Decizia nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5/RR/2012
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.A T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul C. I. T. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a C. de A. C. pronunțate în dosar nr.
(...) privind și pe intimata S. A. P. S.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuentul personal și reprezentantul intimatei - avocat M. I. din cadrul Baroului C..
Procedura de citare este realizată.
Revizuentul arată că și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 322 pct.1
și ale art. 324 C.proc.civ. solicitând admiterea ei întrucât instanța de recurs în mod eronat a constatat încetarea raporturilor de muncă deoarece contractul individual de muncă se consideră încetat în momentul înscrierii în carnetul de muncă iar la dosar nu există vreo probă în acest sens depusă de angajator.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, din formularea scrisă și susținerile revizuentului reieșind că acesta nu face decât să declare un nou recurs. Susține întâmpinarea formulată și depune la dosar concluzii scrise, chitanță și factură ce atestă plata onorariului avocațial solicitând și cheltuieli de judecată conform acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 3. din (...) a C. de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admis recursul formulat de S. „. P. S. G. împotriva sentinței civile nr.
1728 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care a modificat-o în parte, în sensul că:
S-a constatat încetat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.
317/(...) în registrul general de evidență al salariaților și sub nr. 60783/2006 la ITM C., începând cu data de (...), prin demisia reclamantului.
A fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor conform art. 78 alin.1 din Codul muncii.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Prin notificarea din data de (...), înregistrată la societatea angajatoare sub nr.1184, reclamantul a solicitat încetarea contractului său individual de muncă, în temeiul disp.art.79 alin.8 din Codul muncii.
S-a reținut că salariatul nu este obligat să motiveze cererea de demisie în situația în care demisionează cu respectarea termenului de preaviz.
În situația alin.8 din art.79, pentru a demisiona fără preaviz, angajatul trebuia să menționeze care sunt obligațiile asumate prin contractul individual de muncă ce nu au fost respectate de către angajator, iar în fața instanței să probeze aceste aspecte.
S-a reținut însă că preocuparea primei instanțe pentru viciile de conținut ale deciziei a dus la neobservarea împlinirii termenului de preaviz prevăzut de disp.art.79 alin.4 din Codul muncii, de 15 zile calendaristice, prevăzut la pct.L.c din contractul individual de muncă nr.317/(...) înregistrat în registrul general de evidență a salariaților, anterior emiterii deciziei de concediere.
Contractul individual de muncă înceteaz ă, potrivit disp.art.7 9 alin.7 din
Codul muncii, la data expirării termenului de preaviz.
În speță, Curtea a reținut că raporturile de muncă încetau între părți, conform prevederilor legale în vigoare, în urma demisiei intimatului, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de (...), astfel cum în mod corect a înscris pe cererea de demisie chiar reprezentantul societății.
La data de (...), angajatorul emite decizia nr. 1259, prin care desface contractul individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 61 lit. a) din
Codul Muncii, începând cu data emiterii acesteia.
În consecință, măsura concedierii se impunea a fi anulată, în primul rând, pentru motivul că, la data comunicării deciziei nr. 1259/(...), reclamantul nu mai avea calitatea de salariat al societății recurente.
S-a reținut că temeiul legal și convențional de încetare a contractului încheiat între părți, respectiv art.79 Codul muncii, ce a lipsit de efecte decizia de concediere emisă după expirarea termenului de preaviz, face inaplicabile în cauză dispozițiile art.78 din Codul muncii, întrucât, după data de (...), între părți nu mai existau raporturi de muncă care să-l îndreptățească pe reclamant la plata drepturilor salariale.
Întrucât drepturile intimatului privind salarizarea nu au fost vătămate în niciun mod, acesta nu poate beneficia nici de despăgubiri.
Având în vedere faptul că, potrivit disp.art.8 alin.1 din Codul muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității, luând în considerare că reclamantul a invocat prin acțiune încetarea contractului său de muncă începând cu data de (...), data notificării demisiei, iar prin cererea de recurs recurenta a fost de acord cu stabilirea acestei date de încetare a raporturilor de muncă dintre părți, precum și faptul că termenul de preaviz în cazul demisiei este prevăzut în favoarea angajatorului, s-a luat act că părțile au convenit ca aceasta să fie data încetării relațiilor juridice dintre ele.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2
C.proc.civ., s-a admis recursul conform dispozitivului.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul C. I. T.solicitând schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul pronunțării unei hotărâri de admitere a acțiunii introductive. Totodată solicită suspendarea executării deciziei civile nr.3..
În motivare s-a arătat, în esență, că este eronată constatarea de către instanța de recurs a încetării contractului individual de muncă la data de (...) prin demisia reclamantului, având în vedere probele existente în dosarul cauzei, în ceea ce privește modul abuziv al recurentei-pârâte de a emite decizia de desfacere a contractului de muncă la inițiativa unilaterală a sa, după ce a falsificat cererea de demisie a reclamantului, actul devenind nul din punct de vedere juridic, nemaiproducând efectele cerute de acesta, și în consecință a rămas angajatul societății și la ora actuală.
Se mai critică respingerea cererii de acordare a despăgubirilor conform articolului 78 al. 1 Codul Munci, care corect a fost invocat și motivat de instanța de fond în sentința civilă nr. 1728/(...), decizia conținând dispoziții potrivnice de punerea în executare a sentinței definitivă și executorie de drept.
Instanța de recurs a modificat în parte sentința prin interpretarea greșită a legii, întrucât art. 58-67 Codul muncii reglementează cazurile și condițiile în care se poate dispune concedierea salariatului, având drept consecință încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului. Ca atare, nerespectarea motivelor și condițiilor legale referitoare la concediere, face ca măsura dispusă să fie netemeinică și nelegală, putând fi contestată de salariat în justiție, așa cum de fapt a și procedat efectiv. Potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Codul muncii, salariatul concediat poate solicita, iar instanța judecătorească poate dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere numai în situația în care s-a constatat efectuarea în mod netemeinic sau nelegal a concedierii, iar instanța a anulat această măsură în temeiul prevederilor alin. (1) al art. 78.
Potrivit principiului de drept quod nullum est, nullum producit effectum, restabilirea legalității, ca efect al nulității deciziei emise de recurenta-pârâtă, implică restabilirea situației anterioare, respectiv să ajungă la situația de a-și recupera toate drepturile de care a fost deposedată prin actul nelegal al angajatorului, să își primească salariul retroactiv cu titlu de despăgubiri și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art.322 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28 noiembrie 2011 pârâta S. A.
P. S. G. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu cheltuielide judecată în recurs.
În motivare, s-a arătat în esență că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Cât privește cererea de revizuire, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acesteia.
Astfel revizuentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 322 pct. 1 din
C.pr.civ., respectiv cazul potrivit căruia dispozitivul hotărârii atacate cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, or se poate observa ca în dispozitivul hotărârii supuse revizuirii nu exista dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
În realitate revizuentul vede în mod eronat în calea de atac a revizuirii o posibilitate de a ataca sub forma unui RECURS LA RECURS decizia civila pronunțata. Or, potrivit doctrinei și practicii judiciare nu pot fi atacate cu revizuire hotărârile prin care recursul a fost admis și s-a modificat hotărârea pentru greșita aplicare ori interpretare a legii, situația de fapt fiind menținuta.
În speță, revizuentul a optat pentru aplicarea prevederilor aliniatului 8 al art. 79 din Codul Muncii, apreciind că angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul individual de munca, dar a ales să nu își motiveze demisia, deși este de esența normei indicate menționarea de către angajat a obligațiilor asumate prin contractul individual de munca pe care le apreciază ca neîndeplinite, pentru a se putea verifica încadrarea în limitele normei legale.
Acesta a fost motivul întemeiat, pentru care intimata, luând act de manifestarea unilaterală de voință a angajatului, i-a cerut în lipsa oricărei motivări a demisiei sale, să respecte perioada legală de preaviz, în cazul său de
15 zile calendaristice.
În cauză instanța de recurs în mod corect a constatat că într-o astfel de situație raporturile de muncă între subscrisa și revizuent au încetat la data prezentării demisiei sale.
Or prin constatarea ca nulă absolut a Deciziei nr. 1259/(...) de desfacere a contractului de muncă al contestatorului rezulta ca raportul de muncă nu a încetat prin concediere, ci prin demisie, actul demisiei fiind rămas în vigoare.
După încetarea raporturilor juridice dintre părți nu mai există temei pentru acordarea de despăgubiri pentru lipsirea sa de salariu sau alte drepturi, salariatul nemaibeneficiind de acestea de la data demisiei.
Revizuentul nu arată în motivarea cererii care dispoziții ar fi potrivnice, sau din ce motiv aceste dispoziții nu pot fi aduse la îndeplinire.
Revizuentul face o critică în sensul prevederilor art. 322 pct. 7, prin dispozițiile arătate de acesta ca fiind potrivnice înțelegând dispoziții din dispozitivele celor două hotărâri judecătorești ce au fost pronunțate în acest dosar, fără a observa că, în urma soluționării căii de atac a recursului, hotărârea primei instanțe a fost modificată în parte, respingând cererea de acordare a despăgubirilor și menținând restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii. Astfel, s-a dispus chiar de către instanța de recurs că între cele două hotărâri nu există nici o dispoziție potrivnică.
În prezent, cu începere din data de (...), între părți nu mai există nici un raport.
Soluțiile instanțelor din cele două dispozitive nu au nevoie de o aducere la îndeplinire pe calea vreunei executări datorita faptului ca nu sunt susceptibile de executare prin însăși natura lor, iar nu pentru ca ar fi potrivnice, astfel că nici pentru acest motiv cererea de revizuire nu poate fi admisă. în acest sens s-a pronunțat și Curtea de A. B., secția a VI-a comerciala, Decizia nr. 690/2002, în C.J. nr. 6/2002, p. 58.
Tot din aceste motive apreciază ca inadmisibilă și cererea revizuentului prin care solicita suspendarea executării deciziei civile nr. 3., deoarece, pe de o parte, revizuentul nu își protejează prin aceasta nici un interes, iar pe de altă parte decizia nu e susceptibila de executare.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de revizuire formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În primul rând, nu poate fi reținută în cauză inadmisibilitatea căii de atac a revizuirii, invocată prin întâmpinare față de împrejurarea că prin decizia atacată s-ar fi menținut situația de fapt reținută prin sentință.
Practic, partea introductivă a art. 322 C.proc.civ. dispune că sunt supuse căii de atac a revizuirii hotărârile date de instanța de recurs atunci când evocă fondul. Doctrina și practica judiciare acceptă că prin inserarea acestei condiții, sunt excluse de la controlul pe calea revizuirii hotărârile pronunțate în recurs prin care se menține situația de fapt stabilită de instanța de fond și se admite recursul doar pentru a aplica legea corect.
Or, în mod evident, din conținutul deciziei civile atacate rezultă că aceasta nu menține situația de fapt stabilită de instanța de fond, ci s-a raportat la o altă situație de fapt, cu includerea unor elemente omise de prima instanță.
Astfel, la baza pronunțării sentinței civile nr. 1728/(...) a T.ui C., s-a aflat reținerea următoarei situații de fapt:
„Între intimata S. „. P. S., în calitate de angajator, și contestatorul C. I.
T., în calitate de angajat, s-a încheiat la data de (...) contractul individual de muncă nr. 317, înregistrat la I. T. de M. C. sub nr. 60783/(...), pentru postul de patiser, începând cu data de (...), pe durată nedeterminată.
Prin decizia nr. 1259 emisă de intimată la data de (...), s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă începând cu data de (...), în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru nerespectarea preavizului la demisie, lipsa nemotivată de la serviciu.
Cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 5 din Codul muncii, reclamantul a formulat prezenta contestație, solicitând anularea deciziei ca fiind nelegală și netemeinică";.
Așa cum s-a văzut în cele ce preced, instanța de recurs a reținut o situație de fapt mai extinsă:
„Prin notificarea din data de (...), înregistrată la societatea angajatoare sub nr.1184, reclamantul a solicitat încetarea contractului său individual de muncă, în temeiul disp.art.79 alin.8 din Codul muncii. (…)
S-a reținut însă că preocuparea primei instanțe pentru viciile de conținut ale deciziei a dus la neobservarea împlinirii termenului de preaviz prevăzut de disp.art.79 alin.4 din Codul muncii, de 15 zile calendaristice, prevăzut la pct.L.c din contractul individual de muncă nr.317/(...) înregistrat în registrul general de evidență a salariaților, anterior emiterii deciziei de concediere";.
Ca atare, nu poate fi admisă excepția inadmisibilității cererii de revizuire raportat la afirmata încălcare a condițiilor de admisibilitate stabilite în partea introductivă a art. 322 C.proc.civ.
Art. 322 pct. 1 C.proc.civ., invocat în motivarea cererii, stipulează situația în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Interpretarea acestui text de lege nu poate fi decât în sensul că imposibilitatea de a aduce la îndeplinire dispozițiile din dispozitivul hotărârii atacate trebuie să fie o urmare a contradictorialității existente între diferitele dispoziții din hotărâre, cu alte cuvinte, să existe dispoziții potrivnice între ele, contradictorii, care să stipuleze în cel puțin două sensuri diferite și incompatibile, ceea ce în speță nu se verifică și de altfel nici nu se invocă în acest sens.
Ceea ce invocă revizuentul se constituie, în fapt, într-o critică a deciziei de recurs din perspectiva modului în care face aplicarea dispozițiilor legale la starea de fapt, or, în acest mod, practic este folosită calea de atac extraordinară a revizuirii ca un pretext pentru formularea unui recurs la recurs, inadmisibil din perspectiva dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Cât despre motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ., revizuentul face trimitere la acesta prin indicarea situației create prin pronunțarea deciziei cu dispoziții potrivnice sentinței T.ui C., definitivă și executorie.
Motivul nu subzistă, în condițiile în care această sentință, pronunțată, e adevărat, în aceeași cauză, între aceleași persoane, având aceeași calitate, prin care fusese inițial, la fond, admisă acțiunea reclamantului C. I. T., a fost modificată în parte prin decizia civilă nr. 3. a C. de A. C., supusă prezentei cereri de revizuire, astfel încât, în urma modificării, cele două hotărâri pronunțate în cauză au încetat a mai fi potrivnice.
Astfel, după cum s-a arătat în partea introductivă a prezentei decizii, prin decizia civilă nr. 3. a C. de A. C., s-a admis recursul formulat de S. „. P. S. G. împotriva sentinței civile nr. 1728 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a constatat încetat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 317/(...) în registrul general de evidență al salariaților și sub nr. 60783/2006 la ITM C., începând cu data de (...), prin demisia reclamantului.
A fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor conform art. 78 alin.1 din Codul muncii.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin deciziei, ceea ce, în mod evident, semnifică menținerea dispozițiilor sentinței cu privire la admiterea acțiunii și la cheltuielile de judecată.
Nu subzistă deci nici motivul statuat de art. 322 pct. 7 C.proc.civ.
În baza dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., va fi obligat revizuentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial parțial, apreciind că în raport de datele cauzei în faza de judecată a revizuirii, achitarea unui onorariu avocațial reprezentând jumătate din cel achitat este echitabilă și proporțională cu valoarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul C. I. T. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a C. de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul revizuent să plătească intimata S. A. P. S. suma de
500 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I.A T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.recurs:D.C.G./C.Mănăstirean/I.T.
| ← Decizia nr. 3128/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1894/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
