Decizia nr. 3560/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3560/R/2012
Ședința din 10 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamantul A. S. și, respectiv de pârâtul C. S. M. O. împotriva sentinței civile nr.
524 din 23 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 03 septembrie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...), la data de (...), reclamantul A. S. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. S. M. O., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1572 euro, reprezentând drepturile bănești restante aferente lunilor noiembrie și decembrie 2008 și a sumei de
10.155 lei, reprezentând contravaloarea facturilor medicale nr. 200/(...) în valoare de 2500 lei, nr. 564/(...) în valoare de 750 lei, nr. 893633/(...) în valoare de 1750 lei, nr. 8936328/(...) în valoare de 4000 lei, nr. 0055537/25.06.207 în valoare de 1680 lei, nr. 7419/(...) în valoare de 575 lei și nr. 8676537/(...) în valoare de 800 lei, la care se adaugă dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată dereclamantul A. S., în contradictoriu cu pârâtul C. S. M. O. și, în consecință, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a drepturilor bănești neachitate, aferente lunilor noiembrie și decembrie 2008, în cuantum brut de 1572 E., la cursul oficial al Băncii Naționale a României de la data plății, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată în materie civilă de la data introducerii acțiunii, respectiv (...), până la achitarea integrală a debitului.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10.155 lei, cu titlu de cheltuieli medicale.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
În baza contractului de prestări servicii nr. 35 din (...), încheiat între părți, reclamantul A. S. s-a obligat să presteze pentru pârâtul C. S. M. O. servicii sportive, respectiv să participe la acțiunile, antrenamentele și jocurile de handbal, începând cu data de (...) și până la (...).
Potrivit art. 4 din contract, pentru serviciile efectuate de către prestator, beneficiarul se obligă să plătească prețul convenit, ce urma a fi stabilit printr-un act adițional la contract.
Prin actul adițional nr. 1 la contractul de prestări servicii nr. 35 din (...), aflat în copie la fila 15 din dosar, s-a stabilit ca plata prestației handbalistice să se facă în rate lunare în sumă brută de 786 E., în data de 15 a lunii următoare celei pentru care se face plata.
Pârâtul nu a făcut dovada plății către reclamant a drepturilor bănești aferente lunilor noiembrie și decembrie 2008, în cuantum brut de 1572 E., cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 272 din Codul muncii, care arată că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Potrivit art. 166 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea la plata de daune- interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, ce se vor acorda sub forma dobânzii legale, conform solicitării, de la data introducerii acțiunii, respectiv (...), până la achitarea integrală a debitului.
În ceea ce privește suma solicitată de 10.155 lei, instanța a reținut că, potrivit art. 6.3 din contract, părțile au stipulat că „prestatorul va beneficia de garanția asistenței medicale și terapiei sportive într-o măsură suficientă";.
De asemenea, potrivit art. 5.13 și 5.14 din contract, reclamantul s-a obligat ca, în caz de accident, în cursul activității de pregătire sau de joc ori în caz de îmbolnăvire, să se prezinte la medicul ce deservește beneficiarul, respectiv la medicul specializat din O., cu care pârâtul se află în relații contractuale, să urmeze cu strictețe tratamentele medicale și terapia specific sportivă prescrisă, dezlegându-l pe medicul curant de obligația de păstrare a secretului profesional față de conducerea sau împuterniciții beneficiarului.
În speță, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata contravalorii facturii fiscale nr. 8676537 din (...), în valoare de 800 lei (fila 7), reprezentând servicii cazare în perioada 05.05-(...) la C., a facturilor fiscale nr. 8936328 din (...), în valoare de 4000 lei (fila 9) și nr. 8936331 din (...), în valoare de 1750 lei (fila 10), reprezentând contravaloarea intervenției chirurgicale la C. Med S. B., a facturii fiscale nr. 564 din (...), în valoare de 750 lei, reprezentând contravaloarea unui șurub inion (fila 11), a facturii fiscale nr. 200 din (...), în valoare de 2500 lei, pentru prestări servicii medicale de către S. O. I. S. V. -. (fila 12), a facturii fiscale nr. 7419 din (...), în valoare de 575 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de recuperare, emisă de S. M. D. S. (fila 13) și a facturii fiscale nr.
0055537 din (...), în valoare de 1680 lei, reprezentând cazare în perioada 25.06-
(...) și gimnastică medicală recuperatorie, emisă de S. S. - F. S. C. (fila 14).
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul a apreciat că reclamantul nu a dovedit împrejurarea că toate aceste cheltuieli ar fi fost ocazionate de o accidentare produsă în cursul activității de pregătire sau de joc.
De asemenea, nu s-a probat prezentarea reclamantului la medicul ce deservește beneficiarul, conform obligației asumate sau imposibilitatea acestuia de a presta serviciile medicale corespunzătoare.
Prin nicio clauză contractuală pârâtul nu și-a asumat obligația de a acoperi toate aceste cheltuieli, stipulându-se doar că prestatorul va beneficia de garanția asistenței medicale și terapiei sportive într-o măsură suficientă, reclamantul încasând, de altfel, cu acest titlu suma de 2000 lei, conform susținerilor din cuprinsul acțiunii.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâtul la plata către reclamant a drepturilor bănești neachitate, aferente lunilor noiembrie și decembrie 2008, în cuantum brut de 1572 E., la cursul oficial al Băncii Naționale a României de la data plății, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată în materie civilă de la data introducerii acțiunii, respectiv (...), până la achitarea integrală a debitului.
Instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10.155 lei, cu titlu de cheltuieli medicale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr. 128, apreciate ca fiind corespunzătoare părții din pretenții admisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâtul C. S. O., cât șireclamantul A. S.
Prin recursul propriu, reclamantul A. S. a solicitat admiterea recursului si rejudecând cauza, obligarea pârâtului si la plata îngrijirilor medicale de 10.155lei bani achitați de reclamant.
În susținere, reclamantul menționează că obligația de a suporta cheltuielile medicale revine pârâtului, în condițiile în care accidentarea care a justificat efectuarea acestora s-a produs în cursul unui joc cu HC Minaur B. M., pe terenul din B. M., fiind astfel întrunite cerințele prin contractul intervenit între părți.
În acest sens face trimiteri la declarația martorului I. A., coleg de echipa al reclamantului in acea perioada la O., subliniind că acesta a declarat că atât el cât și reclamantul au suferit o accidentare, iar clubul din O. i-a decontat acestui martor toate cheltuielile cu îngrijirile medicale.
Mai arată recurentul că a fost trimis de către C. din O. la medici specialiști din tara, prilej cu care i s-a acordat un avans de 2000 lei, iar diferența urma să i se deconteze la prezentarea facturilor, însă ulterior clubul a refuzat decontarea acestor diferențe.
In drept, recursul se fundamentează pe prevederile art.304 pct.7,8 si 9
Cod de procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâtul C. S. O. a solicitat, în principal, casarea sentinței recurate.
Referitor la această solicitare, recurentul pârât apreciază că în cauză esteincidentă excepția necompetenței materiale si teritoriale a T. M. în soluționarea cauzei, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) si art. 10 alin. (4) C.pr.civ., astfel că soluția ce se impune este cea a declinării competentei in favoarea
Judecătoriei O..
Astfel, aceasta învederează că între părți nu au existat raporturi de muncă, ci obligațiile și drepturile acestora derivă dintr-o convenție de prestări servicii, raporturile desfășurându-se cu PFA A. S. și, nicidecum, cu angajatul A. S.
Menționează recurentul că într-o speță similară, instanța a dispus în sensul evocat.
Mai invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,excepția inadmisibilității, din perspectiva prevederilor art. 266-267 din Codulmuncii, excepția nelegalei timbrări, conform art. 2 și art. 20 al. 3 din legea nr.
146/1997.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantuluiînvederează că a avut raporturi de natura contractuala cu persoana fizica autorizata A. S. si nu cu persoana fizica A. S.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, recurentul menționează că datorită naturii convenției intervenite între părți, respectiv aceea de contract de prestări servicii, aceasta nu se circumscrie sferei litigiilor de muncă prevăzute de dispozițiile art. 266 și art. 267 din Codul Muncii.
În subsidiar, solicită modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii ca nefondate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată, reiterând teza lipseiîntre părți a unui raport obligațional de dreptul muncii.
Prin întâmpinarea formulată față de recursul reclamantului, recurentul pârât C. S. O. a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu judecarea prezentului recurs.
Consideră pârâtul că reclamantul nu a făcut dovada că cuantumul cheltuielilor solicitate ar fi fost ocazionate de o accidentare produsă în cursul activității de pregătire sau de joc și nici a faptului că nu acesta s-ar fi prezentat pentru tratament la medicul contractat de pârât in acest sens sau ca acesta din urmă ar fi fost in imposibilitate de a presta serviciile medicale corespunzătoare.
Recurentul a angajat din punct de vedere financiar instituția pârâtă, in mod unilateral, fara vreun acord manifestat in acest sens. Astfel, acesta a solicitat eliberarea de facturi pe numele si seama instituției pârâte, deși aceasta nu a avut nici un raport obligational cu emitenții facturilor și nici nu a beneficiat de serviciile medicale evidențiate in cuprinsul facturilor si nici nu s-a angajat la plata contravalorii acestora.
Mai mult, instituția pârâtă asigura servicii medicale de specialitate sportivilor săi prin intermediul unui cabinet medical de medicina sportiva specializat din O. si Spitalul Pelican, cu care se afla in relații contractuale.
Pentru a sublinia reaua credință a reclamantului, instituția pârâtă subliniază că marea majoritate facturilor a căror contravaloare este solicitată ( si inclusiv "contractul de inchiriere") sunt întocmite/încheiate pe numele C., dar sunt semnate de către reclamant, care însă nu are calitatea de reprezentant legal al clubului.
Reclamantul nu a depus întâmpinare cu privire la recursul pârâtului.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea cauzei, Curtea a reținut următoarele:
1. Recursul pârâtului C. S. O. este nefondat.
Elementele care, împreună, caracterizează contractul individual de muncă sunt prestarea muncii, plata salariului și subordonarea salariatului față de angajator, cel din urmă conferind angajatorului dreptul de a da ordine și dispoziții salariatului și de a controla munca acestuia. Concretizarea autorității angajatorului se realizează prin prerogativele recunoscute acestuia la art. 40 al. 1 din codul Muncii, respectiv prerogativa normativă, prerogativa organizatorică și cea disciplinară.
Este adevărat că nu numai contractul individual de muncă presupune ca obiect prestarea muncii, aceasta putând fi prestată și în baza unui contract de prestări servicii. Ceea ce deosebește, în esență, cele două tipuri de contracte fiind faptul că, în cazul contractului individual de muncă, munca este privită ca un proces care se derulează în timp într-un cadru determinat, pe când în cazul contractului de prestări servicii, activitatea prestată în baza unui astfel de contract are un caracter ocazional. Mai mult, convenția de prestări servicii exclude subordonarea prestatorului muncii față de beneficiarul acesteia, astfel că răspunderea beneficiarului lucrării este una civilă, iar nu disciplinară ca în cazul contractului individual de muncă.
În raport de aceste aspecte, Curtea opinează că natura contractului nr.
35/(...) (fila 2 dosar fond) încheiat între părți este cea a unui contract individual demuncă atipic, reglementat de normele care se referă la prestarea muncii de către sportivi, ca norme speciale și cele de drept comun al muncii, ca norme generale,în condițiile art. 1 alin. (2) din Codul muncii.
Analizând conținutul contractului încheiat de pârâtul C. S. M. O. și reclamantul A. S., Curtea constată că acesta conține elementele prevăzute în definiția legală a contractului individual de muncă din art. 10 din Codul muncii, respectiv prestarea muncii, salariul și subordonarea angajatului față de angajator.
Astfel, conform pct.2 din contract reclamantul se obligă „la prestarea de servicii sportive";, respectiv să participe la acțiunile, antrenamentele și jocurile de handbal pentru CSM O..
Contractul încheiat între părți este cu titlu oneros, pentru activitatea prestată pentru pârâtă, reclamantul primind conform pct. 4 din contract și a actului adițional nr. 35 din (...)(f. 15 dosar fond) indemnizație lunară, cheltuieli de cazare, indemnizație de instalare, prime de joc și de obiectiv.
Pe lângă subordonarea economică, între cele două părți ale contractului este și o subordonare juridică, care distinge contractul individual de muncă de orice alt tip de contract civil, pârâtul având prerogative organizatorice, normative și disciplinare. Astfel, conform pct. 5 din contract, reclamanta este obligată să participe la antrenamente, stagii de pregătire, jocuri amicale și oficiale, la acțiuni demonstrative și de publicitate organizate de club, să fie la dispoziția acestuia timp de 8 ore /zi pentru activitățile de pregătire sportivă (antrenamente, pregătire teoretică, vizionări, masă, odihnă, recuperare, masaj, tratament, etc.), 6 zile
/săptămână.
Având prerogative organizatorice, clubul are și drept de control și de sancționare a jucătorului, conform Regulamentul de ordine interioară, stabilindu- se că în cazul în care se încalcă obligațiile instituite la al. 5.1-5.9, 7.3 se vor aplica măsurile prevăzute de R. De asemenea, în cadrul prerogativelor normative, pârâtul a emis Regulamentul de ordine interioară, pe care reclamantul este obligat să îl respecte conform al. 5.3 din contract.
În contextul expus, Curtea apreciază că între părți s-a încheiat un contract individual de muncă, astfel încât, conform art. 2 pct.1 lit. c) Cod procedură civilă raportat la art. 281 din Codul muncii, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului, cauza dedusă judecății având ca obiect pretenții în legătură cu executarea contractului, astfel că motivul de casare prevăzut de art.
304 pct.3 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Potrivit aspectelor evidențiate, Curtea va înlătura și excepția lipsei calitățiiprocesuale active a reclamantului, precum și excepția inadmisibilității, prevederileart. 266 și art. 267 din Codul Muncii fiind direct aplicabile. Este lipsită de relevanță afirmația pârâtului privitoare la practica instanței în spețe similare, câtă vreme în actuala reglementare hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept. Potrivit prevederilor art. 15 al. 1 lit. a din legea nr. 146/1997, în vigoare în perioada de referință coroborate cu cele ale art. 270 din codul Muncii, litigiul dedus judecății este scutit de la plata taxei de timbru, astfel că excepția nelegalei timbrări invocată de către pârât se dovedește a fi neîntemeiată. Nu poate fi primită nici solicitarea subsidiară de respingere ca nefondată a acțiunii, justificată de lipsa raporturilor de muncă între părți, câtă vreme potrivit argumentelor deja expuse s-a constatat contrariul. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului. 2. Recursul reclamantului A. S. es te p arț ial f ondat. Premisa analizei acestui recurs o constituie existența între părți a unor raporturi de muncă derivând din contractul individual de muncă atipic încheiat între acestea, premisă ce apare justificată prin prisma raționamentului expus în motivarea recursului formulat de către pârât și asupra căruia instanța nu va reveni. Pornind de la premisa arătată, Curtea constată că prin contractulindividual de muncă (f. 2 dosar fond) pârâtul și-a asumat obligația de a suporta cheltuielile legate de asistența medicală și de terapia sportivă a reclamantului în cazul unor accidentări intervenite în cursul activității de pregătire sau de joc oriîn caz de îmbolnăvire (pct. 5.13; 6.3), aspect necontestat de către părți. Reținând că contractul individual de muncă constituie legea părților,fiecare dintre acestea fiind ținută să își îndeplinească obligațiile asumate, se apreciază că în temeiul art. 253 din Codul Muncii pârâtul este obligat să suporte contravaloarea cheltuielilor medicale achitate de către reclamant, în condițiile în care acestea au fost determinate de o accidentare produsă în cursul turneului de pregătire din anul 2008, aspect confirmat de către colegul reclamantului martorul - A. I. (f. 52 dosar fond) și de diferite articole publicate în presa locală(f. 43-48). Deși pârâtul a susținut în mod constant contrariul, respectiv faptul căaccidentarea reclamantului s-a produs în afara activității de pregătire sportivă, acesta nu a produs nici o probă în sensul arătat, deși, prin prisma prevederilor art. 272 din Codul muncii, sarcina probei îi incumba. În justificarea refuzului de achitarea a cheltuielilor medicale, pârâtul mai invocă și neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a se prezenta pentru tratament la medicul contractat de către pârât, respectiv la cabinetul medical de medicină sportivă din O. și la spitalul P. Este adevărat că prin convenția părților s-a prevăzut la pct. 5.13 obligațiareclamantului de a se prezenta la medicul ce deservește pârâtul (fără ca acesta să fi fost individualizat în contract, mențiunile în acest sens fiind generice), însă pârâtul nu a dovedit existența unui contract cu vreuna din instituțiile arătate. Prin urmare, simpla susținere a acestuia necoroborată cu alte probe nu este de natură să îl exonereze de obligația de suporta cheltuielile arătate. Mai mult, probațiunea administrată confirmă faptul că pârâtul i-a achitat reclamantului cu titlu de avans pentru cheltuielile medicale suma de 2000 lei, aspect necontestat de către pârât. Or, într-o atare situație apare ca fondată acreditarea ideii că pârâtul a avut cunoștință despre demersurile medicale ale reclamantului efectuate la clinica din C., demersuri cu care a și fost de acord. De altfel, din documentația de la dosar rezultă că practica clubului de a acorda un avans din cheltuielile medicale, respectiv de a le suporta integral ulterior recuperării medicale a jucătorului, era una constantă în acea perioadă. În ceea ce privește pretinsa inopozabilitate a facturilor fiscale depuse de către reclamant, nici această nu poate fi primită, câtă vreme pârâtul a cunoscut și a fost de acord cu demersurile medicale ale reclamantului. Mai mult, pârâtul nu a urmat procedura înscrierii în fals cu privire la facturile fiscale depuse de către reclamant, conform prevederilor art. 180 din Codul de procedură civilă, astfel că acestea se bucură de prezumția de legalitate. Referitor la cuantumul cheltuielilor medicale, se constată că acestea au fostdovedite doar în limita sumei de 12.055 lei, iar din aceasta reclamantul a achitatsuma de 10.055 lei. (Din însumarea valorii acestora înscrisă în facturile fiscale rezultă 12.055 lei, sumă ce se diminuează cu 2000 lei - avansul din partea clubului). Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 253 din Codul muncii, Curtea va admite în parte recursul reclamantului și va modifica în parte sentința atacată, potrivit dispozitivului. Ca parte căzută în pretenții, conform art. 274 Cod de procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată la fondul cauzei, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar(f. 53 dosar fond). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de către reclamantul A. S. împotriva sentinței civile nr. 524 din (...) a tribunalului M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtul C. S. M. O. să plătească reclamantului A. S. suma de 10.055 lei cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 500 lei cheltuieli de judecată integrale la fondul cauzei. Menține celelalte dispoziții. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. S. M. O. împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI S. D. D. G. L. D. G. C. M. Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia nr. 1482/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2737/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
