Decizia nr. 3557/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3557/R/2012
Ședința din 10 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare cererea de repunere în termenul de recurs formulată de pârâtul I. B. O., precum și recursul declarat de pârâtul I. B. O. împotriva sentinței civile nr. 3868 din 12 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată SC V. I. G. S., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent I. B. O., avocat S. S. E. și reprezentantul reclamantei intimate SC V. I. G. S., avocat D. V. L., lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 06 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată SC V. I. G. S. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtului recurent.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtului recurent să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent I. B. O., avocat S. S. E. și reprezentantul reclamantei intimate SC V. I. G. S., avocat D. V. L., lipsă fiind pârâtul recurent.
Curtea pune în discuția reprezentanților părților prezente o chestiune prealabilă și anume cererea de repunere în termenul de recurs.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât pârâtul recurent a fost detașat în interes de serviciu în T. în perioada (...) - (...), fiind în imposibilitatea obiectivă de a lua cunoștință despre comunicarea sentinței atacate, astfel că sunt pe deplin îndeplinite dispozițiile art. 103 alin. 1 C.pr.civ. Pârâtul recurent a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa în a declara recurs, iar conform art. 46 Cod comercial ordinul de deplasare care constituie dovadă în acest sens până la înscrierea în fals.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs ca neîntemeiată, întrucât văzând prevederile art. 103 alin. 1 C.pr.civ., solicită a se constata că motivele cererii de repunere în termenul de recurs expuse în scris cât și cele prezentate oral sunt lapidare,acest fapt se datorează faptului că nu există temei juridic „ o împrejurare mai presus de voința părților";.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că în conformitate cu doctrina
și jurisprudența această împrejurare impune o lipsă totală a culpei în sarcina părții și asimilabilă forței majore, însă această cerere este nedovedită pe trei considerente: atât citarea cât și comunicarea sentinței s-a făcut corect pârâtului recurent, întrucât aceasta din urmă a fost legal comunicată la domiciliul părții, iar deplasarea unei persoane nu este o împrejurare de forță majoră, nici detașarea sau plecarea pe o perioadă determinată, întrucât există posibilitatea desemnării unei persoane care să preia această comunicare.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că aceste înscrisuri depuse în probațiune nu vor putea fi reținute ca temei al admiterii cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât au fost încheiate ulterior iar reprezentanta pârâtului recurent nu a putut face dovada încheierii celor două ordine de deplasare, astfel că sunt suficiente aspecte pentru respingerea cererii de repunere în termenul de recurs.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că ar fi nespus de periculos ca orice deplasare a unei persoane să fie asimilabilă forței majore, mai presus de voința sa.
Reprezentantul reclamantei intimate invocă excepția tardivității formulării recursului raportat la dispozițiile art. 103 C.pr.civ. și art. 301 C.pr.civ., precum
și raportat la dovada comunicării hotărârii instanței de fond, susținând că consecința respingerii, ca neîntemeiată a cererii de repunere în termenul de recurs conduce la sancțiunea decăderii pârâtului din dreptul de a formula recurs și respingerea acestuia ca tardiv formulat.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că nu cantitatea, ci calitatea acestor înscrisuri fac dovada până la înscrierea în fals.
Reprezentantul reclamantei intimate contestă veridicitatea celor două ordine de deplasare. S. obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3868/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. V. I. G. S. împotriva pârâtului I. B. O. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 13.205,09 lei cu titlu de prejudiciu patrimonial, precum și dobânda legală calculată de la data de (...) și până la data achitării efective a sumei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâtul I. B. O. a îndeplinit, începând cu data de (...), funcția de agent comercial gestionar în cadrul societății reclamante, conform actului adițional nr.244/(...).
Prin Decizia nr. 183/(...) pârâtului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii, începând cu data de (...).
Conform art.4 pct.4 din Fișa postului, semnată de către pârât, acesta îndeplinind funcția de agent vânzări răspundea necondiționat material sau penal,după caz, pentru minusurile constatate la inventarierea bunurilor aflate in gestiunea proprie. Termenul de acoperire a pagubelor a fost stabilit la 48 de ore,calcularea urmând a se face la valoarea din data constatării, la care urma să se adauge 3% penalizări pentru fiecare zi de întârziere.
Prin declarația dată la data de (...) de către pârât acesta a arătat că toate valorile materiale și bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa.
Conform notei explicative înregistrată sub nr.198/(...), reclamantul arată că minusul din gestiune se datorează greșelilor sale , iar câteva anvelope a văzut că îi lipseau.
Este cunoscut că ori de câte ori un salariat produce o pagubă în patrimoniul angajatorului, din vina sa, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, este obligat a o repara.
Răspunderea patrimonială este de regulă o răspundere personală sau individuală. Pentru a interveni această formă a răspunderii se cer întrunite cumulativ, conform art. 254 alin.1 din Codul Muncii, următoarele condiții: calitatea de salariat al angajatorului păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) salariatului.
Sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului în marea majoritate a cazurilor, de la această regulă existând câteva excepții cărora li se aplică prezumția de vinovăție.
Stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuie să acționeze pentru a răspunde cerințelor legii și a celor derivând din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau R. de ordine interioară. Ea trebuie stabilită în mod concret de la caz la caz, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care s-a produs faptul dăunător.
Din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, rezultă că pârâtul a recunoscut prejudiciul cauzat reclamantei si cu toate acestea nu a achitat nicio sumă de bani, deși în data de (...) a semnat procesul verbal de inventariere fără a formula obiecțiuni.
Față de cele ce preced, având în vedere că pârâtul se face vinovat de prejudiciul produs în patrimoniul reclamantei, prejudiciu rezultat din încălcarea în mod culpabil a îndatoririlor de serviciu, prevăzute în fișa postului, pe care trebuia să le îndeplinească în calitate de agent vânzări instanța, în temeiul art.208 si urm. din Legea nr. 62/2011, a admis acțiunea întrucât, din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, a rezultat că prejudiciul patrimonial în cuantum de 13.205,09 lei a fost cauzat de către acesta și nu a fost recuperat.
Reclamanta este îndreptățită, în temeiul art.1469 alin.1 coroborat cu prevederile art.1489 alin.1 Cod civil, și la dezdăunare reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a conduitei culpabile a pârâtului în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin plata dobânzii legale asupra sumei datorate,în conformitate cu prevederile art.6 și art.8 alin.1 din O.G.nr.13/2011, de la data formulării acțiunii și până la plata efectivă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul B. I. a declarat recurs în cadrul căruia a solicitat repunerea sa în termenul de recurs, arătând că în perioada (...) - (...) a fost detașat în interes de serviciu în Timoșoara, astfel încât a fost înimposibilitatea obiectivă de a lua cunoștință de comunicarea hotărârii atacate.
În consecință, recurentul apreciază că sunt întrunite cerințele art.103 alin.1, C.pr.civ., depunând în probațiune ordinul de deplasare.
Au fost expuse de asemenea, criticile aduse sentinței atacate.
Reclamanta S.V. I. G. S. a depus întâmpinare prin care a solicitatrespingerea cererii de repunere în termenul de recurs, arătând că numai o împrejurare mai presus de voința părți este cea care exclude în totalitate culpa sa, această situație fiind obiectivă și asimilabilă forței majore, imprevizibilă și insurmontabilă.
Examinând recursul sub aspectul termenului în care a fost declarat, Curteade A. constată următoarele:
Sentința civilă nr.3868/(...) a fost comunicată pârâtului la domiciliul său, pe care de altfel acesta îl indică și în declarația de recurs, la data de 9 mai 2012, conform dovezii de comunicare de la fila 40 fond.
Recursul, cuprinzând și cererea de repunere în termen a fost declarat la data de 5 iunie 2012 (data poștei de pe plicul de la fila 6), așadar cu depășirea termenului legal de 10 zile, reglementat de art.80 din Legea nr.168/1999, act normativ în vigoare la data pronunțării hotărârii.
Incidența art.103 C.pr.civ. invocat de pârât în sprijinul cererii de repunere în termen, este admisibilă doar „ când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei"; să exercite în termenul legal calea de atac.
Or, semnificația împrejurării mai presus de voința părții este cea a unui eveniment obiectiv, asimilabil forței majore, care nu putea fi nici prevăzut, nici depășit de recurent, așadar ceea ce caracterizează împrejurarea este o imposibilitate obiectivă de a o previziona și de a o depăși.
În speță, trimiterea salariatului în delegație în România nu constituie o atare împrejurare asimilabilă unui caz de forță, împrejurare care ar exclude orice culpă a sa în neexercitarea recursului în termen legal.
Dimpotrivă, conduita pârâtului de a nu manifesta suficientă diligență pentru a preîntâmpina comunicarea hotărârii în timpul absenței sale din localitate, deși avea la îndemână remedii procesuale pentru o asemenea situație
(cu titlu de exemplu alegerea unui domiciliu procesual, desemnarea unui reprezentant convențional) îi este pe deplin imputabilă, fiind din punct de vedere subiectiv specifică unei culpe.
Cum culpa pârâtei care nu a exercitat în termen calea de atac exclude incidența art.103 C.pr.civ. privind repunerea în termen, Curtea de A. va respinge cererea de repunere în termen, și în consecință, în baza art.80 din Legea nr.168/199 va respinge ca tardiv recursul pârâtului.
În temeiul art.274 C.pr.civ., pârâtul recurent va fi obligat să îi plătească reclamantei intimat suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu de avocat (fila 29).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge cererea pârâtului B. I. de repunere în termenul de recurs. Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul B. I. împotriva sentinței civile nr. 3868 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei SC V. I. G. S. suma de
1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia nr. 4511/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1956/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
