Decizia nr. 5041/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5041/R/2012
Ședința publică din data de 5 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C. împotriva sentinței civile nr. 5441 din 27 septembrie 2012, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată R. M. L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic G. A. și reprezentanta reclamantei intimate, av. G. P., lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 decembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și arată că a comunicat întâmpinarea reprezentantei reclamantei intimate și nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului avocațial, arătând de asemenea că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, pentru motivele expuse în memoriul de recurs. F. cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței de la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. 2629/117/(...), reclamanta
R. M. L. a chemat în judecată pe pârâtul O. J. DE C. ȘI P. I. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să-l oblige pe acesta să-i plătească stimulentul din taxa de urgență în cuantum de 1800 lei pe perioada 1- (...) și suma de 498 lei reprezentând taxa de urgență aferentă lunii octombrie
2009, sume actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este încadrată la pârât în calitate de registrator grad II.
Cu privire la stimulentul din tariful de urgență, reclamanta a arătat că acesta se acordă în temeiul art. 101 alin. 1 din Contractul Colectiv de M. la nivelul A. N. de cadastru și P. I., înregistrat la D. B. sub nr. 1731/(...), intrat în vigoare la data de (...) , fiind o componentă a salariului, având același regim juridic ca acesta.
S-a mai arătat că taxa de urgență nu are un caracter facultativ, fiind o obligație instituită în sarcina angajatorului, existând stabilite doar 2 situații în care nu se acordă taxa de urgență și anume în cazul existenței de restanțe în soluționarea lucrărilor în regim normal și de urgență ( alin. 4 din CCM) și dacă salariații au fost sancționați disciplinar, aceștia nebeneficiind de taxă în luna în care au săvârșit fapta (alin. 7 din CCM).
În drept, au fost invocate prevederile art. 283 alin. 1 lit.c) din Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare și art.101 din Contractul Colectiv de M. înregistrat la D. pentru Dialog Familie și Solidaritate Socială a Municipiului B. sub nr. 1731/(...).
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și arătând că taxa de urgență reprezintă un premiu și nicidecum un drept salarial.
S-a mai invocat faptul că, în ședința Colegiului de conducere din data de
(...), registratorul șef a supus votului încălcarea prevederilor art. 59 alin.1 din
Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, actualizat.
Cu privire la solicitarea reclamantei de plată a sumei de 498 lei, reprezentând taxa de urgență aferentă lunii octombrie 2009, pârâta a arătat că s- a constatat existența unor încheieri de respingere care nu au fost motivate în fapt și în drept de către reclamantă, fapte pentru care s-a hotărât acordarea unui procent de 50% din taxa de urgență pe luna octombrie 2009.
Prin sentința civilă nr. 5441/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta R. M. L. în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. C. și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.800 lei, reprezentând taxa de urgență aferentă lunii septembrie 2009 și suma de 498 lei, reprezentând taxa de urgență aferentă lunii octombrie 2009, ambele actualizate cu rata inflației la data plății, precum și suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta îndeplinește funcția de registrator grad II din cadrul O.ui de
C. și P. I. C., conform fișei postului din (...).
Potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar conform art. 157 din Codul muncii, salariile se stabilesc în negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești a angajatorilor și plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată precum si prin orice altedocumente justificative care demonstrează efectuarea plătii către salariatul îndreptățit.
Întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Potrivit prevederilor art. 101 alin.1 din Contractul Colectiv de M. intrat în vigoare la (...), aplicabil reclamantei, lunar salariații din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară vor beneficia de un stimulent, până la echivalentul a două salarii medii de încadrare, calculate la nivelul A.
La alin. 4 din același articol arată însă că „în cazul in care există restanțe în soluționarea lucrărilor în regim normal și de urgență, C. de C. al O. și angajatul în cauză, nu beneficiază de stimulentul din tariful de urgență"; (f.9).
A.. 5 al art. 101 precizează ce se înțelege prin restanțe, respectiv lucrările care nu au o soluție de admitere, respingere sau referat de completare a dosarului comunicată petentului la termenul stabilit, precum și nesoluționarea în termen legal al petițiilor, sesizărilor sau a altor lucrări.
Prima instanță a reținut astfel că stimulentul din tariful de urgență este un drept salarial, respectiv un adaos la salariul de bază, componentă a salariului, care se acordă angajaților în condițiile art.104 alin.l din Contractul Colectiv de M. aplicabil.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art.59 alin. 1 din Ordinul
Directorului General al ANCPI nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, actualizat, în sensul că unele cereri nu poartă rezoluția legală a registratorului de carte funciară, precum și faptul că registratorul șef a atras atenția reclamantei cu privire la aceste aspecte, depunându-se în copie dosarele nr. 84598/2009, nr.
59738/2009 și nr. 59419/2009, prima instanță a reținut că acestea ar fi putut constitui sesizări privind abateri disciplinare care trebuiau adresate conducerii, urmând apoi procedura cercetării disciplinare prealabile și sancționarea reclamantei. În cadrul cercetării disciplinare reclamanta putea să-și expună apărările și să invoce problemele existente și avea posibilitatea de a fi asistată de un reprezentant al sindicatului din care face parte.
De altfel, tribunalul a reținut că prevederile Codului muncii privind reținerile salariale sunt de strictă aplicabilitate, doar sancțiunile disciplinare permițând afectarea pecuniară a salariatului.
În cauză prima instanță a reținut că pârâta a procedat discreționar prin neacordarea dreptului salarial solicitat, având în vedere prevederile art. 169 alin.1 din Codul muncii, care dispun expres că nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afară cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Potrivit acestor prevederi legale, s-a constatat că hotărârile Colegiului de conducere, care diminuează sau anulează o parte din drepturile salariale ale angajaților sunt ilegale.
Astfel, s-a reținut că, Comisia de acordare a stimulentului din tariful de urgență trebuia să analizeze situația reclamantei exclusiv în temeiul prevederilor art. 101 alin. l din Contractul Colectiv de M. intrat în vigoare la (...), urmând să nu acorde stimulentul doar în cazul existenței de restanțe în soluționarea lucrărilor în regim normal și de urgență (alin. 4 din CCM) și dacă salariata a fost sancționată disciplinar, aceasta nebeneficiind de taxă în luna în care a săvârșit fapta (alin. 7 din CCM).
T. a mai constatat că prevederile art. 8 din Codul muncii aplicabil arată expres că unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este cel potrivit căruia relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe, faptul că registratorul coordonator nu a informat comisia cu privire la prevederile legale aplicabile în cauză, încălcând astfel atât atribuțiile sale de serviciu cât și calitatea sa de jurist, a dus la luarea de către comisie a unei măsuri ilegale.
Cum, potrivit art. 253 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul și având în vedere prevederile art. 155 și 164 din Codul muncii, ale art.101 din Contractul Colectiv de M. intrat în vigoare la (...), instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta R. M.-L. în contradictoriu cu pârâtul O. J. DE C. ȘI P. I. C..
Potrivit art. 274 Cod.proc.civilă, pârâta, fiind în culpă procesuală, a fost obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Conform prevederilor art.160 din Codul muncii, republicat și actualizat,
"Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. "
Astfel, salariul de bază reprezintă partea principală a salariului total, care se cuvine fiecărui salariat luând în considerare de regulă, nivelul studiilor, calificarea, pregătirea profesională, importanța postului etc. Salariul constituie nu numai partea fixă și principală, ci și un element de referință în raport cu care se calculează celelalte sporuri ale angajaților.
Se arată că adaosurile și sporurile la salariu formează partea variabilă a acestuia, deoarece acestea se plătesc în funcție de performantele individuale obținute în muncă, de timpul în care munca este prestată și de condițiile deosebite sau speciale în care fiecare angajat își desfășoară activitatea.
Astfel, se arată că stimulent din tariful de urgentă reprezintă un adaos la salariul de bază, un premiu și nicidecum un drept salarial.
Acest stimulent se acordă în funcție de performanta rezultatelor obținute în activitatea desfășurată, pentru rezultate deosebite, condiționat de soluționarea cererilor în termen, acesta nefiind acordat în situația în care salariații au înregistrat restante ori au fost sancționați disciplinar.
Cu privire la stimulentul din tariful de urgență aferent lunii septembrie
2009, în sumă de 1800 lei, recurentul a arătat că în cadrul ședinței C.ui de conducere din data de (...), registratorul șef M. Octaviana Negulescu, superiorul ierarhic al reclamantei, a adus la cunoștință faptul că, în urma verificărilor efectuate asupra cererilor repartizate spre soluționare reclamantei s-a constatat încălcarea prevederilor art.59 alin.1 din Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, actualizat, în sensul că documentele juridice justificative ale operațiunilor de carte funciară solicitate prin aceste cereri nu poartă rezoluția legală a registratorului de carte funciară.
În consecință, recurentul arată că s-a supus votului și s-a aprobat neacordarea stimulentului din tariful de urgență, pentru reclamantă, pe luna septembrie 2009.
Referitor la stimulentul din tariful de urgență aferent lunii octombrie 2009, în sumă de 498 lei, recurentul a arătat că, în cadrul ședinței C.ui de conducerecare a avut loc în data de (...), registratorul șef M. Octaviana Negulescu, a adus la cunoștința acestuia și a supus votului acordarea pentru reclamantă a stimulentului din tariful de urgență aferent acestei luni redus cu 50%, motivat de faptul că, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat existența unor încheieri de respingere ale reclamantei, care nu au fost motivate în fapt și în drept, sau cereri la care motivarea nu corespundea realității.
Se mai arată că, potrivit prevederilor art. 26 din Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, actualizat, registratorul de carte funciară are următoarele atribuții: a) dispune prin încheiere admiterea sau admiterea în parte, după caz, a cererilor de înscriere în cartea funciară pe baza documentațiilor cadastrale și a celorlalte acte justificative; b) dispune respingerea prin încheiere motivată,a cererilor de înscriere în cartea funciară, în cazul În care acestea nu întrunesc condițiile legale sau nu au fost recepționate de către inspector, pe baza notei întocmite de acesta."
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 65 lit. j) din același regulament, "Încheierea registratorului cuprinde: temeiul juridic în caz de admitere sau respingere.", iar la art. 66 alin. (2) se arată că "Încheierea de carte funciară se va motiva în fapt și în drept de către registratorul care o dispune.
Se mai arată că responsabilitatea reclamantei de a motiva încheierea de respingere pronunțată reiese și din fișa postului semnată și însușită de către aceasta.
Recurentul susține astfel că reclamanta nu și-a respectat atribuțiile de serviciu, astfel încât nu este etic și moral ca în luna în care un angajat înregistrează greșeli repetate în efectuarea lucrărilor repartizate să fie "premiat", atâta timp cât stimulentul din tariful de urgență reprezintă un adaos la salariul de bază primit de către salariat sub forma unui "premiu".
Se mai arată că acordarea acestui stimulent angajatului care nu soluționează cererile repartizate cu respectarea prevederilor ce reglementează activitatea specifică, ar fi creat o discriminare fată de ceilalți angajați ai O.ui de C. și P. I. C., care și-au îndeplinit cu conștiinciozitate sarcinile de serviciu.
În drept, se invocă disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041 Cod.proc.civilă.
Analizând recursul formulat de pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C., în temeiuldisp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantei, având în vedere că stimulentul solicitat de către această salariată prin acțiune a fost stabilit de către partenerii sociali prin clauze convenționale legal negociate, respectiv prin art.101 alin.1 din Contractul Colectiv de M. intrat în vigoare la (...), ce constituie legea părților, reglementându-se în mod expres condițiile în care acesta va fi acordat angajaților. Astfel, alin.4 și 7 al aceluiași articol prevăd că acest stimulent lunar nu se acordă în cazul in care există restanțe în soluționarea lucrărilor în regim normal și de urgență și dacă salariații au fost sancționați disciplinar în luna respectivă. Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat că angajatorul, căruia îi revine sarcina probei în cauză, nu a probat că reclamanta se afla în situațiile prevăzute de alin.4 și 7 ale art.101 din Contractul Colectiv de M., pentru a fi lipsită în luna septembrie 2009 de stimulentul din tariful de urgență și pentru a fi redus acest adaos salarial în luna octombrie 2009. În situația în care partenerii sociali ar fi dorit extinderea situațiilor în care acest stimulent lunar nu putea fi acordat salariaților, aceștia aveau posibilitateamodificării acestor clauze prin acte adiționale, astfel încât asemenea reglementări să fie previzibile și accesibile angajaților, care să își poată orienta conduita raportându-se la aceste dispoziții. Având în vedere faptul că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, este inadmisibil ca în faza executării prevederilor negociate să fie adăugate condiții care să conducă la lipsirea salariaților de drepturile stabilite convențional. Din acest punct de vedere, Curtea constată că acordarea acestui stimulent reclamantei nu poate crea nicio situație de discriminare fată de ceilalți angajați ai O.ui de C. și P. I. C., în condițiile în care toți salariații au beneficiat de acest adaos lunar la salariu cu respectarea clauzelor art.101 din contractul colectiv de muncă aplicabil. Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță. În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatei R. M. L. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C. împotriva sentinței civile nr. 5441 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă pe recurent să plătească intimatei R. M. L. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, S.-C. B. I.-R. M. C. M. GREFIER, G. C. Red.CM/dact.MS; 2 ex./(...); Jud.fond: T. C.: E.B.
| ← Decizia nr. 3819/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1930/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
