Decizia nr. 3737/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.3737/R/2012
Ședința publică din data de 25 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 4607 din 3 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat T. G. C., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul societății recurente - consilier juridic J. C. și reprezentantul reclamantului intimat - avocat M. D.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată depuse la dosar note de
ședință din partea intimatului înregistrate la data de 18 septembrie 2012 precum și precizări formulate de societatea recurentă, înregistrate în cauză la 20 septembrie 2012.
Aceste înscrisuri s-au comunicat reciproc între reprezentanții părților iar la acest termen de judecată reprezentantul recurentei depune adresa federației Mecanicilor de L. din România privind cazurile sociale a membrilor de sindicat cu propunerile către societate referitoare la persoanele care să fie scoase de pe listele de disponibilizare.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că are cunoștință de conținutul acelei adrese.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate cu consecința respingerii contestației formulate.
Reprezentantul reclamantului pune concluzii de respingere a recursului arătând în esență că reclamantul a fost concediat pentru nu are pregătire superioară însă acest criteriu nu este aplicabil atâta vreme cât numitul S. E. a obținut note mai slabe decât reclamantul iar acesta nu a fost concediat pe motiv că reprezintă un caz social.
În replică, reprezentantul societății arată că numitul S. E. a fost propus pentru concediere dar cu privire la acesta s-a făcut sesizarea conform adresei depuse azi în instanță că este caz social iar salariaților propuși de către sindicate societatea le-a oferit alte posturi față de cele avute.
Reprezentantul intimatului solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4607 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul T. G. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. B.
S-a dispus anularea deciziei de concediere nr.3A(...) din (...) emisă de către pârâtă.
S-a dispus reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei.
A fost obligată pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective.
A fost respins petitul privind plata daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 3A1/8/(...), ca urmare a concedierilor colective operate in cadrul pârâtei conform P.ului de restructurare și reorganizare a acesteia, s-a dispus concedierea reclamantului de pe postul de mecanic ajutor locomotivă din cadrul Depoului de locomotive Dej T., începând cu data de (...), reținându-se ca motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în P.ul de restructurare și reorganizare, la art. 4 fiind indicate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și anume: cumulul de funcții respectiv cumulul pensiei cu salariul, calitatea de asociat la alte societăți comerciale, îndeplinirea condițiilor de vârstă, standard și stagiu de cotizare pentru pensionare, îndeplinirea condițiilor de pensionare la cerere. C. minimale aplicabile după cele prioritate au fost indicate ca fiind următoarele: aplicarea unor sancțiuni pentru consum de băuturi alcoolice, pentru abateri de la regulile de siguranță a circulației, pentru abateri care au cauzat prejudicii societății, respectiv pentru absențe nemotivate, absențele nemotivate, sancționarea pentru alte abateri disciplinare, rezultatele slabe la verificarea profesională periodică, lipsa unei alte forme de calificare sau pregătire profesională, suplimentarea celei necesare postului ocupat, luarea în considerare a situației familiale respectiv existenta a doi soți angajați, a copiilor în întreținere, respectiv existența a 3 ani până la pensionarea la cerere.
S-a reținut că reclamantului i se aplică criteriul II h vizând lipsa unei alte forme de calificare sau pregătire profesională suplimentară celei necesare postului ocupat.
Potrivit art. 69 alin. 3 din C. Muncii, criteriile avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, prevăzută de lege sau în contractele colective de muncă se aplică numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Conform art. 76 din C. Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din C. Muncii.
Prin urmare, criteriile prevăzute de art. 69 alin. 2 lit. d C. Muncii se aplică numai subsecvent aplicării criteriului competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță. Este lipsită de relevanță împrejurare că pârâta nu a stabilit prin C. C. de M. procedura realizării evaluării obiectivelor de performanță, de altfel în art. 61 alin. 5 din CCM aplicabil la nivelul pârâtei rezultă asumarea de către aceasta a obligației de a stabili criteriile de apreciere a competenței profesionale în vederea concedierii colective. Pârâta nu își poate invoca propria culpă în acest sens deoarece art. 69 alin. 3 din C. Muncii stabileșteun drept al salariatului de a fi în primul rând evaluat profesional atunci când se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului și prin urmare, protecția drepturilor salariatului.
Astfel, luarea în considerare a criteriilor indicate în art. 4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
În cazul concedierii reclamantului s-a constatat că nu a operat nicio evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți angajați.
Nici cu privire la criteriile subsecvente, enumerate în art.4 din decizia de concediere nu s-a făcut nicio analiză în cuprinsul deciziei, nefiind evidențiată nici o comparație între reclamant și ceilalți angajați.
Prin urmare, încălcându-se prevederile art. 69 alin. 3 din C. Muncii, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută. Conform art. 78 din C. Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Instanța a apreciat că decizia de concediere este motivată, fiind indicată situația economico financiară precară a societății, indicatorii economici fiind menționați în programul de restructurare și reorganizare a pârâtei la care decizia face trimitere.
Nu s-a făcut dovada unui prejudiciu moral suferit din culpa pârâtei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 65, 66, 69, 76, 78-80 din C. Muncii, instanța a admis în parte acțiunea, a dispus anularea deciziei de concediere nr.
3A(...) din (...) emisă de către pârâtă, a dispus reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei, a obligat pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective, a respins petitul privind plata daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M.
S. B., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea contestației.
În motivare s-a arătat, în esență, că deși instanța constată că decizia de concediere a fost emisă ca urmare a măsurii concedierii colective și că, din probatorul administrat reiese că a avut loc o desființare efectivă a locului de muncă ocupat de către contestatoare, în mod surprinzător apreciază că acțiunea este întemeiată și că se impune admiterea ei întrucât societatea nu a realizat o așa numită departajare în baza realizării obiectivelor de performanță.
Modificările aduse prin L. nr. 4. la L. nr. 5. nu se aplicau prezentei proceduri de concediere colectivă, întrucât aceasta a fost inițiată în luna aprilie
2011, iar L. nr. 40/2011 a intrat în vigoare la data de (...). În consecință, procedura concedierii colective este supusă condițiilor de fond și formă dispuse legal la momentul declanșării acesteia.
Pârâta reiterează că, pentru a putea produce efecte juridice, atât prevederile
C. colectiv de muncă referitor la aplicarea criteriilor de competență, cât și cel al
C.ui muncii, conform art.242 lit.j din C.muncii trebuiau să fie prevăzute în
Regulamentul intern.
Conform art.243 alin.1 „Regulamentul intern se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora";.
Art. 246 din C. muncii prevede că regulamentul intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, adică la data de (...), când procedura de concediere colectivă era în curs, ea fiind finalizată la data de (...). Precizează că deciziile de concediere au fost emise la data de (...) cu mult înainte de expirarea termenului prevăzut de art.246 C. muncii.
Rațiunea pentru care legiuitorul a fixat acest termen este acela de a da timp angajatorului de a implementa aceste prevederi, astfel încât aprecierea instanței cu privire la aplicarea acestui articol este forțat.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului canefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că deși în art.5 din decizia de concediere atacată se precizează ca motiv al desfacerii contractului individual de muncă faptul că a avut loc desființarea tuturor posturilor de natura celui ocupat de reclamantă, în realitate au fost desființate doar o parte dintre aceste posturi: din
15 posturi de operator existente la S. P., A., D. au fost menținute 5 în cadrul
Biroului D. nou creat, lucru recunoscut de pârâtă prin răspunsul la interogatoriu, prin care a și indicat criterii pe care susține că le-a aplicat pentru a face departajarea între operatori.
Prima instanță a constatat corect că primul criteriu de departajare pe care pârâta trebuia să îl aplice era cel privind competența și performanțele profesionale, celelalte criterii enumerate în decizia de concediere fiind subsidiare.
Nu este real că pârâta nu a avut la dispoziție timpul necesar pentru elaborarea unor reguli de apreciere profesională a angajaților față de modificarea art.69 alin.3 din C. muncii după demararea procedurii concedierii colective, întrucât pârâta avea obligația de a elabora astfel de criterii și de a le aplica cel puțin din anul 2009, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2009-2010, art.61 alin.5, dispoziții similare regăsindu-se și în contractul colectiv de muncă al C. M. pentru anul 2011, art.60 alin.5 și 6.
În plus, reclamantul era favorizată și raportat la criteriile subsidiare, având
9 calificări pentru meserii compatibile cu activitatea pârâtei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Cum s-a văzut, contestația împotriva deciziei de concediere a fost admisă în primă instanță în raport de neaplicarea de către pârâtă, la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, a criteriului competenței profesionale, primordial, potrivit prevederilor art. 69 alin. 2 C. muncii.
Punctul central al apărării pârâtei recurente îl constituie afirmarea faptului că nu avea obligația de a aplica acest criteriu de departajare, în condițiile în care la data modificării aduse în acest sens acestui text normativ prin L. nr. 4., procedura concedierii colective era deja în derulare, fiind supusă ca atare condițiilor legale de fond și formă de la momentul declanșării acesteia.
Fără a intra în cercetarea temeiniciei acestei apărări, Curtea constată că și în contractul colectiv de muncă al S. „. M. S. (atât în cel de la data demarării procedurii concedierii colective, la art. 61 alin. 5 și 6 cât și în cel în vigoare la data emiterii deciziei de concediere contestate, la art. 60 alin. 5 și 6, filele 76-85 dosar fond) era prevăzut ca un criteriu prioritar de aplicat în cazul reducerii de personal cel al competenței profesionale: „angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea. La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după anularea posturilor vacante de natura celor desființate, măsurile vor afecta în condiții de competență egale, în ordine: (…)";.
Prin urmare, chiar fără să fi intervenit modificarea legislativă care a făcut obligatoriu și prioritar acest criteriu cu ocazia concedierii colective, pârâta avea obligația, conform contractului colectiv de muncă pe care l-a semnat (art. 229 - fostul art. 236 - alin. 4 C. muncii), să aplice acest criteriu cu prioritate, ceea ce acceptă că nu a făcut.
Pârâta susține că, pentru a putea produce efecte juridice, prevederile contractul colectiv de muncă referitor la aplicarea criteriilor de competență trebuia să fie prevăzute în Regulamentul intern.
Apărarea nu poate fi reținută, pe de o parte deoarece se invocă astfel propria culpă a recurentei, care în calitate de angajator avea obligația de a întocmi regulamentul intern, potrivit dispozițiilor art. 241 C. muncii (fostul art. 257), iar pe de altă parte, întrucât obligativitatea clauzelor contractului colectiv de muncă nu depinde de reluarea acestora în cuprinsul regulamentului intern (art. 229 - fostul art. 236 - alin. 4 C. muncii).
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c C. muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d C.muncii.
Or, art. 69 lit. d C. muncii face referire la criteriile avute în vedere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Văzând aceste dispoziții legale, Curtea constată că sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate, urmând a respinge recursul și a menține sentința pronunțată, în raport de considerentele ce preced.
Căzând în pretenții, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului reclamant, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial în recurs, conform prevederilor art. 274 C.proc.civ.
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.
9 C.proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M.
S. B. împotriva sentinței civile nr. 4607 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...) pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului T. G. C. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4037/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
