Decizia nr. 5051/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5051/R/2012
Ședința din 10 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. ANA D. împotriva sentinței civile nr. 1315 din 13 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat C. T. „. B. M. prin director C. M., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului intimat C. T. „. B. M., prin director C. M., avocat B. E., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de
10 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă G. Ana D. a transmis prin fax la dosar concluzii scrise, într-un singur exemplar.
Reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar dovada comunicării întâmpinării cu reclamanta recurentă, regulamentul de ordine interioară și foile de pontaj pe luna octombrie 2011, precum și foaia colectivă de prezență pe luna octombrie 2011 (filele 43-88).
Reprezentantul pârâtului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului, cu mențiunea ca reprezentantul pârâtului intimată să-și exprime poziția asupra excepției inadmisibilității referitor la omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la nulitatea R. de ordine interioară, având în vedere că potrivit art. 2812a Cod de procedură civilă, completarea hotărârii nu poate fi cerută direct pe calea recursului. Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea excepției inadmisibilității, având în vedere că aceasta putea fi invocată la fondul cauzei. Referitor la recursul declarat de reclamanta recurentă, reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea acestuia și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere că din actele depuse la dosar rezultă că Regulamentul de ordine interioară a fost însușit sub semnătură de reclamanta recurentă. Conform acestui regulament, reclamanta este îndreptățită la 5 învoiri, de care aceasta a și beneficiat, astfel că acțiunea este nefondată. Referitor la obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea prezentului litigiu, reprezentantul pârâtului intimat arată că le va solicita pe cale separată. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A În urma deliberării, reține că prin contestația înregistrată sub dosar nr. (...), contestatoarea G. Ana D. a chemat în judecată intimatul C. T. T. B. M. reprezentat de director C. M. pentru anularea deciziei nr. 465/(...) și pentru a se constata nelegalitatea regulamentului intern al instituției, respectiv obligarea intimatului la daune morale în cuantum de 20.000 lei. Prin sentința civilă nr. 1315/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a respins ca nefondată contestația, reținându-se următoareleconsiderente: Prin decizia nr. 465/(...) contestatoarea a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris pentru absențe nemotivate din (...) și (...). Motivele de fapt ale sancționării disciplinare le constituie neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu în zilele anterior menționate, precum și nerespectarea normelor de conduită în unitate. Se mai arată că reclamanta deși a beneficiat de cinci învoiri în anul școlar 2011-2012, conform R. intern al unității, și i s-a pus în vedere faptul că nu mai poate beneficia de alte învoiri, motivând necesitatea de a fi prezentă în fața instanței de judecată (Tribunalul Maramureș), aceasta a înțeles să ignore rezoluțiile directorului instituției absentând nemotivat. La gradul de vinovăție al contestatoarei s-a reținut abatere disciplinară repetată, iar consecințele abaterii disciplinare au fost neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Decizia este motivată în drept cu art. 247-252 Codul muncii, art. 248 alin.1 lit. a) și art. 26 alin.1 din Regulamentul intern al C. T. T.. Sub aspectul legalității decizia contestată cuprinde toate elementele prevăzute de art. 252 (1) Codul muncii, respectă cerințele art.250 Codul muncii, fiind legală. Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut următoarele: Contestatoarea a avut nenumărate litigii cu intimatul, doar la acest complet de litigii se pot enumera: dosarul nr. (...), (...), alte complete la Tribunalul Maramureș, dosarul nr. (...) etc., lanțul proceselor între cele două părți continuă. La interogatoriul luat contestatoarei în ședința publică din (...), aceasta răspunde că nu își amintește dacă în zilele de (...) și (...) a mai revenit la serviciu pentru a-și continua programul de muncă. În acest context, instanța a apreciat că decizia de sancționare este temeinică întrucât în zilele de (...) și (...), după prezența la dezbateri în instanță, contestatoarea avea obligația de a se întoarce la serviciu știind că a beneficiat de cele 5 învoiri la care avea dreptul potrivit R. intern. În considerarea celor de mai sus în baza art. 248 alin.1 lit. a), art. 250, 251 și art. 252 (1) Codul muncii contestația a fost respinsă în totalitate ca nefondată. În termen legal, a declarat recurs reclamanta G. Ana D., solicitând admiterearecursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, anularea deciziei nr. 465/(...), constatarea nelegalității regulamentului intern al instituției, obligarea pârâtului la plata unor daune morale de 20.000 lei pentru sancționarea abuzivă, cu cheltuieli de judecată în recurs. Reclamanta recurentă apreciază că sancțiunea aplicată prin decizia contestată este netemeinică, în condițiile în care absențele de la serviciu din datele de (...) și (...), au fost determinate de necesitatea prezentării la instanța de judecată - Tribunalul Maramureș, pe rolul căruia se desfășurau litigii generate de atitudinea abuzivă a directorului unității de învățământ pârâte. De asemenea, menționează că a solicitat directorului unității de învățământ pârâte să fie învoită pentru zilele menționate, însă acesta, în mod nejustificat, a refuzat. Cu toate că mai avea și zile de concediu de odihnă neefectuat, pe adresele înaintate de către reclamanta recurentă, directorul a arătat că aceasta este îndreptățită doar la concediu fără plată. Menționează că regulamentul intern este nelegal, deoarece nici Codul Muncii, nici Legea nr. 1/2011, nici contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, în vigoare la acea dată, nu prevăd 5 zile libere într-un an școlar și, deși, a invocat acest aspect la fondul cauzei, prima instanță a omis să analizeze această cerere. Subliniază că între părți subzistă o situație conflictuală concretizată printr- un număr mare de procese aflate pe rolul instanțelor și care au fost determinate de atitudinea abuzivă a directorului unității de învățământ. Prin decizia contestată se reține că aplicarea sancțiunii disciplinare a fost generată de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu în zilele de 7 și 14 octombrie, iar prin sentința civilă nr. 2183/(...) menținută prin decizia nr. 1., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a reținut că reclamanta recurentă nu a avut sarcini de serviciu, fiind menținută pe funcție fără a desfășura efectiv o activitate. În fine, consideră recurenta reclamantă că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară, întrucât a urmat procedura legală, respectiv a solicitat în scris acordarea de învoiri pentru zilele de 7 și 14 octombrie 2011, solicitări care însă i- au fost respinse fără un temei legal. Intimatul pârât C. T. T. B. M., reprezentat de director C. M., s-a opusadmiterii recursului, pentru motivele arătate prin întâmpinare. Prin concluziile scrise depuse la data de (...), reclamanta recurentă a reiterat aspectele evocate prin memoriul de recurs(f. 40). În probațiune s-au depus înscrisuri. Recursul este nefondat pentru cele ce succed: Prin decizia nr. 465/(...)(f. 3), reclamanta a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris, reținându-se că în datele de 7 și 14 octombrie 2011 a lipsit nemotivat de la serviciu, astfel că aceasta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în zilele menționate. De asemenea, s-a avut în vedere că prin această atitudine, reclamanta a încălcat atât Codul muncii, cât și Regulamentul intern al C. T. T.. Coroborând dispozițiile legale incidente cu probațiunea administrată în cauză, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a menținut ca legală și temeinică decizia de sancționare menționată. În acest sens notează că în zilele de 7 și 14 octombrie 2011, reclamanta recurentă a lipsit nemotivat de la serviciu, aspect care rezultă atât din răspunsul reclamantei la interogatoriu prin care a arătat că nu poate menționa cu precizie dacă după luarea cauzelor de către instanța de judecată în zilele de 7 și 14 octombrie 2011 s-a prezentat la serviciu(f. 93 fond), cât și din mențiunile cuprinse în condica de prezență (f. 73, 75 ) și foaia colectivă de prezență pe luna octombrie 2011(f. 88). Chiar dacă absențele reclamantei au fost determinate de prezentarea la termenele de judecată stabilite în cauze aflate pe rolul T. M., această împrejurare ar fi fost de natură să confere un caracter justificat lipsei acesteia, însă numai în măsura în care, ulterior luării cauzelor aceasta s-ar fi prezentat la serviciu, ceea ce nu însă este cazul în speță. Este adevărat că reclamanta nu putea, obiectiv, să aprecieze momentul la care cauzele urmau a fi luate în discuție de către instanța de judecată, însă, ulterior acestui moment, aceasta avea obligația legală să se prezinte la locul de muncă, câtă vreme nu a fost învoită și nici nu i s-a aprobat concediu de odihnă pentru acele zile. Nu pot fi primite susținerile potrivit cărora refuzul acordării învoirilor de către directorul unității de învățământ pentru zilele evocate ar fi unul nefondat, câtă vreme art. 26 al. 1 din Regulamentul intern al unității de învățământ prevede expres posibilitatea acordării unui număr de 5 învoiri în interes personal pe an școlar(f. 49), de care aceasta a și beneficiat în anul școlar 2011-2012, în zilele de 2, 9,16, 20, 30 septembrie 2011(f.34-39 fond). Este lipsită de relevanță împrejurarea că la data formulării cererilor privind acordarea de învoiri pentru zilele de 7 și 14 octombrie reclamanta mai avea concediu de odină neefectuat, în condițiile în care aceasta nu a adresat conducerii unității cereri de acordare a concediului de odihnă, ci doar cereri de aprobare a unor învoiri. Prin urmare, acesteia nu i se putea acorda concediu de odihnă, câtă vreme nu a formulat nici o solicitare în acest sens. Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat inclusiv constatarea nelegalității prevederilor art. 26 din Regulamentul intern al unității de învățământ, aspect care nu a fost însă tranșat de către prima instanță, motiv pentru care a reiterat această solicitare și în recurs. Reținând însă că în raport de prevederile art. 2812a Cod de procedură civilă remedierea acestei omisiuni nu poate fi cerută direct pe calea recursului, Curtea găsește fondată excepția inadmisibilității invocate din oficiu privitor la această cerere. În fine, nici trimiterile la sentința civilă nr. 2183/(...) menținută prin decizia nr. 1., pronunțată în dosarul nr. (...) nu sunt de natură să confere o altă perspectivă asupra cauzei, în contextul în care obiectul prezentei cauze este diferit de cel din dosarul evocat. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei, menținând sentința atacată. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. ANA D. împotriva sentinței civile nr. 1315 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. L. D. S. D. D. G. C. M. Red.DG/dact.MS; 2 ex./(...); Jud.fond: M.C.
| ← Sentința nr. 91/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1102/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
