Decizia nr. 3502/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3502/R/2012
Ședința publică din data de 5 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC A. I. S. împotriva sentinței civile nr. 475 din 19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat A. S., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, av. Stănilă R., reclamantul intimat personal și asistat de av. D. M. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 august
2012 prin fax și la data de 31 august 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, iar la data de 4 septembrie 2012 o notă în probațiune având anexată practică judiciară.
Se comunică reprezentantului pârâtei recurente un exemplar din întâmpinare, acesta arătând că a luat cunoștință de nota în probațiune depusă de reclamantul intimat și depune la dosar împuternicire avocațială și note de ședință.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, în principal casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii spre rejudecare pentru readministrarea probelor testimoniale, iar în subsidiar casarea sentinței și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține și oral.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele invocate în întâmpinarea formulată, pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial conform chitanței pe care o depune la dosar și cheltuieli de transport.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.8026/100/(...), reclamantul A. S. a contestat decizia de concediere nr.2130 din (...) emisă de pârâta S. I. S., solicitând instanței reintegrarea sa pe postul din care a fost concediat.
În motivarea contestației reclamantul a arătat că faptele reținute în sarcina sa sunt nereale.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că reclamantul a fost angajatul acesteia, în calitate de pompier, începând din data de (...), iar la data de (...), în urma unui control având ca scop verificarea activității salariaților, s-a constatat că reclamantul consumase băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate.
S-a mai susținut că, prin fapta sa, reclamantul nu a comis o simplă abatere disciplinară, ci a periclitat însăși siguranța angajaților și a societății, astfel încât măsura concedierii este legală și temeinică.
Prin sentința civilă nr. 475/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a admis contestația formulată de reclamantul A. S. I. și, în consecință, a fost anulată decizia de concediere nr. 2130/(...) emisă de pârâtă, s- a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii în baza contractului individual de muncă nr. 2. din (...) și obligarea pârâtei S. „. I. S. la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând de la data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit contractului individual de muncă nr. 2. din (...) reclamantul A. S. I.
și-a început activitatea de pompier, ca angajat al pârâtei S. „. I. S., la data de
(...).
Prin decizia nr. 2130 din (...) reclamantul a fost concediat, în temeiul art. 61 alin.1 din Codul muncii, cu începere de la data de (...).
Așa cum rezultă din conținutul deciziei de concediere, în data de (...) reclamantul a fost surprins în stare de ebrietate în timpul programului de lucru și au fost identificate băuturi alcoolice în incinta remizei de pompieri.
S-a mai menționat de către angajator că a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă în data de (...), iar prin declarația dată de către reclamant, nr. 7401/(...), nu au fost invocate motive obiective în sensul disculpării acestui angajat.
Potrivit art. 251 al. 1 și 2 Codul muncii, "sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii";.
În speță, s-a reținut că decizia de concediere menționează efectuarea cercetării disciplinare la data de (...), însă din înscrisurile depuse în probațiune de către pârâta angajatoare și din proba testimonială propusă de pârâtă în acest scop la data de (...), nu rezultă că s-ar fi realizat o cercetare disciplinară conform prevederilor art. 251 Codul muncii, anterior concedierii reclamantului.
Astfel, odată cu depunerea întâmpinării, pârâta a atașat declarația reclamantului nr. 7401/(...) (fila nr.12 dosar de fond), confirmarea de primire a deciziei de concediere de către angajat (fila nr.13 dosar de fond), raportul echipei de control din data de (...), înregistrat sub nr. 288 din (...) întocmit de S. „. S. S. (fila nr.14 dosar de fond) și un raport nedatat -completare la raportul în urma controlului -întocmit de C. I. (fila nr.17 dosar de fond).
Ulterior, odată cu concluziile scrise, pârâta a depus, printre alte înscrisuri, decizia nr. 6 din (...) prin care domnul Coc C. era desemnat ca și comisie de cercetare disciplinară prealabilă, începând cu data de (...), pentru abaterile disciplinare săvârșite și constatate în cadrul departamentului P.S.I. al S. „. I. S..
Reclamantul a afirmat în ședința publică din data de (...) că nu a fost convocat în scris pentru cercetarea disciplinară, ci a fost sunat de șeful său, Coc C., să-și dea demisia.
T. a reținut că această susținere este confirmată și de martorul Man B., șeful compartimentului personal din cadrul societății pârâte, care a declarat că, după ce a fost încunoștințat de faptele de indisciplină constatate la (...), a considerat necesar să-i convoace pe cei vizați pentru explicații.
Acest martor a mai relatat că reclamantul și colegii săi au fost chemați telefonic de șeful lor, Coc C., reclamantul a răspuns convocării și a dat o declarație scrisă în fața acestuia. Martorul Man B. a afirmat că nu a considerat că mai este necesar să se formalizeze convocându-i din nou, în scris, pe angajații vizați de raport și că, după plecarea celor care s-au conformat convocării telefonice, a constituit o comisie de disciplină din care făcea parte acesta, domnul C. și domnul Coc, care a redactat proiectul de decizie de concediere înaintat conducerii unității, dată fiind gravitatea abaterilor.
Martorul Coc C. a declarat că i-a chemat telefonic pe reclamant și pe colegii săi la sediul pârâtei, pentru că era șeful lor direct și fusese informat de rezultatul controlului. "Între timp"; a fost căutat de șeful serviciului personal, Man B., care i- a spus "să-i trimită și pe la el pentru că li se desface contractul de muncă";.
Din declarația acestui martor tribunalul a mai reținut că nu a fost desemnat în nicio comisie de cercetare disciplinară, i-a convocat pe pompieri din dorința de a-și îndeplini atribuțiile din fișa postului și a aflat de concedierea reclamantului abia după două, trei săptămâni de la control, când i s-a prezentat un exemplar al deciziei de concediere pentru a-l putea scoate pe reclamant din fișele de pontaj.
Față de declarațiile acestor martori și de restul probatoriului administrat, instanța a constatat că reclamantul a fost sancționat disciplinar fără ca în prealabil să se efectueze o cercetare disciplinară în concordanță cu prevederile art. 251 Codul muncii și, în consecință, în baza art. 78 Codul muncii, a dispus admiterea contestației reclamantului și anularea deciziei de concediere nr.
2130/(...).
În baza disp.art.80 al.1 și 2 Codul muncii, instanța a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii în baza contractului individual de muncă nr. 2. din (...) și a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantului, de la data de (...) și până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. „. I. S., considerând-oca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Societatea recurentă a luat la cunoștință, pe diverse căi, că activitatea departamentului de prevenire și stingere a incendiilor lasă de dorit, astfel încât a a dispus efectuarea unui control tematic, pentru a se lua la cunoștință în mod nemijlocit despre aspectele sesizate.
Astfel, la data de 5 august 2011, societatea care asigură paza societății împreună cu 5 dintre angajați au efectuat un control în urma căruia, printre altele, pârâtul-intimat a fost găsit în incinta remizei de pompieri, în timpul programului de lucru, în stare de ebrietate.
Recurenta arată că din ansamblul probator administrat rezultă fără putință de tăgadă starea de fapt existentă la acel moment. Practic, se consideră că prin raportul scris al societății de pază, coroborat cu declarațiile martorilor oculari a fost dovedită fapta săvârșită de către angajat, iar intimatul nu a reușit, prin probele administrate, să facă proba contrarie.
Se mai invocă faptul că instanța de judecată nu a fost învestită cu soluționarea excepției neefectuării cercetării disciplinare prealabile, contestatorul formulând, prin acțiune, doar o critică de netemeinicie a deciziei de concediere atacate, respectiv inexistența stării sale de ebrietate la data efectuării controlului.
Recurenta arată că, probabil în virtutea rolului activ al instanței și al principiului stabilirii întregului adevăr, tribunalul, fără a pune de la început în discuția părților aspectul neefectuării cercetării disciplinare prealabile, ci abia cu ocazia audierii ultimului martor, a procedat la analizarea cazului dedus judecării oprindu-se doar la acest motiv de nelegalitate a deciziei.
Se mai arată faptul că prima instanță a eliminat ca probă decizia nr. 6 din (...).
Recurenta apreciază că în mod eronat instanța a considerat că au fost încălcate drepturile legale ale intimatului prin neconvocarea în formă scrisă a acestuia la efectuarea cercetării disciplinare prealabile, aceasta fiind însă o abordare excesiv de formalistă și criticabilă deoarece contestatorul a dat o "declarație" în fața domnului Coc C. în data de 10 august 2011, deci la 5 zile după constatarea abaterii disciplinare.
Se mai susține că, deși nu a fost investită în acest sens, instanța a devenit avocatul părții și a considerat că intimatului i-au fost vătămate în mod grav drepturile materiale și procesuale, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei de concediere.
Recurenta consideră că acest punct de vedere nu poate subzista, deoarece formalitatea convocării scrise a fost complinită prin convocarea verbală și mai ales prin prezența contestatorului în fața comisiei și prin declarația pe care acesta a înțeles să o scrie. Dacă, la acel moment, contestatorul ar fi considerat că îi sunt încălcate drepturile sale, ar fi putut refuza să se prezinte, să dea declarații ori ar fi putut cere o perioadă mai îndelungată pentru a-și pregăti apărarea.
Se mai arată că Legea nr. 53/2003 prevede o serie de cauze de nulitate absolută a unei decizii de sancționare, nulitate ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului vătămător, ori lipsa convocării în formă scrisă la cercetarea disciplinară prealabilă nu face parte dintre aceste cauze de nulitate absolută.
În speță, recurenta consideră că intimatul a fost convocat pentru un termen ce coincide cu cel legal, în formă verbală, iar o virtuală vătămare a lipsei formei a fost acoperită prin prezența și declarația sa.
Cu alte cuvinte, recurenta susține că, existând o comisie de cercetare disciplinară prealabilă legal constituită încă din anul 2008, care a convocat angajatul și i-a luat declarația în scris și, ulterior, a formulat un referat ce conține o propunere de sancționare, adresat conducerii unității, care la rândul ei a emis o decizie de sancționare ce corespunde formalismului prescris de legislația în materie, aceasta dovedește pe deplin obediența sa în fața legii și a regulilor aplicabile, ce nu poate fi înfrântă printr-o interpretare trunchiată și colată a probelor existente la dosarul cauzei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod.proc.civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. S. I. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de pârâta S. „. I. S., prin prisma motivelor derecurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta estenefondat pentru următoarele considerente:
Deși intimatul-reclamant, prin acțiunea formulată, a invocat doar aspecte ce țin de temeinicia deciziei de concediere contestate, analizarea acestora nu se putea face de către instanță decât după verificarea respectării de către angajator a procedurii de concediere prevăzute de lege.
Analizând, potrivit disp.art.78 din Codul muncii, respectarea de către angajator a procedurii de concediere, prevăzută de către legiuitor sub sancțiuneanulității absolute, prioritar față de motivele de netemeinicie a actului unilateral contestat, instanța nu s-a transformat defel în avocatul reclamantului, ci a cenzurat decizia supusă jurisdicției muncii, verificând dacă garanțiile de care beneficia salariatul în cursul cercetării disciplinare au fost asigurate conform dispozițiilor legale în materie.
Curtea reține că, în faza cercetării disciplinare prealabile a salariaților,legiuitorul a prezumat vătămarea drepturilor acestora în cazul nerespectăriidisp.art.251 din Codul muncii.
Conform acestui articol:"; (1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură…nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfășurării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. (4) In cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa susțină toate apărările in favoarea sa si să ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivațiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.";
Coroborând dispozițiile imperative ale alin.2, privind stabilirea de către angajator a obiectului cercetării în cuprinsul actului de convocare, cu cele ale alin.4 din acest articol, privind dreptul salariatului de a-și formula toate apărările, susținerile și a oferi toate probele pe care le consideră necesare în legătură obiectul cercetării, legiuitorul a avut în vedere stabilirea/fixarea certă, în scris, a faptelor ce fac obiectul cercetării, ca o garanție a apărării drepturilor salariatului împotriva eventualelor acte abuzive ale angajatorului, față de care acesta se află într-o poziție de subordonare, permițând acestuia pregătirea efectivă a apărării în raport cu faptele menționate în convocator.
Convocarea verbală, pe lângă faptul că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, nu permite instanței verificarea modului în care angajatorul și-a îndeplinit îndatoririle de a aduce la cunoștința salariatului faptele ce urmează a fi cercetate, cu respectarea dreptului acestuia la apărare, astfel încât convocarea în scris a salariatului nu trebuie privită ca fiind un formalism excesiv și inutil, cu atât mai mult cu cât respectarea dispozițiilor art.251 alin.2 din Codul muncii, imperativ prevăzute de lege, presupun din partea angajatorului doar un minim efort material și de timp.
Faptul că intimatul a dat o declarație privind fapta pe care angajatorul o consideră ca fiind abatere disciplinară, fără a fi informat în prealabil în scris, conform cerințelor legii, care este obiectul pentru care este cercetat disciplinar, nu poate fi considerată ca fiind o notă explicativă dată de către salariat în condițiile respectării dreptului acestuia la apărare.
Curtea mai reține însă că, în speță, nu numai că salariatul nu a fost convocat în scris conform dispozițiilor mai sus menționate, dar, analizând înscrisurile pe care angajatorul era obligat să le depună pentru a proba legalitatea măsurii de concediere contestate, acestuia revenindu-i sarcina probei, conform disp.art.272 Codul muncii, practic în cauză nu s-a dovedit că ar fi avut loc vreo cercetare disciplinară a intimatului, fiind depus la dosar doar raportul înregistrat sub nr.288/(...) la S. „. S. S., declarația dată de reclamant la data de
(...) și un raport de completare neînregistrat la societate.
Astfel, în afară de raportul întocmit, care nu poate însă avea decât valoarea încunoștințării conducerii societății cu privire la faptele constatate, în scopul ca aceasta să dispună începerea cercetării disciplinare, practic angajatorul nu a reușit să probeze că ar fi efectuat vreun act de cercetare în cauză, cu atât mai mult cu cât din declarația intimatului și declarația martorului A. G. I. rezultă căs-ar fi procedat chiar la o testare a reclamantului cu aparatul alcooltest, fără a exista o probă în acest sens la dosar.
În ceea ce privește decizia nr. 6 din (...), prin care unul dintre salariații societății, respectiv domnul Coc C., a fost numit";. și C. de C. D. P., cu toate drepturile și îndatoririle ce decurg din aplicarea prevederilor Codului Muncii în materia cercetării prealabile.";, pe lângă faptul că data certă a acestei decizii nu poate fi verificată de către instanță, întrucât nu poartă nicio mențiune de înregistrare la societate, aceasta nu poate acoperi în cauză încălcarea dispozițiilor legale constatată în prezenta cauză în ceea ce privește cercetarea disciplinară ce trebuia efectuată în cazul intimatului.
În consecință, în mod corect în temeiul dispozițiilor art.78 și 251 din Codul muncii, prima instanță a constatat că decizia de concediere nr. 2130/(...) emisă de către recurentă este lovită de nulitate absolută, astfel încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 Cod.proc.civilă.
Constatând că în cauză actul unilateral contestat este lovit de nulitate absolută, în mod corect prima instanță a reținut ca fiind de prisos analizarea celorlalte motive de netemeinicie a deciziei de concediere, a căror cenzurare presupunea în mod necesar constatarea prealabilă a respectării tuturor condițiilor de legalitate a acesteia, astfel încât nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art.304 pct.7 Cod.proc.civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. „. I. S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului A. S. I. suma de 1.550 lei cheltuieli de judecată în recurs, respectiv suma de 1400 lei onorariu de avocat, potrivit chitanței nr.40/(...) eliberată de C. de avocat D. M.-N. și suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de transport, pentru care s-a depus bonul fiscal nr.155/(...).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. I. S. împotriva sentinței civile nr.475 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului A. S. I. suma de 1.550 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.CM.; Tehnored.:CM/MS;
2 ex./(...)
Jud.fond: T.ui M.: B.G..
| ← Decizia nr. 3481/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2007/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
