Decizia nr. 3509/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3509/R/2012
Ședința publică din data de 5 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.A-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 3771/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. I., L. V. și pe pârâții intimați U. „.-B.
C.-N. ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat
B. I. și reprezentantul pârâtei intimate U. „.-B., av. L. N., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 iulie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate U. „.-B. întâmpinare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat B. I. solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanța de fond.
Reprezentantul pârâtei intimate U. „.-B. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3771 pronunțată la data de 9 aprilie 2012 de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. E., C., T. si S. și excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanții B. I. și L. V. în contradictoriu cu pârâții U. B. B. și M. E., C., T. SI S.
Pârâta de rândul 1 a fost obligată, în calitate de angajator pentru reclamanți, la plata diferențelor de drepturi salariale brute neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile L. nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.
15/2008, începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie
2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective,astfel: 43.345 lei brut pentru reclamantul B. I. și 15.474 lei brut pentru reclamantul L. V.
Pârâtul de rândul 2 a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca urmare a admiterii excepției.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că reclamanții au avut calitatea de cadre didactice universitare in cadrul Universității „.-B. din C.-N. în perioada (...)-(...).
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Lg.221/2008 pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de (...).
După intrarea în vigoare a L. nr. 221/2008 unitatea de învățământ pârâta avea obligația să calculeze pentru reclamanți și să plătească acestora salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-a respectat-o.
U. „.-B. a continuat să plătească reclamanților salarii în baza altor acte normative pentru perioada (...)-(...) așa cum rezultă din tabelul existent la fila 25.
Potrivit L. nr. 221/2008 în vigoare până la data intrării în vigoare a Lg.
330/2009 reclamanții au dreptul de a beneficia de următoarele sume brute, astfel: 43.345 lei brut pentru reclamantul B. I. și 15.474 lei brut pentru reclamantul L. V., deoarece Legea nr. 221/2008 este singurul temei de drept în baza căruia se face salarizarea personalului didactic.
Având în vedere faptul că reclamanții nu au raporturi juridice cu pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților împotriva acestuia.
In temeiul art. 104 din Legea nr. 1/2011 a E. Naționale, paratul M. E., C., T. si S. a fost obligat sa aloce sumele necesare plații drepturilor bănești.
Excepția lipsei calității procesuale invocată de acest pârât a fost respinsă deoarece acest minister are obligația de a finanța cheltuielile pentru unitățile de învățământ superior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. ȘI S., solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivare pârâtul a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S.
O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Având în vedere solicitările reclamanților și atribuțiile M. E., C., T. și S., conform prevederilor art.141 din Legea nr. 8., republicată cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr.81/2010 privind organizarea și funcționarea pârâtului (acte normative aflate în vigoare în perioada pentru care se solicită diferențele de drepturi salariale) instituția nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Astfel, M. E., C., T. și S. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat întrucât, potrivit art. 40 alin. (2) lit. c din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, instituțiile de învățământ superior, în calitate de angajator au obligația să acorde salariaților toate drepturile salariale ce decurgdin lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În această calitate, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. (2) și alin.(3) lit. g din Legea învățământului nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare
„stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico-gospodare";.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. (2) din Legea nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, veniturile instituțiilor superioare de stat „. utilizate de instituțiile de învățământ superior în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare";.
În baza autonomiei financiare, instituțiile de învățământ superior își stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de M. E., C., T. și S., după adoptarea bugetului de stat, potrivit art. 171 alin. (10) din Legea învățământului nr.8., republicată, cu modificările și ulterioare.
Acest buget de venituri și cheltuieli asigură resursele financiare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în planul strategic al fiecărei instituții de învățământ.
Potrivit art. 8 și art. 21 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin "includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și internaționale).
Veniturile acestei instituții de învățământ superior, în conformitate cu dispozițiile art.171 alin. (2) din Legea învățământului nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază și finanțarea complementară, precum și din venituri proprii, din alte surse.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 3 din Legea învățământului nr.8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază se asigură de M. E., C., T. și S., „. fondurile alocate de la bugetul de stat, în funcție de numărul de studenți și doctoranzi admiși la studii fără taxa, de numărul de cursanți, de nivelul și specificul instituirii teoretice și practice și de ceilalți indicatori specifici activității de învățământ, în special de cei referitori la calitatea prestației în învățământ"; și, potrivit art. 171 alin. (7) din aceeași lege, se face pe bază de contract încheiat între M. E., C., T. și S. și această instituție de învățământ superior.
Finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. E., C., T. și S., să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
M. E., C., T. și S. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei universitare, iar M. E., C., T. și S. a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
Instanța de fond a omis să analizeze susținerile noastre în ceea ce privește lipsa calității procesual pasive raportat la faptul că ministerul nu este angajatorul personalului din universitate.
Potrivit prevederilor L. nr. 9. privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. E., C., T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
Legea învățământului nr. 8. și Legea nr. 128/1997 indică faptul că această calitate de angajator o are instituția de învățământ superior.
U. B. - B. din C.- N., în calitate de angajator, avea obligația de a calcula drepturile salariale și de a propune spre aprobare un buget care să acopere aceste drepturi, în conformitate cu prevederile art.171 din Legea nr.8. republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanții nu au făcut dovada că M. E., C., T. și S. nu a alocat finanțarea de bază corespunzător cu drepturile salariale calculate de angajatorul lor U. B. B., sume incluse ca atare în bugetul propus spre aprobare în conformitate cu prevederile legale.
Intimata U. B. B. C.-N. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului canefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinări, Curtea reține următoarele:
Prin motivele de recurs formulate de pârât, acesta a înțeles să critice hotărârea instanței de fond doar prin prisma modului în care s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Curtea reține că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă din dispozițiile art. 171 alin. 2 din Legea nr. 8., act normativ aplicabil în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății, conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat „se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care cuprinde, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal.
Este adevărat că între reclamanți în calitate de salariați și pârâtul M. E., C.,
T. și S. nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind angajații acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamanți și pârâtul recurent izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamanți.
În realitate, din modul de formulare a cererii introductive reiese că pârâtul M. E., C., T. și S. a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale cuprinse în Legea nr. 8., întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâta U. B. B. a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitatea pârâtului recurent de autoritate finanțatoare a instituțiilor de învățământ universitar de stat, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Deși mecanismul de finanțare prezintă unele particularități care îl deosebesc de raporturile de drept comun privind finanțarea instituțiilor bugetare, în sensul că se încheie un contract între M. E., C., T. și S. și instituția de învățământ superior, iar finanțarea de bază se asigură în funcție de numărul de studenți, doctoranzi, cursanți etc. conform art. 171 alin. 3, acest aspect nu este de natură să înlăture obligația de finanțare a recurentului pentru cheltuieli de personal stabilite ulterior prin hotărâri judecătorești.
În cele din urmă, apărarea pârâtei aparține sferei executării hotărârii, nu celei a judecății propriu zise în care prezintă prioritate analiza temeinicieipretențiilor deduse judecății, iar în mod subsecvent stabilirea titularului obligației de finanțare a învățământului superior de stat, astfel încât reprezintă o problemă de executare pretinse nerespectare a procedurii menționate anterior.
Susținerile din cererea de recurs cu privire la modul de organizare și funcționare a ministerelor întemeiate pe dispozițiile L. nr. 9. sau cu privire la condițiile de angajare a personalului didactic în cadrul universităților întemeiate pe prevederile L. nr. 8. nu sunt de natură să modifice soluția adoptată de instanța de fond, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru universitățile de stat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 3771 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.A-R. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P. U.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 503/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2990/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
