Decizia nr. 3654/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3654/R/2012
Ședința publică din data de 18 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR : G.-L. T. JUDECĂTOR : C. M.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul M. I. T. împotriva sentinței civile nr. 4199 din 23 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată S. S. L. S. C.- N., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 septembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4199 din 23 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta S. S. L. S., C.-N., în contradictoriu cu pârâtul M. I. T., pârâtul fiind obligat la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 4.201,12 euro reprezentând prejudiciu material.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta si pârâtul au încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 3/(...) pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de (...) prin care pârâtul a fost angajat în meseria de conducător auto. Acest contract individual de muncă a fost desfăcut la data de (...) în temeiul art. 61 lit.b din C. Muncii.
In calitate de angajat al reclamantei, pârâtul a fost surprins în trafic la data de (...) de către agenți ai Direcției Generale de P. si T. C., conducând camionul proprietatea reclamantei cu nr. de înmatriculare (...) din Sabadel în Girona, fără a avea introdus în apârâtul tahograf montat corespunzător în camion si cardul celui de-al doilea șofer aflat în cabină, încălcând astfel prevederile actului normativ L. 140.27, art. L07.140.22.
Urmare a încălcării acestor norme, pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă de 3.300 euro si s-a dispus oprirea si blocarea camionului până la achitarea integrală a amenzii. Această amendă a fost achitată de către reclamantă la data de (...) conform OP nr. 2100/(...).
In aceeași calitate de angajat al reclamantei, la data de (...) pârâtul a fost sancționat cu amenda de 223,5 E. de către autoritățile federale din Germania, respectiv din K., deoarece acesta nu a achitat taxa locală de utilizare a secțiuni de drum folosită. Pârâtul a motivat neplata acestei taxe deoarece în Rheinberg nu a găsit nicio benzinărie. Plata amenzii a fost aplicată de către pârât cu un card de credit care aparținea S. FATON S. administrată de soții C., soți care dețin si S. S. L. S., conform chitanței nr. 0156/(...) si a facturi nr. 149/(...).
La data de (...), în timpul efectuării unui transport de mărfuri pentru un beneficiar al reclamantei, după o descărcare intermediară de marfă, un palet de marfă s-a răsturnat lovind restul mărfurilor, deoarece pârâtul nu a asigurat corespunzător pereții rămași în camion. Deoarece beneficiarul transportului din Barcelona nu a fost despăgubit pentru prejudicii de către asigurator datorită neglijenței exclusive a șoferului pârât, acest beneficiar a aplicat o penalizare de
873 euro pe care i-a reținut-o pârâtului din contravaloarea serviciilor de transport achitându-i doar diferența de 602 E. până la contravaloarea totală a transportului de 1475 euro.
Potrivit prevederilor art. 254 alin.1 din C. Muncii, republicat, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătură cu munca lor.
In cazul de față, prejudiciul a fost cauzat de către pârât în calitate de șofer al reclamantei, pârât care avea obligația de a introduce în apârâtul tahograf montat corespunzător în camion si cardul celui de-al doilea șofer aflat în cabină, de a achita taxa de drum pe porțiunea de drum folosită în Germania si de a asigura corespunzător restul paleților cu marfă rămași în camion după descărcare, obligații pe care nu le-a respectat, făcându-se astfel vinovat de producerea pagubei.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea formulată de către reclamanta S. S. L.
S.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. I. T. solicitândadmiterea recursului.
În motivare a arătat în ceea ce privește amenda de 3301 E. că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care s-a aplicat sancțiunea având în vedere că nu era obligația acestuia de a însera în tahograf cardul conducătorului auto însoțitor, care oricum primise dispoziție de la dl.S. C. sa nu îl introducă pentru a avea posibilitatea sa circule in flux continuu, nu restricționat de orele obligatorii de odihna.
Acest gen de dispoziții erau o practica constanta, un exemplu in acest sens fiind sms-ul d-lui S. C. trimis la data de (...) orele 9,27, in care acesta transmitea următoarele dispoziții: "Du-te la încărcare pe magnet si mergi pe național 729 direcție OLKUSZ după care vine ZAWIERCIE, după încărcare termina-ti pauza si porniți spre descărcare", cu mențiunea ca o asemenea dispoziție din partea acestuia, in cazul unui control, genera o amenda de 8000 E.
Din B. 7. rezulta clar faptul ca "F. D. C. din SABADEL in GIRONA, al doilea
șofer, fara a fi introdus cardul de conductor in tahograf Dl. B. A., născut in data de (...), România, Nr.Permis de C. H.", ceea ce demonstrează in mod evident faptul ca nu se face vinovat de neintroducerea cardului in tahograf, ci B. A., singurul posesor al cardului respectiv.
Referitor la amenda in cuantum de 223,5 E. (Raport de inspecție (proces verbal) KFN KB1905201111415150064/(...) Oficiul Federal pentru transporturi de mărfuri K.), arată ca nu se face vinovat de neplata acelei taxe de drum, având in vedere faptul ca din punctul de descărcare pana la locul unde s-a întocmit procesul verbal indicat mai sus (unde dorea si avea posibilitatea doar sa achite respectiva taxa), pe o distanta de 24 km, nu a existat nici un punct in care sa pot plăti acea taxa de drum. Or, punctele de plata si ruta pe care trebuie sa o urmeze sunt verificate înainte de către administratorul societății, recurentul fiind obligat sa respecte indicațiile acestuia, neputând alege o alta ruta decât cea deja stabilita.
In ceea ce privește cea de-a treia suma dedusa judecății (681 E.), consider ca in cauza nu sunt întrunite cumulativ condițiile ale răspunderii civilepatrimoniale. A., ar trebui ca fapta respectiva sa fi fost săvârșita de pârât si sa aibă legătura cu obligațiile de serviciu.
Invederează că toata marfa a fost încărcata si asigurată de personalul societății, aspect care reiese din actele de constatare de la fata locului.
În atribuțiile sale de conducător auto nu figurează si aceasta obligație, astfel încât nu-i poate fi imputata. Or, in condițiile in care marfa a fost încărcata si asigurata de către personalul societății, rezulta in mod logic faptul ca deteriorarea mărfii respective nu s-a realizat din culpa pârâtului.
Consideră că, la ultimul termen de judecata, care a fost de fapt si prima zi de înfățișare, a fost încălcat principiul dreptului la apărare, in contextul in care nu s-au mai discutat probele pe care dorea sa le propună, respingând orice proba argumentând ca probele trebuiau propuse prin întâmpinare depusă în termenul legal.
F. ca nu s-a discutat aceasta proba la primul termen a fost rezultatul solicitării de către partea adversa de a se amâna cauza in vederea studierii întâmpinării, aspect care reiese si din încheierile de ședința.
In acest context, consideră ca se impune admiterea prezentului recurs si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea admiterii probațiunii necesare soluționării in mod legal si temeinic a prezentei cauze, conform disp. art. 312 art.3 Cod procedura civil.
Un alt motiv de recurs se refera la faptul ca in cadrul hotărârii atacate instanța nu a analizat in nici un mod actele depuse in probațiune, preluând "in bloc" susținerile făcute de către reclamanta.
Mai mult, in mod discriminatoriu, nici măcar nu expune in starea de fapt apărările pe care le-a făcut, apărări care au fost susținute si de acte depuse in probațiune (extrasul care indica cardurile care au fost introduse in tahograf etc.) ci doar, așa cum a arătat mai sus.
Consideră ca si numai datorita faptului ca a depus acea listare a cardurilor, precum si a faptului ca era depus la dosar buletinul din care rezulta ca s-a constatat faptul ca B. A. nu introdusese cardul in tahograf si nu recurentul, instanța din oficiu ar fi trebuit sa pună in discuție audierea martorului B. A., nu sa respingă cererea in probațiune formulata de ambele parți împrocesuate.
Reclamanta SC S. L. S. C.-N., prin întâmpinare a solicitat respingerearecursului .
Arată că prin B. ( procesul-verbal) nr. 7./(...), a fost aplicata o sancțiune contravenționala in suma de 3.301 euro, pentru faptul ca un camion aparținând intimatei, circula fără ca cel de-al doilea șofer aflat in cabina fără sa aibă introdus cardul personal in aparatul tahograf, fiind încălcate astfel prevederile legislației spaniole stabilite prin norma L. 140.22.
Susținerile recurentului cu privire la faptul ca acesta nu putea obliga o alta persoana sa introducă cardul in tahograf, nu pot fi reținute, întrucât acuzația care i se aduce este aceea de a fi plecat la drum in aceste condiții, când de fapt avea obligația de a efectua pauzele necesare si a pomi la drum abia după expirarea perioadelor obligatorii de odihna, sancțiunea fiind aplicata pentru încălcarea normelor privind perioadele de condus si de repaus. C. recurentului este aceea de a fi pornit la drum la volanul camionului, știind ca cel de-al doilea
șofer nu avea introdus cardul, putând refuza plecarea.
Față de împrejurarea ca autocamionul aparținând societății a fost imobilizat de agenții de politie, intimata a achitat contravaloarea amenzii, pentru deblocarea acestuia in vederea continuării cursei, întrucât erau transportate bunuri aparținând unor terți, care aveau termene fixe de livrare, suma careconstituie un prejudiciu produs intimatei de către recurent prin fapta sa culpabila.
Prin Raportul de inspecție (proces-verbal) KFN KB
1905201111415150064/(...) - emitent Oficiul Federal pentru transporturi de mărfuri K., autoritățile locale au aplicata o amenda in suma de 223,5 E. ca urmare a neachitării taxei locale de utilizare a secțiunii de drum. A. a fost achitata de către pârât cu un card de credit aparținând SC FATON S., societate aparținând soților C., aceeași care dețin integral si SC S. L. S., conform chitanței
0156/(...), suma care a fost facturata către SC S. L. S. conform facturii 149/(...).
Taxa datorata pentru utilizarea porțiunii de drum in cauza era de 4,83 E. conform documentului de sancționare, iar pârâtul dispunea de fonduri pentru achitarea acestei taxe, el fiind cel care a achitat amenda in cuantum de 223,50 E. cu cardul bancar pus la dispoziție de angajator pentru suportarea costurilor deplasării.
In concluzie apreciază ca pârâtul, știa despre obligativitatea achitării acestei taxe, insa, cu toate ca dispune de fonduri suficiente puse la dispoziție de angajator de a o achita, datorita neglijentei sau neatenției sale nu a achitat taxa de drum in cuantum de 4,83 euro, iar ca urmare a produs prin aceasta fapta a societății S. L. S. un prejudiciu în cuantum de 219,12 E., motiv pentru care si referitor la acest capăt de cerere recursul se impune a fi respins.
La data de (...), in timpul efectuării unui transport de mărfuri pentru un beneficiar al S. L., după o descărcare intermediara de marfa, întrucât nu a asigurat corespunzător restul paleților ramași in camion, in urma anevrelor efectuate in timpul transportului, un palet de marfa s-a răsturnat lovind restul mărfurilor. Întrucât beneficiarul transportului, RLC BARCELONA, nu a fost despăgubit pentru prejudicii de către asigurator datorita neglijentei exclusive a șoferului, ca urmare a deprecieri lor produse mărfurilor pe timpul transportului, a aplicat o penalizare de 873 euro, pe care i-a reținut din contravaloarea serviciilor de transport, achitând doar diferența de 602 euro, pana la contravaloarea totala a transportului, respectiv 1.475 euro, conform facturii
1/(...).
Ca urmare a constatării acestei cauze, respectiv culpa conducătorului auto, asiguratorul nu a acordat despăgubiri pentru marfa depreciata, răspunzător pentru marfa transportata, pe durata transportului si pana la descărcare, este conducătorul auto, conform Ordinului 42/2006 - anexa 1 pct. 1.4., cu atât mai mult cu cat a efectuat o descărcare intermediara si astfel s-a schimbat configurația încărcăturii si a distribuirii greutății acesteia.
Apreciază ca si in ce privește acest capăt de cerere, recursul se impune a fi respins, întrucât recurentul prin fapta sa de a nu asigura corespunzător marfa rămasa in camion după o descărcare intermediara, a dus la producerea in dauna intimatei a unui prejudiciu prin aceea ca i s-a imputat de către client contravaloarea mărfii deteriorate.
Referitor la afirmația pârâtului ca i-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea ca instanța de fond a respins cererile sale in probațiune pe motiv ca probele trebuiau propuse prin întâmpinare depusa in termen legal, arată că în conformitate cu art.114 ind.1 alin.2 pârâtul avea obligația de a depune întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, fapt care în speță nu s-a întâmplat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate si a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, constata următoarele:
1.In ceea ce privește amenda de 3301 euro, Curtea constata ca aparările recurentului parat sunt parțial fondate.
Situația de fapt este cea reținuta de instanța de fond, nefiind de altfel contestata de nici una dintre părți. A., în calitate de angajat al reclamantei, pârâtul a fost surprins în trafic la data de (...) de către agenți ai Direcției Generale de P. si T. C., conducând camionul proprietatea reclamantei cu nr. de înmatriculare (...) din Sabadel în Girona, fără a avea introdus în aparatul tahograf montat corespunzător în camion si cardul celui de-al doilea șofer aflat în cabină, încălcând astfel prevederile actului normativ L. 140.27, art. L07.140.22.
Urmare a încălcării acestor norme, pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă de 3.300 euro si s-a dispus oprirea si blocarea camionului până la achitarea integrală a amenzii. Această amendă a fost achitată de către reclamantă la data de (...) conform OP nr. 2100/(...).
În ceea ce privește culpa recurentului, Curtea retine ca -. daca ar fi fost dovedita - dispoziția reprezentantului societății data conducătorului auto însoțitor de a nu-si introduce tahograful nu ar fi constituit o fapta exoneratoare de răspundere, fiind ilegala. A., executarea unui ordin de serviciu trebuie făcuta cu respectarea legii, respectarea unui ordin ilegal care provoacă un prejudiciu antrenează răspunderea patrimoniala a autorului sau.
Curtea constată totodată că susținerea recurentului potrivit căruia culpa ar aparține in mod exclusiv posesorului cardului numitul B. A. este neîntemeiata. A., societatea a fost sancționata contravențional pentru ca recurentul a condus autovehiculul fără ca cel de al doilea șofer sa își fi introdus cardul in tahograf. Recurentul parat avea obligația de serviciu de a asigura, înainte de a pleca in cursa, ca îndeplinește toate condițiile legale pentru efectuarea acesteia, fapt ce include verificarea introducerii in tahograf a celui de al doilea card.
In acest sens sunt dispozițiile art. 10 din OG 17/2002, potrivit cărora conducătorii auto trebuie sa respecte perioadele de conducere, de odihna si de repaus stabilite prin ordonanță si sa utilizeze corect aparatele de control, cartelele si foile de înregistrare, completând pe acestea mențiunile necesare.
Curtea retine insa - contrara celor statuate de instanța de fond - ca nu doar recurentul reclamant se face vinovat de săvârșirea contravenției ce a dus la crearea prejudiciului suferit de reclamanta recurenta, ci si cel de al doilea conducător auto, ce si-a păstrat aceasta calitate, si implicit obligațiile ce ii reveneau, si pe parcursul perioadei de odihna. A., prin conducător auto se înțelege " orice persoana care conduce vehiculul, chiar si pentru o scurta perioada, sau care se afla la bordul vehiculului cu scopul de a-l conduce atunci când este nevoie"; ( art.2 lit. a din același act normativ.)
Ca atare, Curtea conchide ca suportarea prejudiciului este efectul atitudinii culpabile a ambilor conducători auto, motiv pentru care si imputarea prejudiciului trebuie sa se facă proporțional, conform art.271 C. muncii. Cum ambii salariați au avut o contribuție egala la săvârșirea faptei( nerespectarea aceleiași obligații de serviciu, in aceleași circumstanțe) Curtea va constata ca repararea prejudiciului trebuie suportata in mod egal de cei doi salariați, recurentului pârât fiindu-i imputabilă așadar suma de 1650,5 euro.
2. În ceea ce privește cea de a doua faptă, Curtea notează recurentul susține că nu este vinovat de neplata taxei de drum, întrucât din punctul de descărcare pana la locul unde s-a întocmit procesul verbal de contravenție - pe o distanta de 24 km - nu exista nici un punct unde putea achita aceasta taxa de drum.
Curtea constata insa ca susținerile recurentului nu sunt susținute de materialul probator, fiind totodată lipsite de temei legal.
In ceea ce privește imposibilitatea achiziționării unei taxe de drum, harta depusa de intimata in probațiune contrazice aceasta teza. Din examinarea acestui înscris reiese ca pe traseul amintit existau un număr suficient de benzinarii, de unde recurentul avea posibilitatea de a achita taxa de drum, in condițiile in care avea pus la dispoziție de către societate un card pentru cheltuieli de acest gen. Mai mult, in situația in care întradevăr recurentul s-ar fi aflat in imposibilitatea achiziționării taxei de drum, avea obligația fie de a refuza continuarea cursei, fie de a alege un alt traseu. Așa cum s-a arătat la punctul anterior, chiar real de ar fi , un ordin al superiorului atrage exonerarea de răspundere doar atunci când este dat in concordanta cu legea, condiție ce nu s- ar îndeplini in cauza de fata. Ca atare, aparerile recurentului sunt acest aspect sunt nefondate, invocarea de către recurent a obligației de a respecta indicațiile administratorului fiind irelevanta din motivele arătate.
Curtea constată așadar că dezlegările instanței de fond sub acest aspect sunt legale si temeinice, in mod corect fiind obligat recurentul parat la plata sumei de 219,12 euro către reclamanta.
3. Cu privire la cea de a treia fapta imputata paratului, Curtea retine ca fondate criticile recurentului.
A., instanța de fond a reținut că la data de (...), în timpul efectuării unui transport de mărfuri pentru un beneficiar al reclamantei, după o descărcare intermediară de marfă, un palet de marfă s-a răsturnat lovind restul mărfurilor, deoarece pârâtul nu a asigurat corespunzător pereții rămași în camion.
În litigiile de munca însa sarcina probei revine angajatorului, conform prevederii de principiu cuprinse de art.287 C. muncii, acesta trebuind să dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului, inclusiv caracterul ilicit al faptei și culpa salariatului în săvârșirea acesteia.
Or reclamanta nu a dovedit caracterul ilicit al faptei pârâtului, în condițiile în care nu a depus la dosarul cauzei fisa postului salariatului din care sa rezulte ca acesta avea ca si atribuție de serviciu asigurarea paleților de mărfuri rămași in camion după descărcare.
Mai mult, reclamanta nu a dovedit nici existenta descărcării intermediare, pentru a proba si existenta legăturii de cauzalitate intre fapta imputata paratului si prejudiciu suferit.
Ca atare, in mod nelegal instanța de fond a obligat paratul recurent la plata sumei de 873 euro, nefiind dovedite de către reclamanta întrunirea cumulativa a condițiilor prevăzute de art. 270 C. muncii.
Recurentul mai invoca ca motiv de recurs faptul ca a fost decăzut din dreptul de a propune probe, întrucât nu a depus întâmpinare in termenul stabilit,deși nu exista o astfel de sancțiune legala, fiindu-i încălcat așadar dreptul la apărare. În cuprinsul motivelor de recurs recurentul nu indica insa probele pe care le solicita a fi administrate, probe ce ar impune o eventuala trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Audierea martorului B. A. nu este utila dezlegării cauzei, întrucât fapta imputată este probată și necontestată, iar obligațiile legale deriva din prevederile normative analizate anterior.
Proba cu înscrisuri a fost complinita in recurs, părțile având posibilitatea de a depune toate actele considerate relevante, acestea fiind discutate in contradictoriu cu ambele părți.
În consecința, Curtea reține ca aspectele de fapt au fost stabilite prin probatoriu administrat în fond si recurs, neexistând nici un motiv temeinic si legal pentru trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 C.pr.civila, Curtea constata ca hotărârea instanței de fond cuprinde atât motive de fapt, cat si motive de drept pe care se sprijină. F. ca instanța de fond si-a însușit susținerile reclamantei nu echivalează cu nemotivarea cauzei, ci este consecința aprecierii de către tribunal in acest sens a probatoriului administrat in cauza si a normelor legale aplicabile. Criticile făcute de recurent acestor dezlegări au fost analizate prin prezentul recurs, recurentul fiindu-i așadar asigurat dreptul la apărare si din acest punct de vedere.
În consecința, fata de ansamblul considerentelor de fapt si de drept expuse mai sus, in temeiul art. 312 alin.1 si 3 C.pr.civila, raportat la art. 304 ind.1
C.pr.civila, Curtea va admite recursul formulat, sentința atacata urmând a fi modificata conform dispozitivului prezentei decizii.
Reținând culpa procesuala a ambelor părți, Curtea va dispune compensarea cheltuielilor de judecata, urmând a fi obligată intimata SC S. L. S. să plătească recurentului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs și fond, după compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE .
Admite recursul declarat de pârâtul M. I. T. împotriva sentinței civile nr.
4199 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1869,62 E., în echivalentul în lei la data plății.
Respinge ca nefondate celelalte pretenții.
Obligă intimata SC S. L. S. să plătească recurentului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs și fond, după compensare.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G. L. T. C. M.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
Jud.fond: P.U.
N. N.
GREFIER
| ← Decizia nr. 2090/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1018/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
