Decizia nr. 3628/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3628/R/2012
Ședința 17 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul H. C. împotriva sentinței civile nr. 5206 din 17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC REMAR(...)RUARIE SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent H. C., asistat de avocat C.-M. R.-B., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, Tribunalul Cluj a răspuns la adresa solicitată de către instanță, în sensul că a depus la dosar copia caietului grefierului de ședință aferent ședinței publice din data de 17 mai 2012 pentru dosarul nr. (...).
Reprezentanta reclamantului recurent arată că referitor la precizarea de acțiune prin care a solicitat acordarea tichetelor de masă, aceasta se află la fila
52 din dosarul tribunalului iar cu privire la precizarea de acțiune referitoare la cel de-al 13 le-a salariu pentru perioada 2009-2011, aceasta a fost depusă în fața instanței de fond și se regăsește după încheierea de ședință de la fila 65 din dosarul tribunalului.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost declarat și motivat, cu consecința rejudecării cauzei și obligării pârâtei intimate la plata tuturor salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, precum și obligarea pârâtei intimate la plata daunelor morale, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată atât la fond cât și pentru recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5206 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul H. C. în contradictoriu cu pârâta S. REMAR(...)RUARIE S. C.-N.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia nr. 767/(...) pârâta a desfăcut contractului individual de muncă al reclamantului angajat pe postul de inginer, în baza art. 65 alin. 1 Codul Muncii, acordându-i un preaviz de
20 de zile lucrătoare.
În cuprinsul deciziei de concediere se menționează că desfacerea contractului individual de munca al reclamantului are la bază dificultățile economice înregistrate la nivelul societății ca urmare a diminuării activității de producție prin scăderea portofoliului de comenzi începând cu trimestrul II al anului 2011, având în vedere rezultatele financiare în perioada (...)-(...), raportul de venituri-cheltuieli și profitul estimat aferent perioadei estimate, evoluțiile estimate pentru perioada următoare, numărul de salariați indirect productivi existenți, gradul de încărcare ale acestora, ponderea cheltuielilor acestora în total costuri salariale pe societate, suprapunerea din perspectiva atribuțiilor și a sarcinilor efectiv îndeplinite a anumitor posturi din cadrul societății, concluziile referatului nr. 124/960 din care rezulta ca postul de inginer urmează sa fie desființat și decizia consiliului de administrație nr. 1/(...). D. cuprinde temeiul de drept în baza căruia s-a dispus concedierea.
Pentru a se reține caracterul legal și temeinic al concedierii în cazul reorganizării activității societății prin desființarea postului ocupat de salariat, în condițiile prevederilor art. 65 al. 1 C. muncii, este necesar ca desființarea postului să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea postului reclamantului a avut la bază dificultățile economice din primele 4 luni ale anului 2011 și rezultatele financiare precare din acesta perioada, ca urmare a scăderii semnificative a numărului de comenzi de contracte comerciale ale societății, care a ajuns în imposibilitatea de a mai susține un colectiv extins și neproductiv. Din situația financiara a societății pe primele 4 luni ale anului 2011 rezulta ca deficitul suferit de aceasta în primul semestru al anului a fost de 4162349 lei și se observa o scădere a cheltuielilor din exploatare care a fost rezultatul acordării unor zile fără salariu angajaților și respectiv intrarea unei părți din salariați în șomaj tehnic. Parata a încercat remedierea acestei situații financiare deficitare, iar reorganizarea activității în sensul desființării unor servicii/posturi aferente acestora a fost dispusa ca ultima soluție.
Subsecvent, a fost aprobată noua organigramă a societății prin decizia nr. 1 din (...) (f. 92, 93)
S-a mai reținut că în cauză nu este aplicabil art. 24 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate întrucât concedierea reclamantului a fost individuală și nu colectivă..
E. reală împrejurarea că prin decizia nr. 173/(...) reclamantul a fost împuternicit să exercite atribuțiile privind apărarea împotriva incendiilor, însă această împrejurare nu constituie o cauză de invaliditate a deciziei de concediere. E. de competența societății pârâte să își desemneze angajați împuterniciți să exercite această funcție, reclamantul putând așadar fi înlocuit cu un alt salariat pin decizia unilaterală a pârâtei.
Potrivit prevederilor art. 54 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, angajații beneficiază de decontarea a 50 l de combustibil o data pe an în perioada concediului de odihna, daca nu beneficiază de un permis CFR (f.76). Decontarea este condiționată de existența consumului cantității respective de motorină și de prezentarea documentelor justificative, or, reclamantul nu a făcut dovada că a suportat această cheltuială.
Având în vedere că se constată legalitatea deciziei de concediere individuală, petitele accesorii au fost, de asemenea, apreciate ca fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 65, art. 75-art. 80 din Codul muncii, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul H. C., solicitând anularea deciziei nr. 767/(...) de desfacere a contractului individual de muncă; obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului de muncă și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii; obligarea societății la plata echivalentului de 50 litri motorină corespunzători anului 2011, conform prevederilor Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil; plata recompensei de bani (al 13-lea salar) echivalentă cu un salariu de bază pentru munca ireproșabilă prestată în cursul unui an calendaristic conform Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil, pentru anii 2009, 2010 și 2011; precum și obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro, echivalentul în lei, cu cheltuieli de judecată atât la fond cât și în recurs.
În motivarea recursului reclamantul a arătat în esență că prin hotărârea dată instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, întrucât în practicaua hotărârii se menționează că reprezentanta reclamantului nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, cu toate că aceasta a depus în probațiune înscrisuri (respectiv, A. 2 la CCM încheiat la nivel de unitate, D. nr.100/141/(...) și Procesul verbal din (...) al adunării convocate de D. general al societății), instanța de fond încălcând astfel dreptul la apărare al reclamantului.
S-au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă cu referire la D. de concediere nr. 767/(...), la informarea nr.100/760/(...), la CCM, A. adițional nr.2 la CCM, statul de funcții, organigrama, tabelele privind situația și evoluția economică a societății, A. nr.106/65/(...) comunicată sindicatului, prevederile corespunzătoare din Codul muncii și CCM la nivel de unitate pe care instanța de fond nu le-a aplicat corect.
Referitor la dreptul de preaviz s-a precizat că instanța de fond a ezitat să se pronunțe dacă dreptul la preaviz a fost respectat și că în conformitate cu dispozițiile art. 76 din Codul muncii dreptul de preaviz curge de la data comunicării deciziei de concediere și nu de la data informării nr.100/760/(...) așa cum a apreciat angajatorul, astfel încât prevăzând că dreptul la preaviz a expirat în (...), decizia de concediere este nulă în raport de dispozițiile art. 78 din Codul muncii.
S-a mai invocat că din documentele depuse în probațiune nu rezultă motivul real și serios al disponibilizării și desființarea efectivă a postului, înscrisurile depuse în probațiune afirmând doar dificultățile economice fără a le dovedi. S-a exemplificat cu luna ianuarie 2011 care are diferite valori în Anexele
1b, 6 și 7.
S-a arătat că nu s-a dovedit desființarea efectivă a postului întrucât că la dosar nu s-au depus organigrama anterioară și cea posterioară concedierii reclamantului, că din procesul verbal încheiat la data de (...) reiese că la acea dată nu există o organigramă actualizată și nici un stat de funcții, statul de funcții depus în probațiune fiind prefabricat.
Recurentul a mai invocat că intimata nu a ținut cont de criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, întrucât a fost concediat deși era singurul cadru tehnic din unitate, iar conform art. 2, 6 și 9 din Legea 319/2006, respectiv art. 12 alin. 1 din Legea 307/2006 unitatea nu putea funcționa fără o astfel de persoană. Mai mult, șeful de serviciu avea calitatea de pensionar, iar recurentul a fost numit în comisia de cercetare a accidentelor de muncă.
În opinia recurentului angajatorul nu a respectat Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv A. nr. 2 la acest contract colectiv de muncă,care prevede că indiferent de natura concedierii (colectivă sau individuală) era necesară obținerea avizului sindicatului, aviz care nu a fost dat pentru concedierea care face obiectul prezentei cauze, A. 3a depusă în probațiune fiind o invitație pentru sindicat de a se prezenta la o ședință din (...), cu mult înainte de disponibilizarea recurentului.
În ceea ce privește drepturile salariale s-a solicitat în temeiul art. 80 alin. 3 din Codul muncii ca, în situația în care se va dispune anularea deciziei de concediere, să se dispună și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la care ar fi avut dreptul pentru cele 20 de zile de preaviz, respectiv la contravaloarea tichetelor de masă corespunzătoare acestei perioade.
S-a mai solicitat în temeiul art. 171 alin. 1 și 80 alin. 1 din Codul muncii și art. 54 alin. 1 lit.c din CCM obligarea pârâtei la plata celui de-al 13 salariu pentru anii 2009-2011, arătându-se că recurentul a prestat o muncă ireproșabilă în anii 2009 și 2010 și ar fi avut o prestație similară și în anul 2011 dacă nu ar fi fost concediat abuziv.
Invocând dispozițiile art. 253 alin. 1 din Codul muncii, recurentul a arătat că prin faptul că l-a disponibilizat abuziv, angajatorul i-a adus o vătămare de ordin moral reputației sale profesionale, motiv pentru care solicită echivalentul în lei al sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale.
Pârâta SC REMAR(...)RUARIE SA a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Deși instanța de fond a omis ca în practicaua sentinței recurate să facă referire la înscrisurile depuse de reclamant la ultimul termen de judecată (respectiv, A. A. nr. 2 la CCM încheiat la nivel de unitate, D. nr.100/141/(...) și Procesul verbal din (...) al adunării convocate de D. general al societății filele 143-
150 dosar fond), acest aspect nu este de natură a determina nulitatea hotărârii pronunțate în cauză întrucât vătămarea provocată reclamantului poate fi înlăturată prin examinarea acestor înscrisuri de către instanța de recurs, care în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă poate să examineze cauza sub toate aspectele. De altfel, aceste înscrisuri puteau fi depuse și direct în recurs. Nefiind îndeplinită una dintre condițiile prevăzute cumulativ de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, Curtea apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.5 Cod procedură civilă nu este întemeiat. Referitor la al doilea motiv de recurs, se reține că reclamantul nu a contestat exercitarea efectivă a dreptului său de preaviz, susținând doar că acest drept trebuia acordat prin decizia de concediere și nu anterior așa cum s-a realizat în cauză. Potrivit denumirii sale preavizul reprezintă o înștiințare prealabilă prin care se aduce la cunoștință salariatului că urmează să fie concediat, preavizul acordându-se anterior concedierii. E. adevărat că art. 76 lit. b din Codul muncii prevede că decizia de concediere trebuie să conțină durata preavizului, însă, în lipsa unor dispoziții legale prohibitive, este posibil ca angajatorul să îl înștiințeze pe salariat că urmează să fie concediat anterior întocmirii deciziei de concediere, așa cum s-a realizat în cauză prin I. nr. 100/760/(...) (fila 112 dosar fond), fiind fără relevanță sub aspectul respectării dreptului de preaviz dacă acesta s-a exercitat efectiv de la data emiterii deciziei de concediere sau anterior. În plus, prin art. 21 și 23 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (filele 59- 60) s-a prevăzut acordarea dreptului de preaviz anterior întocmirii deciziei de concediere. În ceea ce privește caracterul real și serios al concedierii, respectiv desființarea efectivă a postului Curtea reține că prerogativa recunoscută prin art. 65 din Codul Muncii de legiuitor angajatorului de a dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu este una discreționară, ci aceasta se subsumează unor condiții de legalitate instituite prin al. 2 al articolului menționat. În concret, legiuitorul circumscrie legalitatea concedierii de caracterul efectiv al desființării locului de muncă, respectiv stabilește că aceasta trebuie să aibă o cauză reală și serioasă. Așadar, sunt instituite criterii obiective de natură să justifice o astfel de măsură, criterii care se regăsesc cumulativ în cauza dedusă judecății. Recurentul contestă caracterul efectiv al desființării postului pe care îl ocupa în cadrul societății, subliniind că societatea intimată, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit situația existentă anterior, respectiv ulterior concedierii, nefiind depusă nici o organigramă datată sau stat de funcții în acest sens. Contrar acestor susțineri, Curtea constată că prin decizia din (...) a directorului general al societății, s-a aprobat noua organigramă valabilă de la data de (...), iar în cadrul serviciului protecția muncii, mediului și situații de urgență a fost desființat postul de inginer ocupat de reclamant (filele 45-47 dosar fond), fapt ce reiese și din analiza comparativă a Statelor de funcții din (...) (filele 134-138 dosar fond) și din (...) (139-142 dosar fond). Faptul că din Procesul verbal din (...) (fila 144 dosar fond) rezultă că ultima organigramă a fost aprobată în data de (...), nu are nicio relevanță întrucât organigrama prin care s-a desființat postul reclamntului a fost aprobată ulterior încheierii procesului verbal, în data de (...). Or, faptul că în noua organigramă la serviciul în cadrul căruia a funcționat reclamantul recurent nu se mai regăsește nici un post de inginer, confirmă caracterul efectiv al desființării postului, astfel că susținerile în sens contrar ale recurentului reclamant nu pot fi primite. Referitor la caracterul real și serios al concedierii, Curtea notează că o cauză este reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independentă de buna sau reaua credință a angajatorului, și este serioasă, când aceasta se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Dificultățile economice, ca motiv de desființare a unor locuri de munca trebuie să prezinte o asemenea gravitate, încât angajatorul să fie obligat să ia măsuri de desființare a unor locuri de munca, neintrând în această sferă dificultățile economice accidentale, ocazionale sau declarative. Premisa reală și serioasă a concedierii subzistă în cauza dedusă judecății, probațiunea administrată convergând în acest sens. Astfel, dificultățile economice ale societății recurente au fost dovedite prin scriptele depuse de către aceasta, scripte care confirmă faptul că societatea se confrunta cu veritabile probleme generate de contextul economic al anului 2011, aspecte care au fost tranșate în mod corect de către prima instanță. Neconcordanțele semnalate de către recurent în raport de tabelele anexă 1b, 6 și 7 nu sunt definitorii cu privire la situația economică a societății intimate, câtă vreme celelalte probe administrate confirmă că aceasta era una dificilă. Astfel se explică inclusiv măsura șomajului tehnic dispusă în cadrul societății în luna martie a anului 2011(filele 40, 41), externalizarea unor servicii, concedierea mai multor salariați, măsuri luate în vederea eficientizării activității și a scăderii costurilor în privința cheltuielilor de personal. Deși s-a invocat de către recurent prin cererea de recurs că nu se justifica desființarea postului întrucât era un singur cadru tehnic în unitate, Curtea reține că singura îndreptățită să decidă și să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune este doar societatea, prin organele sale de conducere, în speță interesul legitim al acesteia pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității Contrar susținerile recurentului, Curtea reține că deși în cadrul comisiei paritare patronat-sindicate din (...) (filele 149-150), întrunite pentru negocierea contractului colectiv de muncă, sindicatul a propus, iar patronatul a fost de acord cu consultarea și avizul sindicatului și în cazul concedierilor individuale, în A. adițional nr. 2 (și nu A. 2 cum arată recurentul) la CCM nr.103/149/(...), înregistrat la D. (fila 147 dosar fond) nu este prevăzută această modificare a contractului colectiv de muncă. Dincolo de aceste aspecte, Curtea constată că prevederile evocate nu au fost încălcate de către societatea intimată. În concret, nerespectarea criteriilor de selecție, ar fi intrat în discuție doar în situația în care în cadrul serviciului în care activa reclamantul recurent se regăseau două posturi similare, ceea ce nu este însă cazul în speță, câtă vreme postul de inginer al reclamantului recurent era singurul din cadrul serviciului în care acesta activa. De asemenea, conform art. 24 din CCM avizul sindicatului este unul consultativ, iar, urmare a informării realizate prin A. nr.106/65/(...) (fila 38 dosar fond) reprezentantul sindicatului a participat la ședința consiliului de administrație din (...) în care s-a dezbătut situația economică a societății, punându-se în discuție și concedierile ce urmau să se dispună pentru redresarea intimatei. Întrucât decizia de concediere a recurentului este legală și temeinică, în cauză nu este aplicabil art. 80 alin. 1 din Codul muncii, astfel încât nu se mai impune analiza motivelor de recurs referitoare la petitele accesorii referitoare la obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale, tichetelor de masă, indemnizației de concediu și daunelor morale, întemeiate pe dispoziția legală menționată anterior. În ceea ce privește al 13-lea salariu aferent anilor 2009-2011, Curtea reține că art. 54 alin. 1 lit. c din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede doar posibilitatea ca personalul societății să poată primi o recompensă în bani echivalentă cu un salariu de bază pentru munca ireproșabilă prestată în cursul unui an calendaristic, iar în A. 7 pct. 9 din același contract se stipulează că se poate acorda la sfârșitul anului pentru activitate ireproșabilă al 13-lea salariu, în limita fondului de premiere constituit. Întrucât în bugetele societății nu s-a prevăzut pentru anii 2009-2011 un fond de premiere pentru plata acestui adaos la salariu, nici acest capăt de cerere nu este fondat. Pentru aceste considerente și reținând că recursul nu a vizat soluția de respingere a petitului de obligare a pârâtei la plata a 50 l combustibil, Curtea apreciază ca hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod procedură civilă. PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. C. împotriva sentinței civile nr. 5206 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. D. S. D. D. G. GREFIER, C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: I. P.
← Decizia nr. 1033/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4429/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
---|