011 a educației naționale, precum și ale art. 50 alin. 2 lit. a din
Legea nr. 273/2006, subliniind că unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Se critică hotărârea și sub aspectul cheltuielilor de judecată, și acest recurent apreciind că acordarea acestora presupune, în sistemul legislației în vigoare, îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile având ca temei culpa procesuală a părții obligate la plata acestor cheltuieli. Având în vedere relația procedurală creată între partea căzută în pretenții și cea în favoarea căreia a fost pronunțată soluția în cadrul procesului, în temeiul argumentelor mai susprezentate, arată că față de pârâtul recurent nu poate fi justificată o culpă procesuală.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9
C.pr.civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de A. constată că recursurile sunt nefondate, având învedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile salariale) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al municipiului
C.-N. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În ceea privește recurentul P. municipiului C.-N. Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001. În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce au făcut obiectul prezentei cauze, P. municipiului C.-N. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
În raport de prevederile legale menționate mai sus, din care rezultă atribuții ale consiliului local în chiar procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, nu se poate reține că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune.
Prima instanță a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care au fost lipsiți în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale și primar în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții C. local și P. municipiului C.-N. la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea sumelor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale nu poate fi imputat cadrului didactic reclamant și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță aspectele invocate de recurenți privind bugetul pe anul 2011.
Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile formulate de recurenți cu privire la dispoziția de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată, reținând în acest sens că obligarea celor doi pârâți la plata cheltuielilor de judecată este pe deplin legală, fiind justificată de culpa procesuală a acestora, în condițiile în care apărările legate de lipsa calității lor procesuale pasive au fost înlăturate de instanța de fond, aceștia cazând în pretenții, în sensul art. 274
C.pr.civilă.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.- N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3283 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 1962/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Sentința nr. 83/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
