Decizia nr. 3481/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.3481/R/2012
Ședința publică din data de 4 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L.T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții I. Ș. AL J. C., C. LOCAL T. și P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 4610 din 3 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T. precum și pe pârâta intimată Ș. CU C. I - VII A. Ș. T., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 iunie
2012 reclamantul intimat a înregistrat în cauză note scrise.
Constatându-se că recurentul I. Ș. al J. C. și reclamantul S. S. din Î. T. au solicitat și judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4610 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admis acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T. în numele și pentru membrul de sindicat N. S. C., în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I - V. A. Ș. T., I. Ș. J. C., C. LOCAL AL M. T. și P. M. T.
Au fost obligați pârâții de rândul 1 și 2, în calitate de angajator pentru membra de sindicat, la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții de rândul 3 și 4 să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței de la fila 9, membra de sindicat reprezentată de reclamant are calitate de angajat al pârâtei de rândul 1, ocupând funcția de director, începând cu data de (...).
Prin O. nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., s-au dispus măsuri de creștere a salariilor cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, începând cu data de (...), iar ca urmare a adoptării O. nr. 136/2008, O. nr.151/2008, O. nr.1/2009, drepturile salariale prevăzute de OG nr. 1. nu au fost calculate și plătite membrei de sindicat reprezentată de reclamant.
O. nr. 136/2008, O. nr.151/2008, O. nr.1/2009 au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr. 1., nr. 8., nr. 9..
Principiul supremației legii este un principiu fundamental, iar dreptul membrilor de sindicat reprezentați de reclamant la plata salariului prevăzut de lege este un element esențial al raportului lor de muncă.
Obligația principală a pârâtei de rândul 1 față de membra de sindicat reprezentată de reclamant, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se reține existența vreunei astfel de situații.
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către membra de sindicat reprezentată de reclamant prin neplata salariului, astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care aceștia au prestat munca, se impune admiterea acțiunii, în conformitate cu art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2
Codul muncii.
Potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995, finanțarea de bază a pârâtei de rândul
1 se asigură prin bugetul local al unităților administrativ-teritoriale de care aparține, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În consecință, în temeiul art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii, O. nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., art. 157 al. 2 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea, a obliga pârâții de rândul 1 și 2, în calitate de angajator, la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrei de sindicat reprezentată de reclamant în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective și a obligat pârâții de rândul 3 și 4 C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite membrei de sindicat reprezentată de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri pârâții I. Ș. AL J. C., C. LOCAL T. și P. M. T. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți și în consecință, respingerea acțiunii în contradictoriu cu aceștia.
În motivarea recursului declarat de pârâtul I. Ș. AL J. C. sunt invocateprevederile art. 302, art. 304 pct. 6, 9, art. 3041, art. 312 alin. (3) din Codul de procedură civilă, pârâtul arătând, așa cum a arătat și prin întâmpinarea depusă la fond, că raportat la prevederile L. Î. nr.84/1995, inspectoratele școlare sunt organe descentralizate de specialitate în subordinea M.ui Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, cu atribuții și competențe specifice, prevăzute la art.142: atribuția de coordonare a încadrării unităților de învățământ cu personal didactic, respectiv, atribuția de „. a procesului educațional din unitățile de învățământ preuniversitar și special de stat ..."; (conform art.166 alin. 43 din L. nr. 84/1995), dar nicidecum atribuții de calculare, respectiv de acordare dedrepturi salariale personalului didactic; aceste prevederi legale se coroborează cu cele ale art.11 alin. (5) din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic, care statuează că „angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general";. În același sens sunt și dispozițiile art. 20 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (aprobat prin O. nr. 4., publicat în Monitorul Oficial nr. 874/(...)). Recurentul nu a avut (și nici nu are) calitatea de angajator al personalului didactic de predare, așa cum este definită această noțiune de prevederile art.14 din Codul Muncii. De asemenea, potrivit prevederilor L. educației naționale nr. 1. (în vigoare din data de (...), prin abrogarea L. nr. 8. și a L. nr. 1.), inspectoratele școlare sunt servicii publice desconcentrate ale M.ui Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, cu atribuții și competențe specifice, prevăzute la art. 95, iar potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (2) „Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora ...";. Reclamantul nu a motivat faptul că I. Ș. J. C. ar justifica o atare calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. În drept se invocă art. 137, art. 242 alin. 2, art. 302, art. 304 pct. 6, 9, art. 30411, art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, art. 11 alin. 5 din L. nr. 1., art. 142, art. 167 din L. învățământului nr. 84/1995, HGR nr. 538/2001, art. 95, art. 104 din L. educației naționale nr. 1.. Prin recursul pârâților C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. se invocă dispozițiile art. 3042, pct. 8 și 9 și art. 3041 Cod.Proc.Civ., arătându-se în motivare că aceștia, ca autoritate deliberativă și respectiv executiva a administrației publice locale nu au și nu au avut raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu reclamanții. S. de finanțare ale drepturilor salariale ale personalului din învățământ nu sunt alocate de la bugetul local al unităților administrative teritoriale ci de la bugetul de stat. Obligativitatea alocării sumelor revine M.ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar nu autorităților locale. Deși se fac ample referiri la actele normative prin care au fost adoptate creșteri salariale pentru personalul din învățământ, inclusiv la O. nr. 1. modificata ulterior, se omit a se invoca și prevederile art. 6 din O. nr. 1., așa cum au fost acestea modificate de O. nr. 1., care prevede „La instituțiile publice și unitățile bugetare la care cheltuielile de personal se asigură din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul se stat sau bugetele locale ori integral din venituri proprii, constituite potrivit legii, creșterile salariale stabilite potrivit prevederilor art. 1 și 1 indice 1 se pot acorda in limita sumelor stabilite și la date ulterioare, corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea creșterilor, cu avizul ordonatorului principal de credite bugetare";. Atâta vreme, cât în prezent se încearcă reducerea cheltuielilor bugetare, situația fiind de notorietate Ia nivelul Statului Roman, iar pe de altă parte atât bugetele locale cât și cel național sunt caracterizate printr-o diminuare sub aspectul sumelor de bani pe care le conțin, pârâtul apreciază că acțiunea reclamanților ar fi trebuit respinsă. Se mai invocă art. 101 alin. 1 și 2, art. 104 alin. 1, 2 și 5 din L. nr. 1. - L. Î., cu concluzia că finanțarea de bază cuprinde și cheltuielile de personal, incluzând deci și cheltuielile cu salarizarea personalului didactic și nedidactic care își desfășoară activitatea în unitățile de învățământ. D. economia acestor prevederilor legale se desprinde neechivoc faptul că finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigura prin bugetele unităților administrativ teritoriale și nu din acestea. În acest sens, sumele de bani necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ sunt virate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului local către unitățile de învățământ destinatare. Potrivit prevederilor L. 500/2002 privind finanțele publice, P. Mun. T. ca reprezentant al autorității publice locale și al C.ui Local în baza prerogativelor conferite de L. nr. 2. nu poate face altceva decât să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii. Ori, de vreme ce sumele respective sunt prevăzute și alocate din bugetul de stat, P. nu poate pune în aplicare o hotărâre judecătorească în lipsa sumelor necesare. Intimatul S. S. D. Î. T. a formulat note scrise în combaterea recursului declarat de C. Local al M. T. și P. M. T., pe care îl consideră nefondat. În argumentarea poziției sale, intimatul arată că nu susține existența raporturilor de muncă între membrii săi de sindicat și autorii excepției. Așa cum rezultă din art. 36 alin. (4) din L. nr. 2. privind administrația publică locală, republicată, „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliul local: d) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local (…)";. Ori, prin cererea de chemare în judecată a solicitat calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., situație în care și consiliul local are calitate procesuală pasivă și trebuie să răspundă pentru punerea în executare a sentinței. În ceea ce privește P., în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (4) lit. a) raportat la art. 63 alin. (1) lit. c) din L. nr. 2., republicată, și art. 20 alin. (1) din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice locale îndeplinește funcția de ordonator de credite. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele: Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare. Cu majoritate de voturi, Curtea de A. C. constată nefondate motivele de recurs invocate de recurentul I. Ș. J. C. Potrivit art.33 din H.G. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează, ca organism consultativ de specialitate cu atribuții în acest domeniu și comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar, ce are în componență, ca vicepreședinte, pe inspectorul școlar general. Conform art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv. Art.45 din aceeași hotărâre prevede că ordonatorii terțiari de credite întocmesc trimestrial și anual situații financiare privind execuția bugetară, în conformitate cu normele metodologice ale M.ui Finanțelor P.e. Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit C.ui Național pentru Finanțarea Î. Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar. De asemenea, potrivit art.46 din hotărâre, C. Național pentru Finanțarea Î. Preuniversitar, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină. Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M.ui Educației și Cercetării, însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat. Astfel, Curtea constată că nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantei, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului. Ca atare, se constată că, față de obiectul acțiunii, admiterea acesteia în contradictoriu cu pârâtul recurent este legitimă, mai cu seamă că nu s-a dispus obligarea acestuia la plata acestor drepturi salariale, deci nu a fost considerat ca angajator în raport cu reclamanta, ci s-a avut în vedere tocmai rolul la care s-a făcut referire în cele de mai sus, în repartizarea către unităților administrativ- teritoriale a sumelor destinate salarizării cadrelor didactice, precum și în centralizarea situațiilor privind execuția bugetară. Urmează a fi respins recursul acestui pârât, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. Cât privește recursul declarat de pârâții C. local și P. mun. T., se constată, cu unanimitate de opinii, că acesta poartă în principal asupra modului de soluționare în primă instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive, respectiv asupra imposibilității de a aloca fonduri care nu le-au fost asigurate din bugetul de stat. Sunt neîntemeiate aceste motive de recurs. Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Evident că împrocesuarea C.ui local s-a făcut tocmai în considerarea acestei calități și a atribuțiilor care îi revin în consecință, aspect care reiese din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Altfel spus, ceea ce urmărește reclamanta/ul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local. Potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 2. C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 2.. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe bazastandardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";. De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 2. reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local. În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate. Toate acestea conturează cadrul legal care conferă calitate procesuală pasivă acestor pârâți, raportat la petitele acțiunii. Faptul că sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată, de la bugetul de stat (potrivit prevederilor H.G. nr. 1618/2009) nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurenți și autoritățile implicate în procedura administrativă de asigurare de la bugetul de stat a sumelor necesare în acest scop (guvernul, directorului direcției generale a finanțelor publice județene etc.), pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurenților la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurenții rămân a fi obligați la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus. Chemarea în judecată a primarului și a consiliului local nu s-a făcut în considerarea calității acestora de angajatori, ci raportat la atribuțiile legale privitoare la asigurarea fondurilor din care se achită salariile, petitul formulat împotriva acestora având un caracter subsecvent celui prin care se solicită obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale datorate, prin acest petit urmărindu-se a se asigura caracterul eficient al sentinței. Chiar dacă raporturile juridice în care sunt implicate organele autorității publice locale nu sunt cele specifice dreptului muncii, ci unele de drept administrativ, trebuie acceptată aplicarea prevederilor art. 17 C.proc.civ., conform cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, neîndoios, petitul formulat împotriva acestor organe ale administrației publice locale este unul accesoriu, care astfel atrage competența de soluționare a instanței de conflicte de muncă, vizavi de natura juridică a raporturilor ce fundamentează petitul principal, formulat în contradictoriu cu angajatorul. Se au în vedere și dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii";, ale art. 16 din H.G. nr. 2192/2004: „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile L. nr. 1. (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce L. nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar. Cât privește motivul de recurs invocat prin raportare la prevederile art. 6 din O. nr. 1. astfel cum a fost modificat prin dispozițiile O. nr. 1., Curtea constată că sunt aplicabile dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 3/2011 referitoare la caracterul datorat al drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2. și drepturile salariale efectiv încasate, pe perioada 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Pentru aceste considerente Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile formulate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții I. Ș. J. C., C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 4610 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, G.-L. T., I. T. D. C. G.cu opinie parțial separată, în sensul admiterii recursului declarat de pârâtul ISJ C. și modificării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. N. N. GREFIER, Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. I. P. Cu opinie parțial separată a doamnei judecător G.-L. T., în sensul admiterii recursului declarat de pârâtul I. Ș. J. C. și modificării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Motivarea opiniei separate Prin cererea introductivă reclamanta, prin reprezentant, a solicitat obligarea pârâților la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2.. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății. Instanța are obligația de a analiza calitatea procesuală a fiecărei părți, în privința pârâtului trebuind să constate că este titularul obligației în raportul juridic dedus judecății. Conform dispozițiilor art. 11 al. 5 din L. nr. 1., coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. 8 și 9 din L. nr. 84/1995 (acte normative în vigoare în perioada pentru care au fost acordate diferențele salariale), calitatea de angajator al personalului didactic și, prin urmare, de obligat la plata drepturilor salariale o are doar unitatea de învățământ cu personalitate juridică pârâtă în cauză. În același sens sunt și dispozițiile art. 93 din L. nr. 1.. Inspectoratele școlare județene sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate M.ui Educației, Cercetării și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care aceea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar. Printre atribuțiile stabilite de art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. Faptul că angajarea pe post a cadrelor didactice se efectua în urma concursurilor organizate de inspectoratul școlar (art. 11 alin. 3 și 5 din L. nr. 1.) și pe baza deciziilor de numire emise de inspector nu este de natură a conferi inspectoratului școlar calitatea de angajator, în sensul art. 10 și 14 din codul muncii. Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate se asigură din surse bugetare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, potrivit cărora: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că: „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară";. Cheltuielile cu personalul sunt incluse în finanțarea de bază, așa cum prevede alin (5), iar potrivit alin (3) „finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";. Dispoziții similare se regăsesc și în L. nr. 1., respectiv la art. 104 alin. 2 din acest act normativ care prevede că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale. Or, inspectoratul școlar județean nu are stabilit prin lege un rol principal în lanțul administrativ ce asigură această finanțare, sumele fiind virate direct din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unităților de învățământ, fără a trece prin bugetul inspectoratului școlar. Altfel spus, inspectoratul școlar nu are atribuții specifice legate de calculul și plata salariilor cadrelor didactice din unitățile de învățământ arondate. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, consider că împrejurarea că Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., princompartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit C.ui Național pentru Finanțarea Î. Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar, nu poate justifica în cauză calitatea procesuală pasivă a acestui pârât. Pentru aceste considerente apreciez ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât I. Ș. J. C., condiții în care se impunea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., admiterea recursului cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Judecător, G.-L. T.
| ← Decizia nr. 3370/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3502/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
