Decizia nr. 3372/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3372/R/2012
Ședința publică din data de 3 iulie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 4. din 26 martie 2012 pronunțată de T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta G. L., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea
ședinței publice din data de 26 iunie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4./(...), pronunțată în dosar nr. de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-au respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței teritoriale a T.ui B. N., a nulității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesual active a reclamantei și a prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâta SC O. P. SA B.
S-a admis ca fiind întemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanta
G. L., împotriva pârâtei SC O. P. SA și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei/. contravaloarea ajutorului de 4.000 mc de gaze naturale pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie
2007 în cuantum de 6.410 lei brut (4.469 lei net), sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței - (...) și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței teritoriale a tribunalului nu a fost întemeiată,întrucât potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței, competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul. Ca atare, raportat la aceste dispoziții legale, tribunalul constată că este competent din punct de vedere teritorial să judece în primă instanță acțiunea dedusă judecății, domiciliul reclamantei fiind în județul B.-N.. Contrar aserțiunilor pârâtei, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, în vigoare la momentul sesizării instanței, întrucâtaceste dispoziții legale au fost abrogate implicit prin dispozițiile art. 298 alin. 2 din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, conform cărora orice alte dispoziții contrare se abrogă. În baza art. 298 alin. 2 din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării trebuie considerate abrogate prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 care reglementau competența teritorială de soluționare a conflictelor de drepturi în favoarea tribunalului în a cărei circumscripție își are sediul unitatea. Deși Codul muncii reprezintă cadrul normativ general în materia dreptului muncii, cuprinde și norme speciale de procedură referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, cum sunt capitolul II și III din Titlul XII, ceea ce semnifică egalitatea forței ierarhice a celor două norme, precum și valabilitatea doar a normei ulterioare, deoarece tratează strict aceleași probleme, iar paralelismele legale nu sunt posibile.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei nu a fost întemeiată,atât timp cât aceasta a avut calitatea de salariat al societății pârâte și în această calitate pretinde drepturi. Dreptul de a pretinde contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale în temeiul prevederilor art. 176 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate și art. 187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură aparține salariaților și nicidecum sindicatului, astfel că reclamanta, în calitate de titular al dreptului pretins justifică legitimare procesuală activă în cauză.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată nu a putut fi reținută. Chiardacă reclamanta/ul nu a indicat valoarea obiectului acțiunii dedusă judecății, obiectul este suficient determinat și permite pronunțarea unei hotărâri în cauză, atât timp cât se arată că se solicită obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea 4.000 mc gaze naturale pentru anii (...), cuantumul sumei, perioada pentru care se datorează urmând a fi stabilită pe bază de probe, în cadrul examinării fondului dreptului dedus judecății.
Excepția prescripției dreptului la acțiune nu a fost întemeiată. În cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței, care instituie un termen de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului solicitat. Nu poate fi reținută aplicabilitatea termenului de prescripție de 6 luni invocat de către societatea pârâtă, deoarece obiectul pretențiilor deduse judecății de reclamantă îl constituie drepturi asimilate drepturilor salariale cuvenite angajaților și trebuie să aibă un regim juridic similar, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție. De altfel, chiar pârâta susține în apărare că un asemenea ajutor s-a inclus în salariul de bază, devenind parte componentă a acestuia. Întrucât acțiunea reclamanteis-a înregistrat la data de 29 mai 2009, iar pretențiile sunt solicitate doar pentru 2006 și 2007, urmare a precizării de acțiune, tribunalul a constatat că acțiunea esteformulată în termen legal raportat la data nașterii dreptului la acțiune, care nu se calculează de la expirarea a 150 zile necesare pentru închiderea anului financiar, întrucât pretențiile deduse judecății vizează drepturi salariale, fiind strâns legate de executarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, fără legătură directă cu închiderea anului financiar la nivelul societății, ci începe să curgă de la
1 ianuarie 2007 pentru drepturile aferente anului 2006, respectiv de la 1 ianuarie
2008 pentru drepturile aferente anului 2007, întrucât în lipsa stabilirii unui termen fix la care să fie achitat ajutorul material reprezentând cota de gaze naturale aferent unui an calendaristic înseamnă că ultima zi în care putea fi acordat este ultima zi a anului respectiv.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că între reclamantă și pârâtă s-auderulat raporturi de muncă, aspect necontestat, până la data de (...).
Potrivit art. 187 din C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, salariații agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în care este prevăzută șisocietatea pârâtă, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Cuantumul și condițiile de acordare a acestui ajutor material vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivel inferior.
Aceste dispoziții au fost reiterate și în contractele colective de muncă la nivel de ramură pentru anii 2006 și 2007.
În art. 176 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte, se prevedea inițial că fiecare salariat are dreptul la acordarea unui ajutor anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, iar modalitatea concretă de calcul urmează a face obiectul unui act adițional.
Însă ulterior, prin C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte din 1997 s-a prevăzut că începând cu data de 01 iunie 1997 ajutorul material anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la contract.
În contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 și 2007 s- a prevăzut la art. 176 alin. 1 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM 1997.
Pentru a se stabili dacă în cadrul salariului de bază a fost sau nu inclusă contravaloarea cotei de 4.000 mc de gaze naturale recunoscută în favoarea salariaților pârâtei, respectiv, în caz afirmativ, pentru a se cunoaște cuantumul sumei datorate reclamantei, s-a administrat proba cu expertiza contabilă. Din cuprinsul lucrării de expertiză efectuată în cauză, care a avut la bază toate înscrisurile puse la dispoziție de societatea pârâtă și aflate la dosar: state de plată, înscrieri din carnetul de muncă, decizii ale conducătorului sucursalei B. care au stat la baza modificărilor salariale pe perioada supusă expertizei, contractele colective de muncă, adresele P. nr. 1721/(...), nr. 1738/(...) și nr.
1818/(...), rezultă cu certitudine că ulterior datei de 1 iunie 1997 ajutorul material constând în contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale anual nu s-a inclus în salariul de bază al reclamantei. Așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, reașezarea salariului și majorarea lui s-a produs după anul 2000 și nu în temeiul art. 176 din acest contract.
Pârâta, susținând includerea ajutorului în cadrul salariului de bază, se prevalează de adresele IP nr. 1721/(...), nr. 1738/(...) și nr. 1818 din 4 august
1997, atașate întâmpinării formulate. Însă, deși adresa nr. 1721/1997 face referire la un protocol încheiat la 16 iunie 1997 prin care s-a convenit majorarea salariilor cu 1,27 în medie pe regie cu începere din 1 iulie 1997, coeficient de majorare aplicabil după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducerea regiei pentru fiecare sucursală (adresa IP nr. 1738/1997), la dosarul cauzei pârâta nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că salariul reclamantei (sau al altui angajat al pârâtei la data de 1 iulie 1997) a fost majorat, nu a prezentat niciun document ce atestă fondul de salarii aprobat de conducerea regiei conform adresei nr. 1738/1997. Totodată adresa nr. 1818/1997 privește exclusiv Sucursala P. Timișoara și nu poartă precizarea că ar viza și situația celorlalte sucursale din țară ale societății pârâte, S. B. nu i-a fost comunicată o asemenea adresă, care nu există în evidențele pârâtei, aspect constatat de expertul desemnat în cauză. Chiar dacă la dosarul cauzei pârâta a depus în apărare extrase din carnetele de muncă ale diferiților angajați ale diverselor sucursale din țară, din care rezultă că la data de 1 iulie 1997 s-a procedat la o indexare a salariului conform adreselor nr. 1738/1997 și nr. 1818/1997, tribunalul nu poate reține că o asemenea indexare a avut loc și la nivelul salariilor angajaților sucursalei din B. a pârâtei, atât timp cât din evidențelepârâtei, analizate de expert, nu rezultă acest aspect, cât timp nu s-a depus la dosarul cauzei copia vreunui carnet de muncă al unui salariat al sucursalei din B. care să cuprindă mențiuni similare celor din carnetele de muncă ale salariaților din Craiova, Moinești, Videle (prezentate în cuprinsul opiniei expertului asistent). Din aceste considerente tribunalul nu poate reține ca pertinente nici concluziile expertului asistent, desemnat de pârâtă, ale cărui concluzii pornesc tot de la adresele mai sus menționate, de la diferitele decizii de reașezare a salariului emise de alte sucursale decât cea din B..
Chiar dacă la data de 1 iulie 1997 reclamanta nu era angajată a societății pârâte, de la momentul angajării acesteia îi sunt incidente prevederile contractului colectiv de muncă existent la nivelul unității pârâte, la nivel de ramură, care cuprind referiri privitoare la dreptul salariaților la acordarea contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale anual.
Atât timp cât la dosarul cauzei nu s-a depus decizia conducerii sucursalei B. care să constituie suportul legal de majorare efectivă a salariului de bază al angajaților cu începere din 1 iulie 1997 prin includerea în acesta a ajutorului material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, cât o adresă similară celei cu nr. 1818/1997 nu a fost emisă și pentru sucursala B., cât în carnetele de muncă ale persoanelor angajate la data de 1 iulie 1997 în cadrul sucursalei B. nu apar mențiuni privitoare la reașezarea salariului la 1 iulie 1997, așa cum apar în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale, concluziile expertului asistent întemeiate pe adrese ce nu privesc sucursala B., pe înscrieri în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale nu pot fi luate în considerare.
Obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și cererea de efectuare a unei contraexpertize s-au apreciat ca fiind neîntemeiate, neutile justei soluționări a cauzei, pentru considerentele arătate în încheierile de ședință din data de 20 februarie, respectiv 13 martie 2012.
Astfel, solicitarea de precizare, în mod clar, dacă SC P. SA B. era sau nu sucursală a P. RA la data negocierii și încheierii contractului colectiv de muncă la nivel P. pe anul 1997 și la data de 1 iulie 1997, dacă reclamanta era parte în contractul colectiv de muncă pe anul 1997, nu constituie un atribut al expertului, ci este o probă care revine pârâtei, dacă dorește să se prevaleze de ea.
Solicitarea de examinare profesională a documentelor puse la dispoziție de pârâtă nu reprezintă o obiecție concretă la expertiza efectuată și nici nu justifică efectuarea unei contraexpertize, atâta timp cât nu s-a contestat de pârâtă că nu s-ar fi avut în vedere de expert toate documentele prezentate, cât din compararea lucrării de expertiză întocmită cu opinia expertului asistent rezultă cu certitudine că ambii experți au avut în vedere aceleași documente aflate în posesia pârâtei, diferența constând doar în interpretarea documentelor. Cererea de verificare a încadrării salariului reclamantei în grila de salarizare a P. SA nu este concludentă atât timp cât pârâta nu a probat (cu înscrisuri justificative, mențiuni în carnetul de muncă) includerea efectivă a ajutorului material solicitat în salariul de bază al angajaților în funcție la data de 1 iulie 1997. Prin urmare, chiar dacă s-ar stabili că salariul reclamantei se încadrează în grila de salarizare la nivelul societății pârâte, aceasta nu înseamnă că ajutorul solicitat s-a inclus în salariu de bază cât timp nu s-a dovedit cert, cu documente justificative (ce privesc direct pârâta și angajații acesteia de la nivelul sucursalei B.) o asemenea operațiune. Pe de altă parte, neincluderea ajutorului material constând în contravaloarea a 4.000 mc de gaze anual s-a reținut cu caracter irevocabil de
Curtea de A. C. în privința altor salariați ai S. B. a societății pârâte (exemplificativ pot fi amintite dosarele din ședințele de judecată din 10, 13, 14 15 decembrie
2010, 31 ianuarie 2011), astfel că fiind vorba de același angajator, același dreptpretins, de aceeași perioadă, de aceeași stare de fapt trebuie acordat tratament egal tuturor salariaților.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare anului 1997, încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestui adaos, obligativitatea acordării lui a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu poate fi agreată interpretarea dată de intimata pârâtă acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 187 alin. 1 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații (…) vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaz";. Potrivit art. 39 alin.1 lit. a Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar conform art. 40 alin. 2 lit. c din același cod, angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri conform art. 155 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării. Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. E. contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 243 alin. 1, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, conform art. 239 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării. Potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Față de aceste dispoziții legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamanta în calitate de salariat al pârâtei este îndreptățită să primească un ajutor material reprezentând contravaloarea a câte 4.000 mc de gaze naturale pentru anul 2006 integral și pentru anul 2007 proporțional cu perioada efectiv lucrată, adică în intervalul (...) - (...), când au încetat raporturile de muncă. De altfel în acest sens sunt și pretențiile reclamantei, exprimate în acțiunea precizatoare, anterioară administrării probei tehnice, ce le-a avut în vedere în această formă.
Pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2007 reclamantei i se cuvine o sumă brută de 6.410 lei cu titlu de ajutor material, ceea ce înseamnă o sumă netă de 4469 lei, rămasă după deducerea contribuțiilor datorate bugetului de stat, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, reținându-se că pe perioada menționată prețul gazelor nu a suferit vreo modificare.
În baza considerentelor exprimate, reținându-se că pârâta nu a reușit să probeze că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiză, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază, tribunalul în baza dispozițiilor legale mai sus amintite a respins ca neîntemeiate excepțiile și a admis acțiunea precizată conform dispozitivului.
Pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neachitării în anul 2006 și 2007 a ajutorului material cuvenit, s-a dispus actualizarea sumei acordate, cu indicele de inflație de la data scadenței, (...) și până la data plății efective.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei, a cărei pretenție a fost integral admisă, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 1190 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. O. P. S. B., solicitândmodificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâta critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că tatuările instanței fondului în sensul ca pârâta nu i-ar fi acordat ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale prevăzut de art187 alin.1 din CLM la nivel de ramura pe anii 2006 - 2007 sunt nefondate.
Din ansamblul probațiunii administrate în cauza rezulta în mod cert ca ajutorul constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Prin art.176 din CCM la nivel de unitate P. se prevede că ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997. Această împrejurare a fost adusă la cunoștința sucursalelor P. prin adresa nr. IP nr.1721/(...) prin care S. P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de
1,27, iar prin adresa IP nr.1738/(...) s-a revenit cu precizarea că respectivul coeficient de 1,27 se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducere.
Prin adresa nr. 1818/(...) alin. 2 semnata de reprezentantul P. SA și reprezentantul F.S.L.I. P. se comunica S. P. următoarele: „calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. SA, care cuprinde și prevederile art.176(1) din contractul colectiv de munca în vigoare";.
Din aceasta probațiune rezulta în mod evident faptul ca începând cu data de (...) de comun acord cu sindicatul, salariile de baza individuale ale angajaților P. au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze. P. semnatare ale contractului colectiv de munca au agreat majorarea salariilor brute de baza individuale cu un coeficient de 1,27 în medie, creșterea având ca și componenta contravaloarea cotei de gaze. La nivelul anilor 1998 și următorii, suma aferenta ajutorului privind cota de gaze a fost majorata implicit ori de câte ori au fost majorate salariile S. P. S..
Pe de alta parte este de precizat ca aceasta împrejurare rezulta în mod expres din conținutul art.176 alin.1 din CCM la nivel de P. în care s-a stipulat ca ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin C., aspect reținut și de instanța de fond A. formulare a art.176 se regăsește și în CCM la nivel de P. pentru anii 2006, 2007, iar în anul
2008 alin. 1 al art.176 se completează cu precizarea expresa ca „. cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere ca acest ajutor nu se mai acorda salariaților, fiind inclus în salariul salariaților și va rămâne așa până când P. FSLJ vor conveni altfel";. Mențiunile din at1.176 alin.1 din CCM la nivel de P. din anul 2008, reprezintă voința părților și ele vin sa lămurească situația de fapt invocata, respectiv includerea în salariul de baza a primei de aprovizionare începând cu (...). Deoarece prin reglementarea din acest articol părțile au înțeles sa lămurească o situație de fapt, respectiv includerea în salariul de baza aajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale ea nu retroactivează, ci doar explica conținutul unei clauze din CCM din anii anteriori.
Împrejurarea ca după anul 1997 nu au mai existat negocieri între P. și sindicat cu privire la acordarea separata a acestui ajutor, demonstrează cu prisosință faptul că acesta a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Statuările instanței fondului în sensul ca parata nu a făcut dovada ca a inclus în salariul de baza acest ajutor sunt nefondate și sunt contrazise de probele administrate în cauza.
Din adresele depuse la dosarul de fond rezulta ca toți salariații P. au beneficiat de majorări salariale. Aceste majorări salariale au fost posibile ca urmare a includerii în salariul de baza a ajutorului reprezentând c/valoarea a
4.000 m.c. gaze naturale. Prin adresa nr. 1818/(...) S. P. S. a precizat în mod expres ca fondul de salarii cuprinde și prevederile art.176(1) din CCM pe unitate.
Deși instanța de fond retine faptul ca reclamanta nu era angajata a SNP P. la data de 1 iulie 1997 și nu era parte a CCM, ca au avut loc majorări salariale potrivit carnetului de munca depus la dosarul cauzei, totuși, apreciază ca nu s-a făcut dovada includerii acestui ajutor, câtă vreme S. B. nu i-a fost comunicata o adresa identica cu adresa nr. 1818/1997 și nu exista mențiuni în carnetul de munca al reclamantei în luna iulie 1997 cu privire la aceasta includere.
Este evident ca din moment ce P. B. nu era parte a SNP P. și reclamanta nu era angajata a paratei, nu puteau exista asemenea mențiuni în carnetul de munca al acesteia în iulie 1997. Tot pentru aceste motive nu s-au putut depune carnete de munca ale altor angajați P. B. care să conțină asemenea mențiuni.
Apreciază că nelegala înlăturarea concluziilor expertului asistent Geta
Teodorescu. În opinia recurentei, este relevanta referirea la alte sucursale care erau membre SNP P. la acea data, aceste mențiuni făcând dovada faptului ca salariații P. de la acea data au beneficiat de o majorare a salariului de baza datorita includerii a 4000 mc gaze naturale și datorita aplicării prevederilor art. 176 CCM.
Din motivarea hotărârii rezulta în mod evident faptul ca instanța de fond nu a avut în vedere apărările formulate de către pârâta și actele care dovedesc faptul că era imposibila înscrierea în carnetul de munca al reclamantei includerea ajutorului material la data de 1 iulie 1997, cu toate ca se admite faptul ca salariul reclamantei se încadrează în grila de salarizare a P. SA.
Concluziile expertului asistent sunt utile cauzei și edificatoare, fiind susținute de înscrisurile existente la dosar. I. de fond nu a avut în vedere faptul ca în ceea ce privește sucursala P. B., situația este una speciala, deoarece la momentul încheierii și aplicării C. aceasta sucursala nu era membra a SNP P. SA. Prin urmare, reclamanta nu era angajata a P. RA la data negocierii și aplicării C.ui Colectiv de M. pe anul 1997, aceasta fiind transferata la SNP P. SA în data de (...) de la societatea comercială P. SA B., societate care a fuzionat cu SNP P. SA în baza art. 2 din OUG nr. 49/1997, fiind absorbită de aceasta.
Fiind angajata a unei alte societăți la momentul negocierii contractului colectiv de muncă al P. pe anul 1997, respectiv al SC P. SA B. care avea un CCM propriu (CCM 524/(...)) și ai cărei salariați erau constituiți într-un sindicat propriu, sindicat neafiliat FSLI, conform listei sindicatelor afiliate parte din CCM P. pe anul 1997, reclamanta nu putea beneficia de prevederile 176 alin (l) al acestui contract odată cu angajații P. RA. Prevederile cu privire la acordarea ajutorului egal cu contravaloarea unei cote de gaze nu apar și în contractul de muncă la nivel de P. SA B., iar noul proprietar SNP P. SA a preluat, la momentul transferului, obligațiile prevăzute în acest contract.
C. vreme potrivit clauzelor CCM pe anii 2006 și 2007 nu se mai puteau acorda aceste ajutoare separat, ele fiind incluse în salariul de baza din anul
1997, este evident ca nici reclamanta nu putea beneficia separat de aceste sume.
Referirea la soluțiile pronunțate în alte dosare de către Curtea de A. C. apreciază că nu este oportuna câtă vreme în speța supusa judecății au fost administrate noi probe, care trebuie analizate și care pot duce la clarificarea anumitor aspecte precum și la o alta soluție decât cea pronunțata în alte dosare.
Recurenta a mai învederat faptul ca prin decizia de încetare a contractului de munca s-au stabilit și drepturile salariale de care a beneficiat reclamanta în momentul disponibilizării, iar reclamanta nu a contestat aceasta dispoziție.
Prin soluția de admitere a acțiunii reclamantei instanța a modificat în mod implicit și dispoziția de încetare a contractului de munca a acestuia în partea privitoare la despăgubirile acordate. O asemenea soluție este profund nelegala.
Pârâta își susține și celelalte motive invocate prin întâmpinarea depusa la instanța de fond, evident cu privire la motivele de nelegalitate invocate.
Nelegala este și obligarea pârâtei la achitarea în întregime a cheltuielilor de judecata în favoarea reclamantei. C. vreme instanța de fond a admis doar în parte acțiunea precizata formulata de reclamanta, și cheltuielile de judecata trebuiau admise doar în parte. Subliniază în acest sens faptul ca reclamanta prin precizarea de acțiune, nu a înțeles sa mai solicite drepturile bănești pentru anul
2005, menținând acțiunea doar pentru anii 2006 și 2007. Din moment ce acțiunea a fost admisa doar parțial pentru anul 2007, este evident ca nici cheltuielile de judecata nu puteau fi acordate în întregime.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar, intimata reclamanta a solicitatrespingerea recursului declarat de SC O. P. SA ca netemeinic și nelegal și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecata la fond și recurs.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin C. Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pe anii 2006, 2007, la art. 187 se prevede că salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind C. colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de S. ". S. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
În consecință, reclamanta este îndreptățită să primească drepturile bănești solicitate, însă pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru perioada 2006-2007.
Recurenta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar l-a recunoscut susținând însă susține că acesta ar fi fost inclus în salariul de bază începând cu anul 1997, conform art. 176 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P."; .
Aceste susțineri apar ca fiind nefondate câtă vreme pârâta nu a depus la dosar un act adițional în acest sens. Mai mult decât atât, susținerile sale sunt contrazise și de concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, iar cererea recurentei de a se acorda preferință opiniei exprimată de expertul asistent, în condițiile în care această opinie nu se coroborează cu nicio proba aflata la dosarul cauzei, nu poate fi primită.
Un număr de sporuri și adaosuri la salariul de bază al angajaților pârâtei au fost prevăzute în contractele colective de muncă, P. formulând constant apărări prin care invocă includerea acestor drepturi în salariul de bază, instanțele fiind confruntate cu un mare număr de diverse astfel de litigii, astfel încât, dată fiind deja notorietatea acestei apărări a pârâtei, nu se poate accepta fără o mai clară verificare simpla sa afirmație că a inclus în salariul de bază dreptul solicitat prin prezenta acțiune.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamanta invocă faptul că aceste creșteri salariale au corespuns unor majorări, indexări făcute conform indicelui de inflație în baza unor acte normative cu aplicabilitate generală. Față de inflația ce a caracterizat economia în acea perioadă și de constantele creșteri salariale prin care s-a încercat menținerea semnificației economice a salariului, susținerile reclamantei apar ca pertinente, fiind deci în sarcina angajatorului să probeze dincolo de orice dubiu că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației 176 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiza, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare încheiate la nivel de unitate nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu poate fi agreată interpretarea potrivit căreia aceste dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură instituie doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 187 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale";, astfel că argumentele referitoare la negociere nu reprezintă o condiție de care să depindă nașterea dreptului, ci o contextualizare a modalității în care se va pune în executare obligația.
Având în vedere dispozițiile art. 272 (fost art. 287) din Codul Muncii, care prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale solicitate de reclamantă, în calitate de angajat, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, la care pârâta recurentă a fost obligată la fondul cauzei, Curtea constată că prima instanță a procedat în cauză la o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C.pr.civ., pârâta fiind partea căzută în întregime în pretenții, iar în ceea ce privește cuantumul acestora, instanța a avut în vedere onorariul de avocat suportat de reclamantă, pentru reprezentare pe parcursul soluționării cauzei, cuantumul acestuia fiind unul rezonabil.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Curtea va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, având în vedere că, deși s-a depus la dosar factura fiscală emisă de C. avocat M. I. A., în care este consemnat un onorariu de avocat în cuantum de
1000 lei, aceasta nu a dovedit în cauză și plata efectivă a acestui onorariu, cu chitanță sau bon fiscal, conform reglementărilor legale în domeniu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. „. P. S. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: C.N.
| ← Decizia nr. 1102/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2873/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
