Decizia nr. 3566/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)**
D. CIVILĂ Nr. 3566/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : G.-L. T.
G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 331 din
24 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...)** privind
și pe intimatul reclamant B. M., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat Ion T. F. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin scriptul înregistrat la dosar la data de 25 iulie 2012 D. G. a F. P. M. a răspuns la adresa instanței dispusă la termenul de judecată din 26 iunie 2012.
Reprezentantul reclamantului arată că nu are cereri prealabile de formulat. D. la dosar practică judiciară.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului susține aceleași concluzii conform celor din ședința publică din data de 12 iunie 2012 arătând că singura problemă care se pune este aceea de a se stabili natura raporturilor de muncă respectiv dacă este de durată determinată sau nedeterminată. Prezența salariatului la unitate însă nu justifică vreo inerție în virtutea căreia să fi fost menținut contractul individual de muncă al acestuia în condițiile în care acest contract a ajuns la termen cu ani mulți în urmă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 331 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. a Județului M. și, în consecință s-a anulat D. nr. 237/(...) emisă de pârâtă.
S-a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul de inspector specialitate gr. II gradația 1 și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului despăgubiri, egale cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la efectiva reîncadrare.
S-a respins capătul de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că la data de (...), între pârâtă în calitate de angajator și reclamant în calitate de angajat, s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 1017.
Acest contract, depus la dosar, a fost încheiat pe durată determinată, respectiv începând cu data de (...) și până la organizarea concursului.
Reclamantul a fost încadrat în funcția de inspector specialitate debutant, conform deciziei 55/(...) emisă de directorul pârâtei - fila 40 din dosar.
Ulterior prin decizia nr. 34/(...) -fila 39 din dosar, reclamantul pro- movează în gradul profesional imediat următor celui de debutant, respectiv ins- pector de specialitate gradul IV, în urma concursului organizat pentru promovarea în grad profesional.
Prin decizia nr. 43/(...), reclamantului i se suspendă raportul de serviciu pe o perioadă de 5 zile, având în vedere certificatul de concediu medical.
Prin decizia nr. 507/(...), reclamantului i se atribuie noi responsabilități față de implementarea prevederilor legale privind declarațiile de avere și declarațiile de interese în cadrul pârâtei. În această decizia reclamantul apare ca fiind încadrat inspector de specialitate gr. II în cadrul serviciului resurse umane și salarizare - Aparat propriu.
Prin decizia 237/(...)- fila 7 din dosar, emisă de pârâtă, se dispune că începând cu data de (...), reclamantului, inspector de specialitate gr. II gradația 1, îi încetează contractul individual de muncă de drept conform art. 55 lit. a coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i C. muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 55 lit a C. muncii :
„Contractul individual de muncă poate înceta astfel: a) de drept;"; iar potrivit art. 56 alin. 1 lit. i C. muncii:
„(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: i. la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;";
Contractul individual de muncă al reclamantului a fost într-adevăr încheiat pe durată determinată, pentru funcția de inspector specialitate debutant, începând cu perioada (...) și până la data organizării concursului inclusiv.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta recunoaște că, prin decizia nr. 34/(...), reclamantul promovează în gradul profesional imediat următor celui de debutant, respectiv inspector de specialitate gradul IV, în urma concursului organizat pentru promovarea în grad profesional.
Potrivit art. 80 din C. muncii, în forma în vigoare la data angajării reclamantului, „. derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.";
Alin. 2 al aceluiași articol prevede: „contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie";.
Apoi, conform art. 82 din C. muncii „contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni. În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este sus- pendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au de- terminat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
În cuprinsul contractului individual de muncă nr. 1017/(...) nu se menționează că reclamantul ar fi fost angajat pe durată determinată pentru a în-locui un salariat al cărui contract individual de muncă era suspendat, incidente fiind, în acest caz, prevederile art. 82 al. 1 C. Muncii care stabilesc durata maximă a contractului individual de muncă pe durată determinată la 24 luni.
Acest termen de 24 luni s-a împlinit la data de (...), dată după care reclamantul a continuat să presteze activitate pentru pârâtă, aspect ce reiese din deciziile ulterioare acestei date emise de pârâtă, ultima fiind cea din (...), decizia nr. 507. Această decizie atestă faptul că raportul de muncă dintre părți a continuat și după data de (...), precum și voința angajatorului de a-l prelungi, însă, în condițiile în care nu a respectat prevederile art. 82 C. muncii referitoare la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe durată determinată și atâta timp cât contractul individual de muncă și-a continuat existența și după expirarea termenului de 24 luni, instanța apreciază că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într- un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale ale contractului individual de muncă, ca urmare a susținerii și promovării concursului organizat pentru promovarea în grad profesional.
În decizia de încetare a contractului individual de muncă funcția deținută de reclamant este cea de inspector specialitate gr. II gradația 1, aceasta fiind o funcție publică și nu cea de inspector specialitate debutant cum este menționată în contractul individual de muncă a cărui încetare s-a dispus.
În această situație, temeiul de drept al încetării raportului de muncă al reclamantului nu este legal și în consecință nici decizia nr. 237 din (...) emisă de pârâtă, privind încetarea contractului individual de muncă încheiat cu re- clamantul nu este legală și urmează a fi anulată.
Ca urmare a anulării deciziei de concediere, prin prisma dispozițiilor art. 80 C. muncii, se apreciază ca întemeiată cererea reclamantului privind plata drepturilor salariale și restabilirea situației anterioare în sensul reintegrării reclamantului în funcția deținută la momentul concedierii.
Apărările pârâtei în sensul reorganizării instituției și reducerea numărului angajaților, apreciem că nu se impune a fi analizată, temeiul de drept al încetării raportului individual de muncă al reclamantului fiind ajungerea la termenul pentru care a fost încheiat contractul și nu desființarea posturilor sau lipsa acestora.
În ce privește daunele morale solicitate, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 253(1) din C. muncii astfel cum acesta a fost modificat:
„Angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiului răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";. Confruntându-se cu rezolvarea acestei probleme de drept și anume, daunele morale în litigiile de muncă, instanțele de judecată au aplicat diferit dispozițiile art. 269 (1) C. muncii, care conținea aceeași reglementare ca cea cuprinsă azi în art. 253 (1) din C. muncii, soluțiile fiind și de acordare a daunelor morale și de respingere a acțiunilor formulate de salariați, având acest obiect.
Rezolvarea acestei practici neunitare a fost decisa de Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Astfel, în Monitorul Oficial Partea I nr. 763 din (...) a fost publicată D.
ICCJ nr. 40/2007 pentru admiterea recursului în interesul legii declarat de P. general cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (1) din C. muncii în legătură cu daunele morale pretinse de salariați în cadrul litigiilor de muncă.
Conform deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție (ICCJ), în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1) din C. muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai încazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Având în vedere că art. 269 alin. 1 din C. muncii anterior modificărilor de dată recentă, este identic ca reglementare cu actualul art. 253 alin. 1 Codul muncii, considerăm că D. ICCJ nr. 40/2007, își găsește aplicarea, astfel că, atât timp cât natura juridică a răspunderii patrimoniale, reglementată de C. muncii este o varietate a răspunderii civile contractuale, cu anumite particularități imprimate de caracterul raporturilor de muncă, între care și aceea stabilită derogatoriu, prin art. 253 alin. (1) și art. 254 alin. (1) potrivit căreia are ca obiect numai repararea pagubelor materiale, este evident că în temeiul unei astfel de răspunderi nu pot fi acordate și daune morale, acestea putând fi pretinse, în condițiile art. 998 și 999 din C. civil, numai în cadrul răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele avute în vedere, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, în sensul că s-a anulat decizia de concediere nr. 237/(...).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței cu consecința respingerii acțiunii și menținerea Deciziei nr.237/(...) emisă de D. M. ca fiind legală și temeinică.
Învederează ca, instanța de fond in mod eronat a anulat D. ce concediere nr.237/(...) emisa de către recurenta si a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul de inspector specialitate gr.II gradația 1 și a obligat parata sa-i plătească acestuia despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si actualizate de la data concedierii si pana la efectiva reîncadrarea.
In acest sens s-a reținut D. nr.40/(...) a Inaltei Curți de C. si Justiție privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î. Curte de C. si Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 269 alin.1 din C. muncii in legătura cu daunele morale pretinse de salariați în cadrul litigiilor de munca referitoare la atragerea răspunderii materiale a angajaților.
Pentru a fi angajata răspunderea patrimoniala pentru daune morale este necesar sa se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Contractul individual de munca nu prevede acordarea daunelor morale reclamantului. R. ca instanța de fond în mod corect a respins capătul de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecata care nu au fost dovedite.
Reclamantul a fost angajată în funcția de inspector specialitate debutant, pe perioada determinata, conform Dispoziției nr.55/(...), încheindu-se Contractul individual de munca nr.1017/(...).
Conform contractului de munca reclamantul a fost angajata pe perioada determinata începând cu data de (...) pana la organizarea concursului.
Ulterior prin D. nr.34/(...) reclamantul promovează în gradul profesional imediat superior debutantului de inspector specialitate gr.IV, în urma concursului organizat pentru promovarea in grad profesional.
Prin D. nr.43/(...) reclamantului i se suspenda raporturile de serviciu pe perioada de 5 zile având în vedere certificatul de concediu medical.
Prin decizia nr.237/(...) reclamantului i-a încetat contractul de munca de drept, ținând cont de N. D. de O. si R. U. din cadrul A.N.A.F București nr.938551/(...) din conținutul căreia rezulta ca toate posturile de execuție vacante au fost reduse.
Învederează, ca decizia mai sus menționata nu a fost contestata de către reclamantul dându-si tacit acordul cu privire la prelungirea contractului.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de
(...)) s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând in vigoare la data de (...), ulterior acest termen fiind prorogat prin O. nr.2289/(...) pana la data de (...).
Potrivit art.III din O. nr.2180/2011, modificat prin O. nr.2365/2011:
"Dispozițiile art.99 alin.(1) lit.a), alin. (3), (4), (6) si (7) din Legea nr.
188/1999, republicata (2), cu modificările si completările ulterioare si, respective, ale art. 65-67 si ale art. 75-77 din Legea nr.53/2003, cu modificările si completările ulterioare, sunt direct aplicabile unităților subordonate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care își încetează activitatea si nu se mai regăsesc in anexa menționata la art.1 O. nr.2180/2011 prevede obligația comunicării de către conducerile direcțiilor generale județene a statelor noi de funcții care urmează a fi aprobat de către conducerea A.N.A.F.
Având în vedere N. nr.938.551/(...) la data de (...) s-a acordat un preaviz de
20 zile lucrătoare conform art.75 alin.1 din Legea nr.53/2003 pentru personalul contractual:
"(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit.c și d, al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare"
Concedierea reclamantului s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinata (post vacant), neavând calitate de funcționar public.
Potrivit art.65 alin.1 din Legea nr.S3/2003 privind C. muncii: "(1)
Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legătura cu persoana acestuia."
Astfel, având în vedere reorganizarea instituției, faptul ca reclamantul a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata, acesta fiind desființat prin O. nr.2262/(...), modificat ulterior prin O. nr.2305/(...), contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea reclamantului.
Referitor la obligarea paratei la plata unei despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, împreuna cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data încetării contractului si pana la reintegrarea efectiva, arată că, concedierea reclamantului s-a făcut urmare reorganizării instituției, acesta ocupând un post pe perioada determinata (post vacant), neavând calitate de funcționar public, post desființat prin O. nr.2262/(...), modificat ulterior prin O. nr.2305/(...), contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea reclamantului.
Reclamantul B. M. prin concluzii scrise (f.20-21) a solicitat respingerearecursului și menținerea sentinței recurate.
Consideră sentința civila ca fiind legală și temeinică.
Contractul de muncă încheiat la data de (...) și înregistrat sub nr. 1017, prevede la punctul 2 următoarele - Durata contractului de muncă începe cu data de (...), iar durata contractului este determinată, începând cu această dată și până la organizarea concursului.
Raporturile de muncă au continuat din anul 2008 și până în anul 2011, când a intervenit decizia de încetare a contractului de muncă.
În anul 2011 intervine decizia de încetare a contractului de muncă, decizie emisă ca urmare a reducerii posturilor de execuție vacante. Post de execuție vacant înseamnă un post care nu este ocupat efectiv de către o persoană titulară.
Cu toate acestea temeiul încetării contractului de muncă este art.56 alin.l lit.i C. muncii republicat, care prevede încetarea contractului de muncă ca urmare a ajungerii la termen a contractului individual de muncă.
Ori, în speță, contractul de muncă încheiat cu reclamantul, deși a început ca un contract de muncă pe durată determinată și prin aplicarea prevederilor art. art.81 C. muncii în vigoare la data încheierii contractului, articol ce cuprinde acele situații expres și limitative prevăzute de lege în care angajatorul poate încheia contracte individuale de muncă pe perioadă determinată și care a fost aplicabil în situația acesteia, natura contractului de muncă s-a schimbat în timp transformându-se într-un contract pe perioadă nedeterminată.
Continuarea acestui contract din anul 2008 și până în prezent dovedește faptul că adevărata natură a contractului este a unuia pe perioadă nedeterminată, întrucât a continuat să se desfășoare și după împlinirea celor 24 de luni expres prevăzute de art. 82 al. 1 din C. Muncii în vigoare la data încheierii acestui contractului.
Coroborând prevederile art. 81 si 82 C. muncii, se ajunge la concluzia că angajatorul a înțeles să continue raporturile de muncă după expirarea celor 24 de luni, prin urmare a înțeles să continue este raporturi în virtutea unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Mai mult chiar, din decizia nr.2. iulie 2011, reiese că, pe de o parte angajatorul își motivează decizia pe reducerea posturilor vacante, iar pe de altă parte încetarea se bazează pe ajungerea la termen a contractului de muncă, existând reale contradicții între motivarea și dispozitivul acestei decizii. În cazul unui contract de muncă pe perioadă determinată nu era necesară motivarea ajungerii lui la termen prin prisma reducerii posturilor vacante, iar pe de altă parte în cazul în care s-au redus posturile vacante este necesară o altă procedură, aceea a concedierii fie colective, fie individuale pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, proceduri neurmate de către pârâtă.
De altfel, este discutabil dacă acest post este sau nu vacant, fiind imposibil ca în același timp un post să fie si vacant si ocupat de o persoană cu contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Astfel, încetarea unui contract individual de muncă după șapte ani de la încheierea lui invocându-se durata determinată a acestui contract este un veritabil abuz de drept din partea angajatorului.
În condițiile ocupării unui post pe durată determinată, din toate aceste acțiuni reieșind doar dorința clară de a înceta raporturile de muncă, ignorând în mod clar toate prevederile legale în materie.
Pentru ca un post să fie vacant presupune ca titularul să nu se afle în unitate. În aceste condiții reiese că nici eu nici titularul postului nu s-ar fi aflat în unitate. Ori, angajatorului nu poate reduce ca fiind vacant un post al cărui titular nu se află în unitate întrucât se află în concediu de îngrijire a copilului, iar pe de altă parte în cazul în care acesta s-ar afla în unitate reclamantul nu ar mai fi avut de ce să continue raporturile de muncă. Prin urmare, contractul devenise unul pe perioadă nedeterminată.
Faptul că nu s-a încheiat un contract de muncă sau un act adițional ulterior expirării termenului de 2 ani, este culpa angajatorului, acesta având aceasta obligație, astfel consideră că recurentul nu își poate invoca propria culpă în obținerea unui drept sau a unei situații juridice favorabile.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este fondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, conform contractului individual de muncă încheiat între părți reclamantul a fost angajat pe perioadă determinată, peun post temporar vacant, începând cu data de 1 februarie 2008 și până la organizarea concursului inclusiv. Potrivit dispozițiilor contractuale, la expirarea perioadei de stagiu, reclamantul urma să susțină un examen pentru titularizare pe post, în cazul promovării acestuia contractul devenind contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
La data de 15 ianuarie 2009 au încetata raporturile de muncă ale titularului postului, Zan Ș. D. , postul devenind astfel vacant.
Ulterior, prin decizia nr. 3. februarie 2009, reclamantul a fost promovat în gradul imediat superior debutantului.
Curtea notează așadar că, prin promovarea reclamantului, a fost îndeplinită condiția prevăzută inițial de părți în vederea transformării contractului individual de muncă încheiat inițial pe durată determinată în contract individual de muncă pe durată nedeterminată. Mai mult, după îndeplinirea condiției, reclamantul a continuat să presteze activitate în beneficiul reclamantei, conform atribuțiilor stabilite de aceasta.
În raport de această situație de fapt a prestării muncii de către reclamantă după data de (...), instanța de fond a considerat că a fost prelungit implicit contractul de muncă al acesteia, instanța apreciind că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale ale contractului individual de muncă.
Curtea apreciază aceste statuări ale instanței de fond ca sunt legale având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din C. muncii, prin excepție de la regula încheierii contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, instituită prin alin. 1 al aceluiași articol, contractul individual de muncă poate fi încheiat și pe durată determinată, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 82 alin. 2 din codul muncii prevede că „În cazul în care contractul indi- vidual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va ex- pira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
În cauza de față, după cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, se reține că după vacantarea postului ocupat temporar de reclamant, acesta a fost promovat, fiind îndeplinită condiția necesară pentru transformarea raporturilor de muncă din raporturi pe durată determinată în raporturi pe durată nedeterminată.
Pe de altă parte, Curtea notează că deși simpla derulare a raporturilor de muncă între părți după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă nu transformă de drept contractul de muncă cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată, nu există în cauză alte impedimente legale care să se opună voinței părților.
Acordul părților - salariat și angajator - în derularea unui raport de muncă reprezintă o primă condiție necesară pentru constatarea existenței unui contract de muncă, însă aceasta nu este și suficientă.
Curtea reține că încheierea contractului de muncă în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, fiind deopotrivă necesar ca acest acord să fie legal, adică să nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
În acest sens Curtea reține că interdicția ocupării posturilor prin concurs în aparatul bugetar a fost instituită prin OUG 3., act normativ ce a intrat în vigoare la data de 14 aprilie 2009.
Or, așa cum s-a reținut mai sus, la acea dată condiția ocupării definitive a postului prin promovare era deja îndeplinită(decizia nr. 3. februarie 2009), chiar dacă nu a fost încheiat un act scris în acest sens. Forma scrisă a contractului de muncă este necesară doar ad probationem, lipsa înscrisului nefiind de natură a atrage nulitatea contractului ca act juridic, instanța urmând să constate încheierea sa valabilă.
Faptul că pârâta a menționat în preambulul deciziei contestate aspectele referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante este irelevant, față de temeiul ce a stat la baza încetării raporturilor de muncă prin decizia contestată.
În acest context, Curtea observă și că art.79 C. muncii interzice angajatorului în cazul unui conflict de muncă să invoce în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere, ceea ce limitează posibilitatea pârâtei de a dezvolta critici în sprijinul legalității și temeiniciei măsurii concedierii, când, așa cum s-a reținut anterior, raporturile de muncă au încetat în baza art. 55 lit. a C. muncii și nu art. 65 din același act normativ.
Într-o atare situație, analiza motivelor de recurs privitoare la aspectele de cauzei ce ține de necesitatea desființării unor posturi apare ca superfluă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 331 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...)** pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. L. T.
G. N. N.
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
Jud.fond: C. V..
| ← Decizia nr. 1105/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2725/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
