Decizia nr. 4489/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4489/R/2012
Ședința publică din data de 30 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. E. C. SA împotriva sentinței civile nr. 9. din 7 iunie 2012 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe intimatul reclamant D. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul intimat a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 26 octombrie 2012.
Curtea, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.proc.civ., apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud îndosar nr. (...), s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiuneinvocată de pârâta SC E. C. SA B.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. M., împotriva pârâtelor SC
E. C. SA și S. E. C. și, în consecință:
- au fost obligate pârâtele, să plătească reclamantului ajutorul material constând într-un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare acordat pentru sărbătoarea de P. din anul 2009, respectiv 570 lei;
- au fost obligate pârâtele la plata de daune interese constând în dobânda legală calculată de la data scadenței drepturilor cuvenite și până la plata efectivă a acestora.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 310 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Examinând prioritar, în condițiile art. 137 C.proc.civ, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC „. C. B. tribunalul a apreciat că excepția este neîntemeiată, reținând în acest sens că obiectul acțiunii îl constituieplata ajutorului de P., pentru anul 2009 și constând într-un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.
Conform art. 55 alin. 1 din C. fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Ca atare, pornind de la această reglementare legală, rezultă că drepturile solicitate de reclamant sunt venituri asimilate salariilor.
Fiind drepturi de natură salarială, devin incidente dispozițiile art. 268 alin.
1 lit. c din C. muncii cu privire la termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune, care curge de la data nașterii dreptului, respectiv sărbătoarea de P. Or, acțiunea de față a fost promovată la data de 22 martie 2012, deci în termenul de prescripție legal.
Dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) din C. muncii republicat stabilesc un termen de prescripție de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă constând în plata unor drepturi salariale ori despăgubiri bănești către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din C. muncii republicat a fost instituit pentru a asigura restabilirea, cu celeritate, a situației de legalitate în care trebuie să se desfășoare raporturile de muncă, având în vedere natura specifică a acestora.
În consecință, ori de câte ori obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, indiferent de izvorul lor, termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din C. muncii, prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din același cod fiind incidente numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
Analizând pe fond acțiunea formulată de reclamant, având în vedere actele depuse la dosar, . contractul colectiv de muncă pe anii 2009 - 2010 și actul adițional la contractul colectiv de muncă, tribunalul a reținut următoarele:
C. colectiv de muncă încheiat la nivelul SC „. C. SA pentru anii 2009-
2010, înregistrat sub nr. 1410 din data de 25 martie 2009 (f. 44- dos.(...)), în conformitate cu prevederile art. 2 din contract și cu art.25 alin. 3 din Legea nr.
130/1996, republicată ( în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă), se aplică de la data înregistrării contractului - 25 martie 2009.
Potrivit art. 236 alin.4 C. muncii, în forma în vigoare pentru perioada în discuție, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin.1 din Legea nr. 130/1996, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin.1 din Legea nr.
130/1996 republicată.
Plata ajutorului material de P. pentru anul 2009 a fost solicitată în temeiul dispozițiilor art.64 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul SC „. C. SA.
Astfel, conform acestui articol, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z.
SC „. C. SA, de un ajutor material, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, iar de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de laserviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an.
În anul 2009, sărbătoarea de P. 2009 a fost la data de 19 aprilie.
La data de 16 iulie 2009 a fost înregistrat cu nr. 3229/(...) la D. de M., S. S. și F. a M. B. A. A. nr. 1/2539/(...) al SC E. C. SA (f. 42), care la punctul B) menționează că începând cu anul 2009 s-a convenit de părțile semnatare suspendarea ajutorului material care se acordă cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Z. SC „. C. SA., respectiv suspendarea art.64 din contractul colectiv de muncă, până la 1 ianuarie 2010 .
T. a constatat că acest act adițional la contractul colectiv de muncă nr. 1. iulie 2009 a fost înregistrat la data de 16 iulie 2009, iar potrivit prevederilor art.25 alin.3 din Legea 130/1996 (în vigoare la acea dată) actul adițional se aplică de la data înregistrării.
Prin urmare, acest act adițional nu produce niciun efect asupra dreptului la ajutorul material cuvenit reclamantului pentru sărbătorile de P. din anul 2009, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca principiului neretroactivității, acest drept fiind exigibil la momentul încheierii actului adițional.
Chiar dacă actul adițional a fost semnat de organizația sindicală la care este afiliat reclamantul, în conformitate cu art.38 din C. muncii republicat mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Pe de altă parte, suspendarea drepturilor arătate echivalează numai cu o întrerupere a amânării dreptului pe timp limitat, nu stingerea lui și nu afectează însăși substanța dreptului. După încetarea termenului de suspendare, dreptul subiectiv statornicit prin contractul colectiv de muncă reactivează și reclamantul este îndreptățit să și-l valorifice pe cale judecătorească, ceea ce a și făcut.
Îndreptățirea reclamantului la beneficiul ajutorului salarial suplimentar în discuție este probată de îndeplinirea celorlalte condiții (prima fiind aceea de titular al raportului de muncă până la data de 15 august 2009) instituite expres de prevederile art. 64 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar din adeverința depusă la dosar (f.22) nu rezultă că ar fi absentat nemotivat de la serviciu, că ar fi fost sancționat pentru consumul de băuturi alcoolice ori s-ar fi aflat în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an.
Cuantificarea pretenției deduse judecății este corectă, în deplin acord cu contractul colectiv de muncă, în cuprinsul căruia se menționează expres că în anul 2009 salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare este de 570 lei (f. 78 - anexa 1 poziția 1- dosar (...)).
Având în vedere și prevederile art. 40 alin. 1 lit. c din C. Muncii și reținând că sumele datorate suportă riscul devalorizării, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței obligației, pentru fiecare dintre ele, în temeiul art.166 alin.4 din C. muncii republicat, instanța a admis acțiunea, conform dispozitivului sentinței.
În baza art.274 C.pr.civ. a obligat pârâtele să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 310 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. „. C. S. a solicitatmodificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului recurenta critică hotărârea instanței de fond prin care a fost obligată la plata ajutorului material pentru sărbătoarea de P. pentru anul 2009, arătând că instanța nu a ținut cont de faptul că acest ajutor materiala fost suspendat prin A. adițional nr. 1/2539/(...) înregistrat la D. cu nr.
3229/(...).
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Intimatul a arătat că actul adițional la contractul colectiv de muncă nr.
1/(...) a fost înregistrat la data de (...) și consideră că în mod corect a statuat instanța de fond că acest act adițional nu produce nici un efect asupra dreptului cuvenit reclamantului pentru sărbătorile de P. 2009, întrucât în caz contrar s-ar încălca principiul neretroactivității, acest drept fiind exigibil la momentul încheierii actului adițional.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin art. 64 din C. colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei recurente, înregistrat sub nr. 1410/(...), s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. SC „. C. SA, de un ajutor material, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, iar de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an.
Prin A. nr. 1/2539/(...) la C. colectiv de muncă pe anii 2009-2010, invocat de recurentă, s-a prevăzut într-adevăr la punctul B) că se suspendă aplicarea alineatului din art. 64 din C. colectiv de muncă prin care se prevedea acordarea unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. SC „. C. SA.
Acest act adițional a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. la data de 16 iulie 2009 sub nr. 3229/(...) și, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în conformitate cu prevederile art.25 alin.3 din Legea 130/1996 (în vigoare la acea dată), acest act adițional se aplică de la data înregistrării.
Cum evenimentul care ocaziona acordarea ajutorului material solicitat de reclamant a avut loc anterior datei de 16 iulie 2009, așadar anterior înregistrării actului adițional nr. 1/2009, moment care a marcat intrarea în vigoare a dispozițiilor de suspendare, actul adițional invocat nu poate aduce atingere dreptului salariaților de a beneficia de ajutorul material menționat, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 C. muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
În consecință, Curtea constată că în mod legal prima instanță a dat eficiență prevederilor art. 64 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate obligând pârâtele la plata acestui drept salarial.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E. C. SA.
În baza dispozițiilor art. 274 cod proc. civ. recurenta, ca parte căzută în pretenții, va fi obligată la plata sumei de 250 lei către intimatul reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, justificat prin chitanța depusă la dosar (f. 19).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. C. S. împotriva sentinței nr. 9. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului D. M. suma de 250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: C.I.
| ← Decizia nr. 2044/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4086/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
