Decizia nr. 3639/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3639/R/2012
Ședința din 17 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul H. F. A. împotriva sentinței civile nr. 664 din 06 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată SC M. A. R. S. S., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Se constată că în cursul acestei zile de 17 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent H. F. A. a transmis prin fax la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 10 septembrie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.664 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. M. A. R.
S. S. în contradictoriu cu pârâtul H. F. A.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 63.210,53 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul produs.
Totodată a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de
12.990 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 012 din (...), încheiat între părți, pârâtul H. F. A. s-a angajat să presteze muncă pentru reclamanta S. M. A. R. S. S., pe o durată nedeterminată, începând cu data de (...), în funcția de reprezentant tehnic comercial la punctul de lucru al societății din loc. B. M..
Reclamanta a deschis punctul de lucru din B. M. la domiciliul pârâtului
și a încheiat cu soacra acestuia, Bartha M., proprietara imobilului, un contract de închiriere, pentru un spațiu în suprafață de 15 mp, cu destinația de birou și depozit.
Din înscrisurile depuse la dosar și răspunsurile pârâtului la interogatoriul administrat, a rezultat că acesta a fost unicul angajat al punctului de lucru din B. M., chiar de la înființarea acestuia, și singurul care a avut acces la marfa depozitată.
Pârâtul a fost aprovizionat cu marfă pe baza notelor de transfer de la depozitul central din C.-N., dar și direct, prin achiziții de la furnizori, conform notelor de recepție și constatare diferențe.
O parte din marfă a fost vândută pe baza facturilor fiscale semnate de pârât, iar o parte fără facturi, pârâtul încasând contravaloarea produselor respective.
În urma inventarului efectuat în luna octombrie 2010, a fost încheiat procesul-verbal de inventariere nr. 43 din (...), prin care s-a constatat lipsa mai multor produse în valoare totală de 63.210,53 lei.
Prin lucrarea de expertiză contabilă efectuată în cauză (fila 1518), s-a confirmat faptul că valoarea totală a produselor lipsă este în sumă de
50.976,23 lei, fără TVA, la care se calculează un TVA de 24%, rezultând un total de 63.210,53 lei.
Majoritatea notelor de transfer prin care au intrat produse în depozitul de la B. M. au fost semnate de către pârât.
Din concluziile lucrării de expertiză efectuate (fila 1675) a rezultat că valoarea totală a produselor care au intrat scriptic în depozitul din B. M., pe baza documentelor nesemnate de pârât, dar care au fost vândute de acesta, este de 110.774,31 lei, evidențiate în Anexa 1 la suplimentul la raportul de expertiză.
Prin urmare, astfel cum a arătat și expertul, ieșirea produselor respective din gestiune prin acte contabile întocmite de pârât confirmă existența lor faptică în depozitul din B. M..
În conformitate cu dispozițiile art. 254 din Codul muncii, republicat, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza textului de lege evocat rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, existența unui prejudiciu real, cert, material, cauzat direct angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, tribunalul a apreciat că aceste condiții sunt întrunite în speță.
Astfel, pârâtul a avut calitatea de angajat al reclamantei și a săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită și personală în legătură cu munca sa, cauzând reclamantei un prejudiciu în sumă de 63.210,53 lei, reprezentând valoarea bunurilor lipsă la inventar, între fapta ilicită și prejudiciu existând un raport de cauzalitate.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 254 din Codul muncii, republicat, instanța a admis acțiunea formulată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 63.210,53 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul produs.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, care a căzut în pretenții, instanța a dispus obligarea acestuia laplata către reclamantă a sumei de 12.990 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 9.990 lei onorariu achitat pentru expertiză (filele 1492 și 1660) și
3000 lei onorariu avocat, achitat potrivit chitanțelor nr. 0000193/2011 și nr.
0000222/2011 depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul H. F. A. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe,iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În sprijinul soluției de casare, pârâtul susține necesitatea completării raportului la expertiză prin analizarea de către expert a obiecțiunilor pe care prima instanță nu le-a încuviințat, referitoare la incidența OMF nr.2861/2009 (pct.8, 20, 33 și 42), precum și la concluziile contradictorii privind stabilirea bunurilor lipsă la inventar.
În sprijinul soluției de modificare se invocă neîntrunirea condițiilor de antrenare a răspunderii patrimoniale, contestându-se că pârâtul avea calitate de gestionar, precum și că prejudiciul a fost stabilit în mod legal, sens în care se susține că inventarierea a fost efectuată cu nerespectarea pct.8, 20, 33 și 42 din OMF nr.2861/2009 prin nesemnarea listelor de inventar de către pârât.
Reclamanta S. M. A. R. S. S. a depus întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că sunt întrunite în speță condițiile răspunderii patrimoniale, după cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză contabilă.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. vaadmite recursul pentru următoarele considerente:
În prealabil, analizând criticile subsumate soluției propuse de casare a hotărârii, Curtea constată că nu se impune refacerea sau completarea probatoriului deoarece este atributul exclusiv al instanței să stabilească conformitatea efectuării inventarului cu dispozițiile legale, neputând fi delegată expertului o asemenea sarcină care nu urmărește lămurirea unor împrejurări de fapt în sensul art.201 alin.1 C.pr.civ., ci modul de aplicare și interpretare a legii.
Sub aspectul criticilor ce concură la modificarea hotărârii, Curtea de A. reține ca o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator, existența unui prejudiciu.
În situația în care salariatul are calitatea de gestionar constatarea prejudiciului ce rezultă din diferența între stocul scriptic, determinat pe baza documentelor contabile și stocul faptic, constatat în urma inventarului efectuat, este imperios necesară respectarea normelor legale ce reglementează organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului.
Cum activitatea faptică a reclamantului a constat în primirea, păstrarea
și eliberarea de bunuri la punctul de lucru din B. M., fiind unicul salariat care își desfășoară activitatea la depozit, acesta are calitatea de gestionar faptic, chiar dacă scriptic funcția deținută este diferită, în acest sens fiind și dispozițiile art.31 din Legea nr.22/1969.
Prin urmare inventarierea efectuată la punctul de lucru gestionat de pârât trebuia efectuată conform procedurii stabilite de OMF nr.2861/2009.
În acest sens, Curtea reține următoarele dispoziții din actul normativ menționat:
„5. Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, și în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile, revin e administratorulu i, ordonatorului decredite sau altei persoane care are obligația gestionării entității. În vedereaefectuării inventarierii, aceste persoane aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activității, pe care le transmit comisiilor de inventariere.
6. (1) I nventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii se efectuează de căt re comisii de invent ariere, numite prin
decizie scrisă, emisă de persoanele prevă zute la pct. 5 . În decizia de numire semenționează în mod obligatoriu componența comisiei (numele președintelui și membrilor comisiei), modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizată, gestiunea supusă inventarierii, data de începere și de terminare a operațiunilor.
(2) La entitățile al căror număr de salariați este redus, inventarierea poate fi efectuată de către o singură persoană. În această situație, răspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.
8. Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt următoarele: a) înainte de începerea operațiunii de inventariere să ia de la gestionarul
răspunzător de gestiunea bunurilor o declarație scrisă din care să rezulte dacă:
- gestionează bunuri și în alte locuri de depozitare;
- în afara bunurilor entității respective are în gestiune și alte bunuri aparținând terților, primite cu sau fără documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate ori valoare are cunoștință;
- are bunuri nerecepționate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;
- a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
- deține numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidența gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.
De asemenea, gestionarul va menționa în declarația scrisă felul, numărul și data ultimului document de intrare/ieșire a bunurilor în/din gestiune.
Declarația se datează și se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor și de către comisia de inventariere. S. declarației de către gestionar se face în fața comisiei de inventariere;
33. Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să
menționeze dacă toate bunurile și valorile bănești din gestiune au fost
inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa . De asemenea, acesta menționează dacă are obiecții cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecțiile, iar concluziile la care a ajuns se vor menționa la sfârșitul listelor de inventariere.
Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către președintele și membrii comisiei de inventariere, de către gestionar , precum și de către specialiști solicitați de către președintele comisiei de inventariere pentru participarea la identificarea bunurilor inventariate.
În cazul gestiunilor colective (cu mai mulți gestionari), listele de inventariere se semnează de către toți gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de către gestionarul predător, cât și de către cel primitor.
42. Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.
Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conțină, în principal, următoarele elemente: data întocmirii, numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul și data deciziei de numire a comisiei de inventariere, gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate, data începerii și terminării operațiunii de inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile și propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor și ale lipsurilor constatate și persoanele vinovate, precum și propuneri de măsuri în legătură cu acestea, volumul stocurilor depreciate, fără mișcare, cu mișcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată și propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic, propuneri de scoatere din funcțiune a imobilizărilor corporale, respectiv din evidență a imobilizărilor necorporale, propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar și declasare sau casare a unor stocuri, constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrității bunurilor din gestiune, precum și alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.";
Or, în speță unicul act pe care reclamanta își întemeiază pretențiile îl reprezintă procesul verbal de inventariere nr.043 din (...) (filele 10-16 vol. I fond), care a fost întocmit la C.-N. (deși depozitul gestionat de pârât era situat în B. M.) de către o singură persoană (administratorul D. I.), fără a se depune la dosarul cauzei decizia de numire a comisiei de inventariere, listele de inventariere pe baza cărora s-a întocmit procesul-verbal, declarația scrisă a pârâtului conform pct.8 din ONF nr.2861/2009.
Curtea mai reține că în anii 2006, 2007 și 2008 operațiunile de inventariere au fost efectuate de către o comisie (fila 1684-1726 vol. V), iar listele de inventariere au fost semnate și de pârât, spre deosebire de inventarul efectuat în 2010 de o singură persoană și a cărui rezultat a fost consemnat într-un proces-verbal întocmit în altă localitate, nesemnat de pârât, nesusținut de liste de inventar și care nu cuprinde nici elementele prevăzute de pct.42 din OMF nr.1861/2009.
Deficiențele constatate de către instanța de recurs și de altfel invocate de pârât la fond și în recurs lipsesc de validitate procesul verbal de inventar nr.043/(...) prin care s-a constatat stocul faptic.
În atare situație, Curtea reține că nu s-a dovedit de reclamantă existența sau /și întinderea prejudiciului care nu poate fi probat în alt mod, ori pe baza documentelor contabile sau a unei expertize judiciare, din moment ce prejudiciul semnifică o diferență între stocul scriptic și cel faptic, ceea ce impune inventarierea legală a stocului faptic.
Nefiind întrunite condițiile de antrenare a răspunderii patrimoniale în sensul art.254 Codul muncii în absența unui prejudiciu Curtea de A. va admite recursul în baza art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., va modifica în tot hotărârea în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
În temeiul art.274 C.pr.civ., reclamanta va fi obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei la fondul cauzei
(onorariu de avocat - fila 1739 vol. V) și de 100 lei în recurs (bon fiscal carburant - fia 20 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul H. F. A. împotriva sentinței civile nr.
664 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în întregime în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei SC M. A. R.
S. S. în contradictoriu cu pârâtul H. F. A.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1000 de lei, cheltuieli de judecată la fond și suma de 100 de lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex.(...)
Jud.fond.H. D.M
| ← Decizia nr. 3998/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 885/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
