Decizia nr. 740/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 740/R/2012
Ședința 0 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M., C. LOCAL B. M., P. M. B. M., C. LOCAL R., P. C. R. împotriva sentinței civile nr. 1994 din 01 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați L. DE A. B. M. - S. (P.) G. N. 3 B. M., C. E. "P. V." C., Ș. CU C. I-V. R., G. CU P. P. N. 9 S. M., intimat C. LOCAL C., I. P. O. C., C. LOCAL S. M., I. P. O. S. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 09 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea, în urma verificării actelor de la dosar, constată că recursul formulat de pârâtul recurent C. Local al comunei R. nu a fost cusut la dosar, motiv pentru care, dispune coaserea acestuia la dosar și renumerotarea dosarului.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, C. Local al comunei R. și P. comunei R.
S-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții: L. de A. B. M. - S. (preșcolar) G. nr.3, B. M., C. E. „P. V."; C., Ș. cu clasele I-V. R., G. cu P. P. nr. 9 S. M., C. Local B. M., I. P.municipiului B. M., C. Local C., I. P. orașului C., C. Local R., I. P. comunei R., C. Local S. M., I. P. orașului S. M., Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții L. de A. B. M. - S. (preșcolar) G. nr.3, C. E. „P. V.";
C., Ș. cu clasele I-V. R., G. cu P. P. nr. 9 S. M. să plătească următoarelor cadre didactice: Bruzac C. M., Cardos D., C. D.la Tamara, C. S. D., Floroiu G., M. R., O. M. L., Onea Dorita, P. O. M., Sava Lidia D., Turcitu A. M. la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile L.-cadru 3. coroborate cu prevederile L. nr. 2., începând cu data de 01 ianuarie 2010 și până la 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., I. P. municipiului B. M., C. Local C.,
I. P. orașului C., C. Local R., I. P. comunei R., C. Local S. M., I. P. orașului S. M. și Ministerul Finanțelor Publice la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor bănești.
S-a respins acțiunea reclamantei în ceea ce privește rectificarea corespunzătoare a carnetului de muncă.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
Ministerul Finanțelor Publice, în virtutea art. 19 din L. 500/2002, are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară.
Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raportul juridic se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C. local al comunei R. și P. comunei R., tribunalul a reținut că sunt nefondate întrucât, chiar dacă nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitățile de învățământ, C. local și P. au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice - art. 167 din L. nr. 84/1995, art. 4 din OG 2., în ceea ce privește C. local al comunei R.
Conform art. 63 al. 4 lit. a, b, d din L. nr. 215/2001, P. exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectele bugetului local și contul de închidere a execuțiilor bugetare și le supune spre aprobare C. local.
Pentru aceste considerente, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al comunei R. și P. comunei R. au fost respinse ca nefondate.
Pe fond, tribunalul a constatat că O.G. nr. 15/2008 a fost probată cu modificări prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
L. nr. 2. a făcut obiectul controlului de constituționalitate. U. publicării L. nr. 2., a fost emis O.G. nr. 136/2008 care stabilește coeficientul de multiplicare
1,000 la 299,933 lei. S-a constatat că dispozițiile O.G. nr. 134/2008 sunt neconstituționale (decizia 12.). O.U.G. nr. 151/2008 menține coeficientul din
1,000 la 299,933 lei, iar prevederile O.G. nr. 151/2008 au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. 8.. O.G. nr. 1/2009 la fel au fost declarate neconstituționale (decizia 989/2009).
Prevederile ce modifică un text neconstituțional sub aspectul perioadei de aplicare apar ca lipsite de obiect, întrucât textul modificat este lovit deneconstituționalitate, indiferent de perioada în care urma să se aplice (art. 60 din
L. 24/2000).
Prin D. 106/2010 Curtea Constituțională arată că OUG 15/2008 a fost abrogată expres prin art. 48 pct. 16 al cap. VI din L. Cadru 3. „în aceste condiții O.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009 ca acte normative modificatoare ale O.G. nr. 15/2008 sunt și ele abrogate";.
O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009 ca norme modificatoare ce prelungeau perioada de aplicare a unor dispoziții neconstituționale din actul modificat, nu au putut produce efecte ulterior apariției Deciziei C. C. nr. 8., care lipsea de efecte juridice actul modificat.
Ca atare toate dispozițiile care blocau aplicarea L. 2. și-au încetat efectele, rezultă că în luna decembrie 2009 dispozițiile L. 2., de majorare a coeficientului
1,000 la valoarea de referință de 400,00 lei, erau în vigoare, iar pârâții aveau obligația imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoare a coeficientului de multiplicare 1,000.
Potrivit L. nr. 3., salarizarea membrilor de sindicat trebuie să se mențină, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie a anului 2009.
Deși L. nr. 2. a fost aprobată la data de 1 ianuarie 2010, coeficientul 1,000 cu valoarea de 400,00 lei trebuie aplicat în continuare, întrucât el a rămas și își produce efectele prin prisma L. nr. 3., care stabilește în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009 (art. 7 al. 2, art. 12 al. 3, art. 30 al. 5).
Drepturile salariale solicitate se vor acorda până la data de (...), când a intrat în vigoare L. nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în 2011 a personalului didactic din învățământ.
În considerarea celor de mai sus, acțiunea a fost admisă în parte, petitul de completare a carnetului de muncă fiind respins întrucât cu (...) a fost abrogat Decretul nr. 92/1976.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor
Publice prin D. G. a F. P. M., C. Local B. M., P. M. B. M., C. Local R., P. C. R.
1. Prin recursurile declarate, pârâții C. Local R., P. comunei R. au solicitat,în principal, admiterea recursului, casarea/ modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a P. C. R. și a C. Local R. și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; în subsidiar, pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar rejudecând cauza, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și totodată inadmisibilă.
Menționează că obligația la asigurarea sumele necesare pentru plata acestor diferențe bănești, sume neacordate de angajatorul cadrelor didactice, este identică cu o obligație privind plata acestor sume, iar această obligație de plată nu ne poate fi impusă, întrucât nu există raporturi contractuale, de angajare, cu membrii de sindicat reprezentați de reclamant.
Învederează că nu au raporturi juridice, directe, de muncă cu membrii de sindicat reprezentați în cauză și, prin urmare, nu pot fi obligați, în mod direct, la plata acestor drepturi bănești solicitate, întrucât aceste persoane nu fac parte din aparatul propriu de specialitate al primarului, respectiv consiliului.
De asemenea, arată că fondurile necesare salarizării personalului didactic provin de la bugetul de stat, din sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, iar în bugetul local nu au fost prevăzute asemenea sume privind plata drepturilor salariale neacordate, prin urmare nu se pot suporta aceste cheltuieli reprezentând drepturi salariale neacordate de angajatorul acestor persoane.
2. Prin recursurile declarate, pârâții P. M. B. M. și C. Local B. M. au solicitat admiterea recursului astfel formulat, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a P. M. B. M. și a C. Local B. M. cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Apreciază recurenții că nu au calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății ca urmare a faptului că aceștia nu au calitatea de angajatori în raport de membrii de sindicat reprezentați de reclamant.
Conform art. 16 din Normele metodologice din (...) privind finanțarea si administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat menționează faptul că, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
P. M. B. M. nu are calitatea procesuală pasivă, deoarece nu are calitatea de angajator - în sensul prevederilor art.l4 alin.1 din Codul Muncii. În situația de față, contractele individuale de muncă sunt încheiate între unitățile școlare în calitate de angajator și personalul didactic în calitate de angajat.
C. Local este, potrivit art.23 din L. 215/2001, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă, conform art.36 L. nr. 215/2001) în problemele de interes local.
3. Prin recursul său, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine G., respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
De asemenea, pârâtul a făcut trimiteri la D. nr. 10/(...), pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), reclamantul S. L. din Î. M. asolicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate, Curtea areținut următoarele:
1. Recursul M. F. P. este fondat.
Potrivit obiectului acțiunii și având în vedere motivația, în fapt și în drept, pe care aceasta se fundamentează, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice are un caracter accesoriu. Practic, prin introducerea acestui pârât în proces, se urmărește obligarea acestuia la alocarea către ordonatorii secundari, sau după caz, terțiari de credite a fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate. Prin urmare,partea reclamantă are în vedere raporturile care subzistă între pârâții - unitățile de învățământ, ca ordonatori finali de credite și M. F., ca ordonator principal de credite.
Însă aceste raport nu are caracterul unui raport obligațional, respectiv, calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P. nu presupune existența obligației implicite a acestuia de a aloca fondurile necesare către ordonatorii secundari/terțiari de credite, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu cuprind o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor L. nr. 3..
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile
Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, careprin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011 a admis recursurile în interesul legiiformulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 330 7 din Codul de procedură civilă decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție, care are un caracter incidental, Curtea opinează că efectele acesteia pot fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității similare pe care o au cele două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, Curtea găsește întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către recurent, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1,3 C.proc.civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive. 2. În ceea ce privește recursurile pârâților P. M. B. M. și C. Local al M. B. M.,
P. C. R. și C. Local al C. R., Curtea constată că aceștia invocă aspecte similare, astfel că acestea vor fi analizate împreună.
Criticile aduse de pârâți hotărârii atacate sunt nefondate, având în vedere ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie din care rezultă faptul că fiecare dintre pârâți, are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește asigurarea, calcularea și plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituțiilor pârâte.
Așadar, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâților C. Local al M. B. M. și a C. Local al C. R., Curtea are în vedere dispozițiile art. 167 din L. nr.
84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți rezultă și din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, care stabilesc că, C. local este cel care aprobă, la propunerea P., bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Așadar, atribuțiile prevăzute pentru C. Local, prin actele normative menționate se circumscriu obligației de „., pârâții recurenți, având astfel calitate procesuală pasivă.
P. M. B. M. și P. C. R. sunt ordonatori principali de credite ai bugetului M.
B. M., respectiv C. R., conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, au calitate de reprezentanți ai unității administrativ teritoriale, B. M., respectiv, comuna R., art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea lor procesuală.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 cod de procedură civilă, va respinge recursurile acestor pârâți ca nefondate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 1994 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor
Publice.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M., C. LOCAL AL C. R. ȘI P. C. R.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI G.
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: M. C.
| ← Decizia nr. 2725/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2155/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
