Decizia nr. 3575/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3575/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. T. A. S., S. V. I. G. S. și S. A. S. împotriva sentinței civile nr. 3775 din 9 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentelor - avocat N. V. D. din cadrul Baroului C. și reclamantul intimat personal.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimatului și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentelor și reclamantul intimat arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentelor solicită admiterea recursurilor pentru toate considerentele expuse în memoriile de recurs, cu cheltuieli de judecată. Arată în esență că este vorba de trei societăți comerciale distincte, prin urmare au existat trei raporturi de muncă distincte iar solidaritatea pasivă nu se prezumă, aceasta putând lua naștere din lege sau prin voința expresă a părților. În mod contradictoriu instanța de fond reține că reclamantul ar fi desfășurat activitate 12 ore pe zi, aspect contrazis de pontajul depus la dosar iar martorii audiați au făcut declarații mincinoase doar din dorința de răzbunare față de societăți întrucât și cu privire la aceștia a fost demarată procedura disciplinară. Mai mult, martorul B. D. nu avea de unde să știe ce face reclamantul la muncă întrucât activitatea acestuia nu se suprapunea cu aceea a reclamantului.
În legătura cu laveta care figurează pe procesul verbal de predare - primire între societatea SC V. I. și reclamant instanța interpelează pe reprezentantul societății dacă aceasta era un bun consumabil sau ceva ce trebuie să dăinuie mai mult timp.
Reprezentantul recurentei răspunde că laveta este un bun care trebuie să fie utilizat o perioadă îndelungată dar era pe inventar și trebuia restituit chiar și după folosirea lui.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursurilor. Arată că a fost nemulțumit de condițiile de muncă, s-a dus la I. teritorial de M. și de acolo a fost sfătuit să se adreseze instanței. La toate cele trei societăți există un singur patroniar el a lucrat de la 7 dimineața la ora 4 după-masa și de la ora 2 după masa la ora 10 seara. A stat 2 luni și jumătate în chirie în apartamentul patronului împreună cu o altă persoană iar când a plecat i-a lăsat acestuia pufoaica iar laveta a rămas acolo.
Reprezentantul recurentelor, în replică, precizează că predarea bunurilor se face către societate și nu unei persoane fizice.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub numărul (...), reclamantul C. V. a invocat, indicând trei societăți cu care a derulat raporturi de muncă (SC T. A. S., SC A. S. C.-N. și SC V. I. G. S.), o serie de aspecte considerate nelegale, printre care: depășirea programului de lucru contractual, neacordarea echipamentului de lucru, neacordarea de învoiri, neplata salariului, neacordarea zilelor de repaus săptămânal, a concediul medical, acordarea de sarcini neprevăzute în fișa postului, condițiile de muncă necorespunzătoare.
Printr-o precizare de acțiune (fila 23 dosar fond), reclamantul a solicitat plata orelor suplimentare și a despăgubirilor morale pentru modul în care patronul firmei s-a comportat cu acesta, invocându-se faptul că deși trebuia să primească banii pentru muncă prestată în luna decembrie 2011 în data de 15 ianuarie 2012, nu i-a primit, iar în data de 25 ianuarie, patronul firmei l-a anunțat telefonic faptul că deoarece a introdus acțiune în instanță, nu îi va plăti acești bani. Or, bazându-se pe spusele angajatorului, reclamantul a împrumutat bani în data de 3 ianuarie, bani pe care nu are de unde să îi ramburseze, fiind pus într-o situație ingrată și aducându-i-se astfel un prejudiciu de imagine, ca și atunci când a fost acuzat că a luat 500 lei din barul firmei, lucru nedovedit.
Prin sentința civilă nr. 3775 din (...) a fost admisă în parte acțiuneaformulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâtele SC T. A. S., SC A. S.
C.-N. și SC V. I. G. S. în C.-N. și în consecință:
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de
2000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
A fost respinsă cererea privind plata orelor suplimentare.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional SC V. I. G. S. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional C. V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă încheiat între pârâta SC T. A. S. și reclamant, acesta a fost angajatul pârâtei pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de (...) în meseria de spălător vehicule cu o fracțiune de normă de 2 ore pe zi, 10 ore pe săptămână și cu repartizarea programului de lucru de la orele 7 la 9 și de la 10 la 12, 13 - 15.
La data de (...) reclamantul a solicitat preavizul de 12 zile.
Conform contractului individual de muncă încheiat între pârâta SC A. S. și reclamant, acesta a fost angajatul pârâtei pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de (...) în meseria de spălător vehicule cu o fracțiune de normă de 4 ore pe zi, 20 ore pe săptămână și cu repartizarea programului de lucru între orele 9-
13 respectiv 14-18.
Conform contractului individual de muncă încheiat între pârâta SC V. I. G. S. și reclamant, acesta a fost angajatul pârâtei pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de (...) în meseria de spălător vehicule cu o fracțiune de normă de 4 ore pe zi, 20 ore pe săptămână cu repartizarea programului de lucru între orele 10-14 și 15-19.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că reclamantul a prestat muncă pe schimburi, respectiv într-o săptămână în intervalul orar 7-16 inclusiv sâmbăta, iar în cealaltă săptămână între orele 14-22 și duminica în intervalul 7-22.
În afara muncii specifice de spălare a vehiculelor, acesta a fost supus de către patronul celor trei pârâte să presteze următoarele munci: cules de nuci, curățat canale, transportat nisipul din canale la marginea pârâului, spălat covoare, măturat și adunat frunza din incinta locului de muncă, spălat și curățat wc-ul personalului, descărcat cauciucuri și mutat motociclete într-o altă locație, indiferent dacă erau sau nu mașini la spălat.
Potrivit prevederilor art.105 alin.3 din C. muncii, republicat, contractul individual de muncă cu timp parțial va cuprinde în afara elementelor prevăzute la art.17 alin.3 și interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora.
În speță, cele trei contracte individuale de muncă cu timp parțial prevăd interdicția salariatului de a efectua ore suplimentare, situație în care instanța a apreciat că cererea reclamantului privind plata orelor suplimentare a fost nefondată și a fost respinsă, deoarece potrivit prevederilor art.16 din același cod, dovada raporturilor de muncă este dovedită cu contractele individuale de muncă, contracte care precizează cuantumul salariului și intervalul orar în care salariatul și-a desfășurat activitatea.
În realitate, reclamantul și-a desfășurat activitatea 10 sau 12 ore pe zi, a muncit sâmbăta și duminica și a prestat și alte munci enumerate anterior la cererea patronului celor trei pârâte, care nu sunt cuprinse în fișa postului unui spălător de vehicule.
Potrivit prevederilor art.253 alin.1 C. muncii republicat, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În speță, prestarea muncii peste programul orar stabilit prin contractele individuale de muncă și supunerea reclamantului la alte munci decât cele specifice meseriei în care a fost încadrat, constituie un prejudiciu moral adus acestuia de către angajator, patron al celor trei pârâte în cadrul executării raporturilor de muncă cu acestea.
Culpa angajatorilor constă în nerespectarea prevederilor legale și în obligarea reclamantului să presteze alte munci decât cele specifice meseriei sale.
În consecință, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant cu privire la plata daunelor morale a fost admisă conform dispozitivului.
Cererea reconvențională a fost respinsă ca nedovedită, în conflictele de muncă dovada probei revenind angajatorului, deoarece nu au fost întrunite condițiile prevăzute de art.254 al.1 din C. muncii, republicat care vorbește despre existența prejudiciului produs angajatorului de către salariat din vina și în legătură cu munca sa.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele SC T. A. S., SC A. S. C.- N. și SC V. I. G. S., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu acestea, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta S. T. A. S. a arătat, în motivare, în esență, că în mod nelegal a fostobligată prin sentință la plata de daune morale în favoarea intimatului, în solidar cu alte doua societăți comerciale, fără să aibă vreo culpa.
În întâmpinare depusă la fond a atras atenția cu privire la conduita reprobabila a intimatului, care a cauzat societății numeroase probleme.
Respectiv, în data de (...) a încheiat cu intimatul contractul individual de munca, activitatea urmând să înceapă cu data de (...). În data de (...), adică în prima zi de munca, intimatul și-a înregistrat cerere de preaviz cu începere din data de (...), fără ca pârâta societate să îl fi prejudiciat cu ceva. Cererea de preaviz este redactata în termeni cât se poate de amiabili și este semnata „cu mulțumiri"; rezultând prin urmare ca motivul determinant al plecării nu era nicidecum vreo încălcare a drepturilor sale.
În perioada următoare înregistrării preavizului, intimatul s-a prezentat la serviciu în stare de ebrietate. În cuprinsul Notei explicative intimatul arată că la venirea la serviciu nu era în stare de ebrietate însă că, în timpul serviciului a băut după ce a mâncat, ca o consecința fireasca a servirii mesei.
Începând cu data de (...), intimatul nu s-a mai prezentat la serviciu, astfel că recurenta i-a desfăcut disciplinar contractul individual de munca. I. nu a contestat decizia de desfacere a contractului de munca.
Obligarea pârâtei la plata de daune morale în solidar cu alte doua societăți comerciale la care intimatul a lucrat în alte perioade nu are vreun temei legal, în condițiile în care nu se poate vorbi de vreo contribuție comuna, concurenta, la producerea de pagube; nu se arata în sentința recurata care fapte păgubitoare au fost reținute în sarcina pârâtei și care au fost reținute în sarcina celorlalte doua societăți, nici motivul pentru care nu a putut fi individualizata răspunderea fiecăreia din cele trei societăți. Pârâta nu are conducere comuna cu celelalte doua societăți. Sintagma „angajator, patron al celor 3 societăți"; este improprie întrucât fiecare din cele trei societăți are ea însăși calitate de angajator, raportat la dispozițiile art. 14 din C. muncii.
Prin sentință s-a reținut culpa angajatorilor consta în nerespectarea prevederilor legale și obligarea reclamantului sa presteze alte munci decât cele specifice meseriei. Nu se arata însă ce dispoziții legale nu a respectat și la ce munci nespecifice meseriei l-a obligat pe pârât.
E. greu de crezut ca putea culege pentru recurentă data fiind perioada în care a lucrat pentru S. T. A. S. (începând cu data de 8 decembrie 2011). Curățatul nisipului din canalele spălătoriei, este o activitate absolut fireasca, prevăzuta și în fisa postului „Canalele se curata zilnic (cele 3 din boxe) și cele de afara în întregime";.
Igienizarea grupului sanitar este de asemenea prevăzuta în fisa postului, spălătorii având în dotare toate utilitățile pentru a păstra curățenia. Efectuarea curățeniei la locul de munca în boxele spălătoriei și în fața acestora, este și aceasta cuprinsa în fisa postului.
Niciunul din martorii audiați nu a fost angajat al societății pârâte, încât nu puteau să depună mărturie despre activitatea reclamantului în cadrul societății.
Pârâta S. V. I. G. S. a solicitat în subsidiar casarea în parte a sentinței șitrimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
A arătat în motivare, în esență, că argumentele pe care instanța de fond îșiîntemeiază aceasta hotărâre, fie sunt contradictorii, fie nu au acoperire legala.
În primul rând este criticată sentința sub aspectul obligării în solidar a pârâtelor la plata de daune morale, în esență cu aceleași considerente ca și cele dezvoltate în recursul pârâtei SC T. A. S.
S-a arătat în plus că solidaritatea pasiva nu se prezuma, ea putând lua naștere fie prin lege fie voința părților.
Având în vedere ca la baza raporturilor juridice de munca dintre intimatul reclamant și toate ce 3 societăți, stau contracte individuale de munca distincte, se află pe tărâmul răspunderii civila contractuale, care este o răspundere speciala. Solidaritatea pasiva izvorâtă din acte juridice nu poate fi prezumata, ea trebuind sa fie menționata expres.
Solidaritatea pasiva legala poate exista în situația în care mai multe persoane, au cauzat în comun, printr-o fapta ilicita comuna, un prejudiciu față de victima.
În speță, nu se poate însă pune problema unei fapte ilicite comune, întrucât sunt 3 societăți comerciale distincte, cu personalitate juridica distincta, cu organe de conducere distincte; 3 raporturi juridice de munca distincte; exista
3 perioade distincte în care intimatul a lucrat la fiecare din aceste societăți și faptul ca toate cele 3 societăți au utilizat succesiv în perioade distincte, același spațiu luat cu chirie, nu poate constitui temei obligațional al solidarității pasive.
Motivarea instanței de fond este contradictorie întrucât respinge ca nefondată acțiunea având ca obiect plata orelor suplimentare pentru a reține apoi că reclamantul pârât ar fi desfășurat activitatea 10 sau 12 ore pe zi, ar fi muncit sâmbăta și duminica și ar fi prestat și alte munci la cererea patronului celor 3 parate, care nu sunt cuprinse în fișa postului unui spălător de vehicule.
Sunt neîntemeiate cele reținute de instanța de fond ca pârâta ar fi pus reclamantul intimat sa presteze alte munci decât cele specifice postului: activitatea de curățat canale și transportat nisipul este specifică la o spălătorie auto; referitor la spălatul covoarelor, acesta este un serviciu prestat de toate spălătoriile auto întrucât data fiind perioada de criza economica, majoritatea proprietarilor de autovehicule au renunțat să își mai spele mașinile la spălătoriile auto, astfel încât se pune problema menținerii sau închiderii acestor. R. la maturat și adunat frunza din incinta locului de muncă, arată ca în locația respectiva, nu exista nici un copac la o distanta mai mica de 50 de metri, însă trebuie maturată mizeria rezultata de pe rotile autovehiculelor care vin la spălat. E. normal ca spălătorii să își facă curățenie la locul de munca. R. la spălatul grupului sanitar, arată că spălătorii au la îndemână mijloacele necesare păstrării igienei în WC-ul pe care ei înșiși îl folosesc. R. la descărcat cauciucuri, mutat motociclete și culesul nucilor, arată ca aceste susțineri nu corespuns realității.
Mărturiile depuse de către martorii B. D. și G. P. sunt mincinoase.
Martorul B. D. arata ca a fost coleg la cu intimatul reclamant la S. V. I. G. S. în perioada februarie - octombrie 2011, lucru care nu corespunde realității, el lucrând în perioada 24 februarie 2011 - 24 mai 2011 iar intimatul reclamant a lucrat la societate în perioada 31 octombrie 2011 - 07 decembrie 2011. Martorul G. P. nu a fost niciodata angajat al recurentei, deci nu putea avea cunoștință despre aspectele relatate.
Și cu privire la cererea reconvenționala, sentința este neîntemeiata. Prima instanța nu a arătat motivul pentru care nu a acordat valoare și eficienta probatorie înscrisurilor doveditoare depuse la dosar în dovedirea pretențiilor acesteia: facturile de achiziție pentru pufoaica și pentru laveta și procesele verbale de predare primire a acestora încheiate în data de (...) și în data de (...). În cele 2 procese verbale se face mențiunea expresa ca la încetarea raporturilor de munca bunurile vor trebui restituite societății.
Nici un aspect probator nu a relevat restituirea acestor bunuri către pârâtă.
Pârâta S. A. S. a arătat, în motivare, în esență, că sentința este nelegala șineîntemeiata.
Depozițiile martorilor sunt nesincere, întrucât ambii martori au declarat ca nu se afla în relații de dușmănie cu societatea pârâtă. În realitate, martorul B. D. a fost angajat al societății în perioada (...) - (...) când contractul sau a fost desfăcut disciplinar.
Martorul G. P. a fost angajat al societății în perioada (...) -(...) când contractul sau a fost desfăcut disciplinar, ambii martori săvârșind numeroase abateri disciplinare, în final nemaiprezentându-se la locul de munca. Ca atare,din răzbunare față de societatea aceștia au susținut cererile oportuniste ale reclamantului.
Obligarea societății la plata de daune morale este nelegala, având în vedere ca nu a produs reclamantului nici un prejudiciu moral și nici de alta natura. Contractul de munca al reclamantului cu societatea pârâtă a încetat prin acordul părților în momentul în care a încetat contractul de închiriere a spațiului în care a lucrat cu spălătoria, fără ca reclamantul sa aibă vreo nemulțumire.
E. nelegala obligarea la plata în solidar cu alte societăți comerciale deoarece nu rezulta că societatea are o vina în comun cu celelalte doua societăți care au fost obligate.
Reclamantul, pe durata desfășurării activității, nu a dat dovada de seriozitate, obișnuia sa consume alcool și sa nu își facă în mod corespunzător munca.
E. nereală afirmația ca i-ar fi pus sa facă alte munci decât cele specifice postului.
Nu este adevărata nici afirmația reclamantului, reținuta ca adevărata de instanța, ca societate și ar fi fost condusa de aceeași persoana cu celelalte doua societăți, administratorul recurentei fiind C. L. și neavând nici o calitate în acestea.
Societatea nu și-a schimbat denumirea din SC A. S. în S. T. S. așa cum în mod fals arata reclamantul.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâtele.
Admiterea acțiunii principale prin obligarea pârâtelor în solidar la plata de daune morale în favoarea reclamantului s-a făcut ca urmare a reținerii impunerii unui program de muncă peste limita legală și a desfășurării unor activități neprevăzute în fișa postului.
În primul rând, este întemeiată critica ce se regăsește în toate cele trei recursuri sub aspectul inadecvării modalității de a dispune obligarea în cadrul unor litigiu de muncă, a angajatorilor succesivi ai unui angajat, la plata în solidar a unor despăgubiri. Practic, solidaritatea pasivă, așa cum se arată de către recurenți, trebuie prevăzută expres în domeniul răspunderii contractuale. Or, răspunderea angajatorului pentru prejudiciile pe care le cauzează angajatului său se circumscrie acestei categorii de răspundere civilă, cea contractuală, în condițiile în care raporturile juridice dintre angajat și angajator se derulează în temeiul unui contract: contractul individual de muncă.
Incidente sunt, sub acest aspect, prevederile art. 1041 Cod civ. (cel în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății).
Sub aspectul temeiniciei cererii de obligare a fiecăreia dintre cele trei societăți la plata de daune morale către angajatul lor, Curtea notează că aceasta nu se conturează în raport de motivele invocate sub acest aspect prin precizarea de acțiune și de probațiunea produsă în cauză.
Astfel, reclamantul pârât a invocat, în motivarea în fapt a cererii sale, modul în care patronul firmei s-a comportat cu acesta, anume, faptul că deși trebuia să primească banii pentru muncă prestată în luna decembrie 2011 în data de 15 ianuarie 2012, nu i-a primit, iar în data de 25 ianuarie, patronul firmei l-a anunțat telefonic faptul că deoarece a introdus acțiune în instanță, nu îi va plăti acești bani. Or, bazându-se pe spusele angajatorului, reclamantul a împrumutat bani în data de 3 ianuarie, bani pe care nu a avut de unde să îi ramburseze, fiind pus într-o situație ingrată și aducându-i-se astfel un prejudiciude imagine, ca și atunci când a fost acuzat că a luat 500 lei din barul firmei, lucru nedovedit.
Faptul neplății salariului la timp se sancționează judiciar prin obligarea la efectuarea acestei prestații și la actualizarea plății restante. Faptul în sine al neachitării la timp a salariului nu dă dreptul angajatului la daune morale. Acestea se acordă pentru un prejudiciu moral cauzat angajatului din culpa angajatorului. Or, deși se afirmă de către reclamant că s-a aflat în imposibilitate de a restitui un împrumut contractat având în vedere iminența plății salariului neachitat în final (fapt care i-a adus un prejudiciu de imagine), nu sunt dovedite elementele acestei stări de fapt.
De asemenea, se mai invocă prejudiciul de imagine creat prin acuza care i s-ar fi adus de către angajator că ar fi luat 500 lei din barul firmei, de asemenea, fără a fi dovedite elementele de fapt ale situației afirmate ca prejudiciabile.
Prin urmare, față de aceste motive de fapt, Curtea constată că nu s-au dovedit elementele faptice pe care se întemeiază reclamantul pârât în cererea sa privitoare la plata de daune morale.
Prima instanță a admis acest capăt de cerere, reținând ca faptă prejudiciabilă impunerea prestării muncii de către angajatori peste programul orar stabilit prin contractele individuale de muncă și supunerea reclamantului la alte munci decât cele specifice meseriei în care a fost încadrat.
Or, faptul impunerii unui program prelungit de către angajatori nu dă naștere, în sine, la dreptul angajatului la daune morale, ci la dreptul acestuia la plata unui spor pentru muncă suplimentară, în condițiile art. 122 - 123 C. muncii. Reclamantul, pe de altă parte, nu a invocat alte aspecte din care să rezulte un anume prejudiciu moral rezultat din acest program de lucru prelungit.
Cât privește impunerea unor sarcini de muncă nespecifice meseriei reclamantului intimat, (s-au reținut de către tribunal „cules de nuci, curățat canale, transportat nisipul din canale la marginea pârâului, spălat covoare, măturat și adunat frunza din incinta locului de muncă, spălat și curățat wc-ul personalului, descărcat cauciucuri și mutat motociclete într-o altă locație";), Curtea constată sarcinile de curățare a canalelor de colectare, a curții, a toaletelor sunt prevăzute expres în fișa postului depusă la dosar chiar de către reclamant (fila 5 dosar fond), fiind astfel obligatorii conform contractului de muncă, iar cât privește celelalte sarcini (spălat covoare, descărcat cauciucuri și mutat motociclete într-o altă locație) nici una nu este de natură a leza în vreun fel personalitatea reclamantului pentru a da naștere dreptului la daune morale.
Plata de daune morale se impune atunci când se creează un prejudiciu moral angajatului, or în raport de aceste sarcini de serviciu (din care unele sunt recunoscute de pârâte prin chiar motivele de recurs), nu se conturează o situație jenantă pentru personalitatea angajatului, pentru a se putea solicita cu succes repararea unui prejudiciu sub acest aspect.
Ca atare, nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 253 C. muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului în raport de invocatul prejudiciu moral cauzat angajatului.
Nefondate sunt motivele de recurs dezvoltate de pârâta reclamantă S. V. I. G.
S. sub aspectul respingerii acțiunii reconvenționale formulată de aceasta.
Deși este real că s-au depus de către recurentă procesele verbale de predare primire a unei lavete albastre și a unei pufoaice „Continental"; către/de către reclamantul pârât (filele 54-55 dosar fond), în speță, nu s-a dovedit cu certitudine valoarea prejudiciului. Astfel, factura de achiziționare a unui număr de 10 lavete datează din (...) (fila 58 dosar fond), fiind astfel incert dacă vizează laveta predată la data de (...) reclamantului pârât. Pe de altă parte, nu s-a depus chitanța cu care a fost achitată această factură.
Cât privește pufoaica, în dovedirea valorii, s-a depus o factură Metro (fila
59 dosar fond) ce atestă cumpărarea de către recurentă a unei jachete puf damă
„Active";, fiind astfel din nou incert dacă această factură vizează sau nu articolul pe care l-a predat reclamantului pârât.
Ca atare, nu este întrunită una din condițiile de admisibilitate a acțiunii în răspundere patrimonială a angajatorului împotriva angajatului, anume, caracterul cert al prejudiciului.
Apreciind superfluu a cerceta celelalte motive de recurs invocate, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursurile declarate de pârâtele SC T. A. S., SC A. S. C.-N. și SC V. I. G. S. împotriva sentinței civile nr. 3775 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâtele. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. G.-L. T. N. N. GREFIER, Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond.P. U.
| ← Decizia nr. 1919/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4590/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
