Decizia nr. 3655/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3655/R/2012
Ședința publică din data de 18 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. DE T. F. DE M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr. 4606 din 03 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul I. T., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 septembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4606 din 03 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul I. T., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. B., și s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr.3A(...) din (...) emisă de către pârâtă.
S-a dispus reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei.
A obligat pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective.
S-a respins petitul privind plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin decizia
D. nr. 3A(...)/(...), ca urmare a concedierilor colective operate in cadrul pârâtei conform Programului de restructurare și reorganizare a acesteia, s-a dispus concedierea reclamantului de pe postul de mecanic locomotivă I din cadrul Punctului alimentare exploatare C., începând cu data de (...), reținându-se ca motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în Programul de restructurare și reorganizare, la art. 4 fiind indicate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și anume: cumulul de funcții respectiv cumulul pensiei cu salariul, calitatea de asociat la alte societăți comerciale, îndeplinirea condițiilor de vârstă, standard și stagiu de cotizare pentru pensionare, îndeplinirea condițiilor de pensionare la cerere. C. minimale aplicabile după cele prioritate au fost indicate ca fiind următoarele: aplicarea unor sancțiuni pentru consum de băuturi alcoolice, pentru abateri de la regulile de siguranță a circulației, pentru abateri care au cauzat prejudicii societății, respectiv pentru absențe nemotivate, absențele nemotivate, sancționarea pentru alte abateri disciplinare, rezultatele slabe la verificarea profesională periodică, lipsa unei alte forme de calificare sau pregătire profesională, suplimentarea celei necesare postului ocupat, luarea în considerare a situației familiale respectiv existenta a doi soți angajați, a copiilor în întreținere, respectiv existența a 3 ani până la pensionarea la cerere.
S-a reținut că reclamantului i se aplică criteriul II c vizând existența unei sancțiuni pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății.
Potrivit art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, prevăzută de lege sau în contractele colective de muncă se aplică numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Conform art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Prin urmare, criteriile prev. de art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii se aplică numai subsecvent aplicării criteriului competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță. Este lipsită de relevanță împrejurare că pârâta nu a stabilit prin C. C. de M. procedura realizării evaluării obiectivelor de performanță, de altfel în art. 61 alin. 5 din CCM aplicabil la nivelul pârâtei rezultă asumarea de către aceasta a obligației de a stabili criteriile de apreciere a competenței profesionale în vederea concedierii colective. Pârâta nu își poate invoca propria culpă în acest sens deoarece art. 69 alin. 3 din Codul Muncii stabilește un drept al salariatului de a fi în primul rând evaluat profesional atunci când se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului și prin urmare, protecția drepturilor salariatului.
Astfel, luarea în considerare a criteriilor indicate în art. 4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
În cazul concedierii reclamantului se constată că nu a operat nicio evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți angajați.
Nici cu privire la criteriile subsecvente, enumerate în art.4 din decizia de concediere nu s-a făcut nicio analiză în cuprinsul deciziei, nefiind evidențiată nici o comparație între reclamant și ceilalți angajați.
Prin urmare, încălcându-se prev art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută. Conform art. 78 din Codul
Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Instanța a apreciat că decizia de concediere este motivată, fiind indicată situația economico financiară precară a societății, indicatorii economici fiind menționați în programul de restructurare și reorganizare a pârâtei la care decizia face trimitere.
Nu s-a făcut dovada unui prejudiciu moral suferit din culpa pârâtei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 65, 66, 69, 76, 78-80 din Codul
Muncii, instanța a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. C. M. SA solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând cauza, respingerea contestației.
În motivarea recursului a arătat că modificările aduse prin L. nr.4. la L. nr.53/2003 nu se aplicau prezentei proceduri de concediere colectivă, întrucât aceasta a fost inițiată în luna aprilie 2011, iar L. nr.4. a intrat în vigoare la datade (...), în consecință procedura concedierii colective este supusă condițiilor de fond și formă dispuse legal la momentul declanșării acesteia.
Art.246 C. muncii prevede că regulamentul intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, adică la data de (...), când procedura de concediere colectivă era în curs, ea fiind finalizată la data de (...). În consecință, procedura concedierii colective este supusă condițiilor de fond și formă dispuse legal la momentul declanșării acesteia.
Așa cum rezultă din actul întocmit de către C. resurse umane din Depoul Dej, s-a făcut comparație între reclamant și ceilalți angajați pe postul de mecanic de locomotivă, iar în urma aplicării criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere reclamantului i-a fost aplicat criteriul II. c datorită sancțiunilor repetate pe care le-a avut, mai multe comparativ cu ceilalți colegi ai săi.
Intimatul I. T. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului cu menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Arată că în mod corect prima instanță a motivat că decizia de concediere a fost emisă cu încălcare adisp.art.69 alin.3 C.muncii, respectiv a disp.art.76 (1) lit.c C.muncii.
D. de concediere a reclamantului nu cuprinde nici un criteriu de departajare de ordin profesional, fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute a deciziei în conf. cu art.78 C.muncii.
Demararea procedurii de concediere colectivă sub imperiul vechilor texte legale nu determină aplicarea acestor texte pe parcursul întregii proceduri, ci fiind norme de procedură civilă, întregii proceduri îi sunt aplicabile, în lipsa de prevederi contrare, prevederile generale ale art.275 alin.1 C.proc.civ. potrivit cărora „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub vechea lege, precum și executărilor silite începute sub acea lege";.
Așa fiind, recurenta avea obligația de a parcurge procedura prevăzută de noile texte legale introduse de L. nr.4. și în baza art.69 alin.3 din C.muncii, angajatorul avea obligația să procedeze la evaluarea obiectivelor de performanță profesională a salariaților.
Nici critica recurentei cu privire la motivarea primei instanțe în cazul concedierii reclamantului nu a operat nicio comparație între competența profesională și a celor care au rămas pe posturi de natura celui ocupat de acesta, nu este întemeiată.
Astfel, luarea în considerare a criteriilor indicate în art.4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
Respectarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorități în cadrul concedierilor colective este reglementată de art.76 din C.muncii republicat ca o condiție obligatorie de legalitate a deciziei de concediere.
Prin urmare, încălcându-se prevederile art.69 alin.3 C.muncii, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 3A(...) din (...), ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamantul a fost concediat în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Se menționează în conținutul actului de concediere motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă, acestea constând în dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din Programul de restructurare și reorganizare a C. M. SA, aprobat prin H. AGA nr. 8/(...) precum și faptul că în urma aplicării programului de restructurare, angajatorul nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat de salariat în aceeași unitate. Totodată s-a menționat în cuprinsul actului de concediere faptul că salariaților concediați, ca urmare a măsurilor de concediere colectivă, li se acordă suma de
670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM al C. M. și dispozițiile art. 1 din HG nr. 1193/2010.
De asemenea la art. 4 din decizia contestată se precizează criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, fiind menționate criterii prioritare și criterii minimale, menționându-se la art. 5 din decizia de concediere ca „ a fost desființat postul de natura celui ocupat"; de reclamant și că în urma aplicării criteriilor prevăzute la punctul 4 se încadrează la criteriul I.
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c din Codul Muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii.
De asemenea, prevederile art. 69 alin. 3 Codul Muncii statuează că
„criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat, în sarcina unității angajatoare subzista obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, doar în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Este și firesc să fie așa, în condițiile în care primul criteriu este unul obiectiv, presupunând departajarea salariaților în funcție de competențele profesionale, urmând a rămâne astfel pe post în urma aplicării procedurii concedierii colective doar acei salariați care sunt cei mai bine pregătiți din punct de vedere profesional și, doar în subsidiar, în situația în care rezultatele evaluării ar fi egale, s-ar da eficacitate celorlalte criterii menționate în conținutul deciziei de concediere, criterii subiective având caracter social.
Nu pot fi primite susținerile recurentei pârâte în sensul că, în cauza dedusă judecății nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art. 69 alin. 3 C.muncii, motivat de faptul că procedura concedierii colective a fost declanșată anterior modificărilor aduse codului muncii prin prevederile L. nr. 4..
Este adevărat că alin. 3 al art. 69 din Codul Muncii a fost introdus ca urmare a modificărilor aduse acestui act normativ prin L. nr. 4., care a intrat în vigoare la data de (...), însă, este de observat faptul că reclamanta a fost concediată prin aplicarea procedurii concedierii colective ca urmare a aplicării Programului de restructurare și reorganizare a C. M. SA ce a fost aprobat prin H. AGA nr. 8/(...), deci ulterior intrării în vigoare a modificărilor aduse codului muncii. Mai mult decât atât, în conținutul Hotărârii nr. 8 din (...) se face trimitere expresă la dispozițiile codului muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin prevederile L. nr. 4..
Pe de altă parte, obligativitatea aplicării cu prioritate, în cazul concedierilor colective, a unui criteriu obiectiv de departajare a salariaților în funcție de competențele profesionale rezultă și din prevederile art. 61 alin. 5 din CCM 2009-
2010 a C. M. potrivit cărora „angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își reduce activitatea";. Iar la alin. 6 al aceluiași articol sunt prevăzute criterii subsidiare care devin incidente
„în condiții de competență egală";.
Prin urmare, Curtea apreciază că recurenta pârâtă nu se poate prevala de existența unor motive obiective care să justifice neaplicarea prioritară a criteriului privind evaluarea competențelor profesionale, cum ar fi timpul insuficient pentru adoptarea Regulamentului intern care să conțină procedura de evaluare.
Nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 3 Codul Muncii și ale art. 61 alin. 5 din CCM 2009-2010 a C. M., echivalează cu neîndeplinirea unei cerințe obligatorii prevăzută prin dispozițiile legale pentru ca decizia de concediere să fie valabilă.
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută de art. 78 din Codul Muncii și constatând că decizia de concediere are un caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens, Curtea apreciază raportat la prevederile art. 76 alin. 1 lit. a și c din Codul Muncii și art. 78 din Codul Muncii, că decizia de concediere contestată este nulă, soluția primei instanțe fiind astfel legală și temeinică.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 teza a II a
Cod de procedură civilă curtea va respinge ca nefondat recursul societății pârâte.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 4606 din (...) a tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului I. T. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
GREFIER
N. N.
Red.DCG Dact.SzM/2ex
| ← Sentința nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3202/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
