Decizia nr. 3281/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3281/R/2012
Ședința publică din data de 27 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.A-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 3369 din 29 martie 2012, pronunțată de T. C. în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată R. DE T. F. DE C. A. C.-N. , având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, av. V. Patricia, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantei reclamantului recurent, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului și în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, în vederea administrării probei testimoniale, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, respectiv anularea deciziei ca fiind nelegală și netemeinică, pentru motivele expuse în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată la fond.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3369 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul P. I. împotriva pârâtei S. N. DE T. F. DE C. S. B. - S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect contestare decizie de sancționare disciplinară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 11Ad/C/411/(...), reclamantului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară „reducerea salariului de bază cu 5%"; în conformitate cu prevederile art. 248 lit. c din Codul Muncii, reținându-se că acesta si-aîndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu. A., acesta a prelungit nejustificat de mult procesul tehnologic în stația S. și astfel s-a produs întârzierea trenului cu 4 minute în data de (...), fiind de serviciu la trenul nr.
941.
Prevederile art. 247 alin.1 și 2 din Codul Muncii arată că noțiunea de abatere disciplinară se referă la o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu intenție de salariat,prin care a încălcat normele legale,regulamentul intern,contractul individual de muncă sau pe cel colectiv aplicabil ,ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Potrivit dispozițiilor art. 248 lit. c din Codul Muncii între sancțiunile disciplinare prevăzute este și aceea a reducerii salariului de bază cu 5% pe o perioadă de 1-3 luni. Atunci când se aplică această sancțiune este necesară efectuarea cercetării disciplinare prealabile așa cum trebuie să se întâmple și când se aplică celelalte sancțiuni disciplinare, cu excepția avertismentului scris, potrivit dispozițiilor art. 251 alin.1 și 2 din Codul Muncii.
A. din materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă că, reclamantul nu neagă săvârșirea abaterii disciplinare arătând însă că nu a putut efectua operațiunile necesare deoarece timpii alocați procesului tehnologic au fost prea scurți și ca atare, nu s-a putut încadra în timpul din livret alocat.
Așa cum rezultă din pct. 40 al Fișei postului pentru funcția de sef de tren, reclamantul trebuia să respecte prescripțiile PTE-urile stațiilor și procesele tehnologice ale stațiilor unde se manevrează (f.41).
Apoi, conform art. 19 din Regulamentul intern al S.N.T.F.C. „CFR C."; S.,
„salariații încadrați în activitatea de transport feroviar de călători trebuie să asigure buna desfășurare și în deplină siguranță a transportului prin îndeplinirea corectă, exigentă și la timp a îndatoririlor de serviciu…";.
Prin adresa nr. 413/(...), Serviciul Dispecerat din cadrul S.N.T.F.C. C. a precizat că potrivit modificărilor la L. central cu mersul trenurilor de călători valabil din data de (...), transmis tuturor stațiilor C.F.R., inclusiv Stației Dej, prin telegrama nr. 83/(...), în perioada 25/(...)-11/(...), trenul 941, pe relația M.-S. trebuia să sosească în Stația S. la ora 0. și să plece la ora 0. având o perioadă de staționare de 17 minute.
Această telegramă a fost prelucrată tuturor salariaților, inclusiv reclamantului, care a luat la cunoștință, prin semnare, în data de (...) (f.45-53). Este de remarcat că reclamantul a fost singurul salariat care nu a respectat procesul tehnologic în stația S., producând astfel o întârziere a trenului nr.941 de 4 minute.
Față de cele ce preced instanța, în temeiul art. 208 și urm. din Legea nr.
62/2011 coroborat cu prevederile art. 248 lit. c din Codul Muncii, a respins acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta, acțiune ce a avut ca obiect un conflict individual de drepturi. F. cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. I. solicitândcasarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, în vederea administrării probei testimoniale, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației formulate, respectiv, anularea deciziei nr. 11Ad/C/411/2011 ca fiind nelegala și netemeinica, cu cheltuieli de judecata la fond.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că apreciază sentința pronunțata de instanța de fond ca fiind nelegala și netemeinica deoarece instanța nu pare sa fi avut în vedere nici motivele de nelegalitate a deciziei de sancționare, motive invocate prin precizarea contestației, nici actele depuse dela dosar în susținerea nevinovatei, la care se adaugă și faptul ca a respins în mod neîntemeiat solicitarea privind audierea a doi martori care sa confirme ca timpul alocat procesului tehnologic în stația S. este insuficient și ca astfel de întârzieri li s-au întâmplat și altor șefi de tren.
Pentru faptul ca recurentului i s-a refuzat audierea martorilor care era importanta, apreciază, în susținerea nevinovatei, respectiv a dovedirii ca timpul alocat în stația S., inițial de 10 minute, modificat ulterior la 17 minute, era insuficient și ca și alți șefi de tren nu s-au încadrat în acest timp, datorita mulțimii și complexității manevrelor care trebuie efectuate în stație, înțelege sa solicite, în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu martori.
În subsidiar, în cazul în care instanța apreciază ca nu este necesara administrarea și probei testimoniale, apreciază ca din toate actele depuse de recurent în probațiune, și din motivele invocate, soluția corecta era de admitere a contestației, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate.
În primul rând, reiterează motivele de nelegalitate a deciziei de sancționare, deoarece, conform prevederilor art. 252 alin2 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare disciplinara se cuprind în mod obligatoriu: " ... b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art. 267 alin3 nu a fost efectuata cercetarea. "
Apreciază ca decizia de sancționare disciplinara a recurentului, emisa de pârâta, este lovita de nulitate absoluta, deoarece nu cuprinde mențiunea obligatorie de la art. 252 alin. 2 lit. b și lit. c.
Apreciază ca doar prin menționarea prevederilor generice ale art. 39 pct.2 lit. a, b și c din Codul muncii, pe care le-ar fi încălcat, nu este îndeplinita condiția de la lit. b din art. 252 C.muncii, nefăcându-se nicio referire la prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost inculcate, aceasta făcându-se de-abia prin completarea la întâmpinare, aspect care nu acoperă nulitatea deciziei.
Intimata S. N. DE T. F. DE C. S. B. - S. DE T. F. DE C. C., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea recursului declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Decizia nr. 11Ad/C/411/(...), reclamantului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară „reducerea salariului de bază cu 5%"; , pentru o perioadă de o lună, în conformitate cu prevederile art. 248 lit. c din C.Muncii, reținându-se în sarcina sa că și-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu. A., fiind de serviciu la tren nr. 941 din (...), a prelungit procesul tehnologic în stația S. și astfel s-a produs întârzierea trenului cu 4 minute.
Se mai menționează în conținutul aceleiași decizii că fapta reclamantului contravine prevederilor art. 39 pct. 2 lit. a, b și c C.muncii.
Analizând conținutul deciziei de sancționare, se poate constata faptul că aceasta nu cuprinde prevederile încălcate de reclamant și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.
Prevederile art. 247 alin. 2 din C.Muncii definesc abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiunesăvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
A.eatul 1 al aceluiași articol prevede că angajatorul își poate exercita dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi doar în situația în care constată săvârșirea unei abateri disciplinare în sensul arătat mai sus, fiind obligat de prevederile imperative ale art. 252 alin. 2 din C.Muncii, să precizeze expres, chiar în cuprinsul deciziei de sancționare, care sunt abaterile disciplinare reținute în sarcina salariatului, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate de salariat, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară, temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea disciplinară, termenul în care poate fi contestată sancțiunea disciplinară si instanța competentă.
Legiuitorul a stabilit prin această reglementare o măsură de protecție a angajatului împotriva eventualelor abuzuri ale societății, față de care se află în raporturi de subordonare.
Prevederea concretă în decizia de sancționare a tuturor elementelor conținute de textul legal permite instanței judecătorești investită cu analizarea legalității și temeiniciei sancțiunii aplicate, verificarea măsurii în care faptele, astfel precizate și descrise, constituie abateri disciplinare în sensul codului, precum și îndeplinirea celorlalte condiții ale răspunderii disciplinare.
A., întrucât abaterea disciplinară este condiția necesară și suficientă, unicul temei pentru declanșarea răspunderii disciplinare, pentru a se putea stabili dacă o faptă poate fi astfel calificată, instanța trebuie să aibă posibilitatea de a analiza elementele constitutive ale acesteia.
Din acest motiv, nu întâmplător și fără a da dovadă de un formalism excesiv și nejustificat, legiuitorul a prevăzut ca decizia de sancționare disciplinară să cuprindă în mod obligatoriu prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate de salariat, întrucât în caz contrar instanța este pusă în imposibilitatea de a analiza elementele constitutive ale abaterii disciplinare.
Latura obiectivă este esențială în acest sens, neputându-se lăsa în sarcina instanței stabilirea faptelor ilicite pe care angajatorul le-a avut în vedere atunci când a dispus aplicarea sancțiunii, respectiv de a căuta în ansamblul atribuțiilor ce revin salariaților prin lege, regulamentul intern, contracte colective și individuale de muncă, fișa postului, îndatoririle concrete care au fost încălcate sau nerespectate de către salariat, cu atât mai mult cu cât, cel ce se bucură de prerogativă disciplinară trebuia să dețină probe, la momentul luării măsurii, cu privire la acțiunile sau inacțiunile ilicite concrete ale angajatului.
De altfel, potrivit art. 79 C.muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de sancționare.
Precizarea doar a faptelor pretins săvârșite de salariat, și acestea în mod sumar, elemente a căror obligativitate a fost prevăzută de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute, distinct de precizarea dispozițiilor încălcate de acesta, nu pot acoperi însă lipsa celorlalte elemente.
Curtea apreciază că nu se poate reține ca fiind suficientă trimiterea generică în conținutul deciziei de sancționare disciplinară la prevederile art. 39 pct. 2 lit. a, b și c C.muncii, întrucât prevederile legale menționatereglementează generic obligațiile ce revin oricărui salariat, or, în aprecierea legalității și temeiniciei deciziei de sancționare este necesar a fi verificate faptele pretins a fi săvârșite de salariat prin raportare la obligațiile concrete ce revin acestuia stabilite în fișa postului, regulamentul intern sau contractul de muncă.
Mai mult decât atât, independent de prezența salariatului la data la care a fost convocat în vederea cercetării disciplinare, angajatorul poate și trebuie să știe ce abateri disciplinare îi impută acestuia și care este corespondentul lor în prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă.
Cercetarea disciplinară prealabilă a salariatului sancționat este obligatorie în conformitate cu prevederile art. 251 alin. 1 C.muncii, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în vederea desfășurării acesteia, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Instituirea acestei proceduri, obligatorie pentru angajator, are rolul de a-i da posibilitatea salariatului să-și pregătească apărările în raport de faptele ce i se impută, dată fiind prerogativa disciplinară de care se bucură angajatorul, recunoscută prin dispozițiile art. 247 C.Muncii. Tocmai de aceea devine obligatorie menționarea în conținutul deciziei de sancționare, în conformitate cu prevederile art. 252 alin. 2 lit. c C.muncii, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat pe parcursul cercetării disciplinare, nefiind suficientă doar menționarea generică a faptului că apărarea salariatului este nefondată.
Prin urmare, Curtea reține raportat la prevederile art. 252 alin. 2
C.muncii, că decizia de sancționare emisă de pârâtă este lovită de nulitate absolută, pentru nerespectarea condițiilor de formă prevăzute în mod obligatoriu prin prevederile alin. 2 ale aceluiași articol, nemaifiind astfel necesar a fi analizate motivele de temeinicie ale actului de sancționare.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 - 3 c.pr.civ., raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.100 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând onorariu avocațial.
Cheltuieli de judecată în recurs nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva Sentinței civile nr. 3369 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite contestația formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE C. S. B. - S. DE T. F. DE C. C. și, în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 11Ad/C/411/(...) privind sancționarea disciplinară a reclamantului.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de bani reținută în urma aplicării sancțiunii disciplinare.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.100 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.A-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond. E. B.
| ← Decizia nr. 1300/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3503/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
