Decizia nr. 4162/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4162/R/2012
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L. AL Î. P. C. și pârâtul P. M. D. împotriva sentinței civile nr. 5535 din 24 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați G. Ș. S. D. și C. LOCAL AL M. D., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurente, av. G. Patricia, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 august
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantei recurente concluzii scrise, prin care se solicită respingerea recursului declarat de pârâtul intimat P. M. D.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii introductive pentru membrul de sindicat M. M. D. pentru perioada (...) - (...), pentru motivele expuse în memoriul de recurs. Cu privire la recursul formulat de pârâtul P. M. D. solicită respingerea acestuia pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.1046/117/(...) pe rolul T. C., S. L. AL I. P. C., în numele reclamantei M. M. D., a chemat în judecată pe pârâții G. S. „. D.,
C. LOCAL AL M. D. și P. M. D., solicitând obligarea primului pârât, în calitate de angajator, respectiv ordonator de credite, la alocarea, calcularea si la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii 2. reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuveniteîncepând cu data de (...) actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii.
De asemenea, reclamanta a cerut obligarea pârâților C. LOCAL AL M. D. și
P. M. D. să asigure si să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale pe care le-a solicitat în acțiunea introductivă.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajata G.ui Ș. „. D. și a cerut aceste drepturi întrucât Guvernul României a aprobat la (...) prevederile
O.nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit alin.l lit.b din această ordonanță, coeficientii de multiplicare prevăzuti pentru functiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru functiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10% începând cu (...) față de nivelul din (...).
Conform art.1 alin.l lit.c din aceeasi ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute in anexele nr. 1.2, 2 si 3 valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi :
- 01.01-(...) 259.593 lei;
- 01.04-(...) 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 01.10-(...) 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.;
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamantului O. nr. 1. a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin L. 221/(...), principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-(...) și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare și pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
În drept, sunt invocate prevederile art. 109, art. 242 alin.2 si art. 274 alin.1
Cod.proc.civilă, O. nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., art. 159-171 din Codul Muncii, art. 208-210 din L. nr. 62/2011.
Pârâtul P. M. D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 5535/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a constatat ca fiind prescris dreptului material la acțiune al reclamantei pentru perioada (...)
- (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta M. M. D., prin S. L. AL Î. P. C., în contradictoriu cu pârâții: G. Ș. „. D., C. LOCAL AL M. D. și P. M. D. și în consecință, a fost obligată unitatea școlară pârâtă, în calitate de angajator, la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. D. și P. M. D. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta M. M. D. este cadru didactic al pârâtului G. Ș. „. D.
Acesteia nu i s-au achitat drepturile prevăzute de OG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2..
Curtea Constituțională a R., prin decizia nr. 93/(...), a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 1. este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art.I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin decizia nr. 843/(...) și decizia nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp.art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G.nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin.l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
S-a mai remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Salariul constituie obiect, dar si cauza contractului individual de muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art.159 și art.161 din Codul muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Față de cele ce preced, reținând că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate, precum și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., tribunalul a admis cererea reclamantului în conformitate cu prevederile art.208 si urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.159 alin.2 Codul muncii.
Drept urmare, primul pârât a fost obligat să calculeze și să plătească drepturilor solicitate și cuvenite reclamantei, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu data de (...) și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, iar ceilalți pârâți au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plții acestor drepturi.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât M. M. D., prin S. L. al Î. P. C., cât și P. M. D., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin recursul declarat, reclamanta, prin S. L. al Î. P. C., a invocat faptul că în mod greșit prima instanță a constatat ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei privind drepturile salariale solicitate pentru perioada: 1 ianuarie-27ianuarie 2009, deși plata drepturilor salariale se face in perioada 5 - 15 a lunii curente pentru luna precedenta, conform O.ui M. finanțelor nr. 86 din 2005,modificata prin O. M. finanțelor nr. 1319/2006, astfel încât drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2009 s-au achitat în perioada 5 - 15 februarie 2009.
Prin urmare, s-a arătat că termenul de prescripție de 3 ani a început sa curgă de la data la care trebuia să se facă plata drepturilor salariale pentru luna ianuarie 2009, astfel încât, la data introducerii acțiunii, (...), nu sunt prescrise drepturile salariale aferentei perioadei 1 ianuarie - 27 ianuarie 2009.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
Recurentul P. M. D. critică sentința primei instanțe pentru următoarelemotive:
Instanța de fond nu a luat în considerare faptul că P. M. D. nu este angajator al reclamantei și nici nu va putea aloca fonduri, dacă acestea nu sunt aprobate de către M. E., C., T. și S. și de către Ministerul Finanțelor Publice.
S-a mai arătat că politica salarială din învățământ nu este promovată de către primar, iar decizia cu privire la drepturile salariale nu este atributul primarului unei unități administrativ-teritoriale.
In consecință, se invocă faptul că drepturile salariale solicitate nu pot fi plătite din bugetul local, decât dacă sunt aprobate și virate în bugetul M. D. de către M. E., C., T. și S. și Ministerul Finanțelor Publice.
Potrivit art.167 din L. 84/1995,unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Se mai arată că bugetul unității de învățământ, care include și salariile cu personalul, este avizat de consiliul de administrație al unității școlare și, însoțit de nota de fundamentare, este înaintat consiliului local. Acesta din urma își însușește proiectul de buget al unităților de învățământ de pe raza unității administrativ teritoriale și este îl înaintează către consiliul județean, care, la rândul său, îl înaintează M.ui E. și Cercetări și M.ui de F., care fundamentează fondurile pentru învățământ.
In susținerea acestei afirmații, se invocă prevederile art.28 din Hotărârii nr.2192 din 30 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Analizând recursul formulat de S. L. AL Î. P. C., în numele și pentru membrul de sindicat M. M. D., se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile reclamantei aferente perioadei
(...)-(...), deși drepturile salariale ale acesteia pentru luna ianuarie au fost plătite acesteia abia în luna următoare, februarie 2009, conform O.ui M. F. nr.86 din
2005, modificat prin O. M. F. nr.1319/2006, aceasta fiind data la care intimata a luat cunoștință despre prejudiciul suferit.
Astfel, la data introducerii acțiunii, respectiv (...), dreptul la acțiune privind diferențele de drepturi salariale cuvenite pentru luna ianuarie 2009 nu era prescris, cererea fiind introdusă înlăuntrul termenului prevăzut de art.166 alin.2 din Codul muncii aplicabil la data când termenul de prescripție a început să curgă.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul P. M. D., prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține căacesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Drepturile salariale ale cadrelor didactice se asigură din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin.1 din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de
învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele
locale ale unitățilo r administrativ -teritoriale în a căror rază își desfășoarăactivitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr.
2., drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantei de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
De asemenea, conform art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică.
Curtea mai constată faptul că recurentul nu a fost obligat la plata salariilor către reclamantă, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între părți.
Recurentul a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin reclamantei potrivit dispozițiilor Legii nr. 2..
Curtea mai reține că, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, nu pot fi reținute nici motivele de recurs potrivit cărora aplicarea Legii nr.2. nu intra în atribuțiile primarului.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata drepturilor salariale ale salariaților din învățământ din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării prevederilor legale în vigoare, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești în cuantumul legal, să rămână doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanta nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.2 Cod.proc.civ., urmează să se admită recursul declarat de S. L. AL Î. P. C., în numele și pentru membrul de sindicat M. M. D., să se modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei (...) - (...) și a fi obligat pârâtul G. Ș. „. D. la calcularea și plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.2. pentru aprobarea OG nr.1., pentru perioada (...) - (...), sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru considerentele menționate anterior, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. D.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P. C. pentru membrul de sindicat M. M. D. împotriva sentinței civile nr. 5535 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei (...) - (...).
Obligă pârâtul G. Ș. „. D. la calcularea și plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.2. pentru aprobarea OG nr.1., pentru perioada (...) - (...), sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. D.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. C.
GREFIER
Red.:C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
3 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: E.B.
| ← Decizia nr. 2299/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1673/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
