Decizia nr. 4119/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.4119/R/2012
Ședința publică din data de 2 octombrie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta S. C. DE APĂ A. SA T. împotriva sentinței civile nr. 2037 din 13 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) precum și recursul declarat împotriva aceleiași de hotărâri de pârâtul S. S. N., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 25 septembrie când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC C. DE A. A.
SA în contradictoriu cu pârâtul S. S. N., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 49.073,50 lei, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data de (...) și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că într-un litigiu anterior, s-a tranșat natura juridică a contractului în baza căruia pârâtul și-a desfășurat activitatea, ca fiind un contract individual de muncă în temeiul căruia acesta a deținut calitatea de director general, în virtutea calității sale de membru în C. de A., în perioada ianuarie 2007 - iulie 2008.
Prin „N. de serviciu"; nr.5754/(...), pârâtul, în nume propriu, a hotărât achitarea cu titlu retroactiv a unor „diferențe"; salariale pentru sine și membrii C. de A., sume stabilite printr-o hotărâre a C. de A. din (...) și care urma să fie donate sindicatului din unitate, pentru ajutorarea angajaților cu probleme sociale sau de sănătate deosebite.
Nu a avut loc însă nicio ședință a C. de A. în care să se fi discutat legalitatea și oportunitatea unei asemenea măsuri, nu a fost convocată A. G. a A., singura în măsură să stabilească cuantumul remunerației administratorilor și plata acesteia la valoarea stabilită iar ceilalți membri ai C. de A. și cenzorii au semnat ulterior declarații sau au fost contactați telefonic pentru a-și exprima opțiunea cu privire la ridicarea sumelor sau la donarea acestora.
Prin O. nr.796/(...) s-a virat în contul pârâtului suma de 26.396 lei iar prin
O. nr.821/(...) suma de 11.886 lei, reprezentând diferențele de indemnizații ale administratorilor și cenzorilor, care au optat pentru donarea sumelor cătresindicat sau salariații cu probleme sociale, a fost virată în contul (...)L (...) 0902, al cărui titular nu este cunoscut, pe biletul la ordin la beneficiar fiind trecut numele pârâtului.
În cadrul A. G. a A. din (...), s-a aprobat descărcarea de gestiune a administratorilor pentru anul 2008, exceptându-l pe pârât.
Acțiunea pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului a fost declanșată pentru prejudiciul de 49.073,50.
Pârâtul S. S. N., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuielide judecată.
În motivare a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamantei, fără acordul A. de dezvoltare intercomunitară și a arătat că nu există nicio hotărâre A.G.A. de a promova o acțiune împotriva sa.
Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea este neîntemeiată, deoarece în speță nu există niciun prejudiciu menționat de organele oficiale de control financiar al societății, mai mult în raportul cenzorilor din data de (...) s-a consemnat că hotărârile AGA au fost aplicate corect.
La data de (...), reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 82.747 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, ca urmare a punerii în aplicare a dispozițiilor din N. de serviciu nr.5754/(...): suma de 26.396 lei achitată pârâtului în baza O.P: nr.796/(...), suma de 10.792 lei reprezentând rețineri salariale datorate bugetului de stat șifondurilor speciale, suma de 9669 lei reprezentând obligații datorate către fondurile speciale, suma de 20384 lei, reprezentând diferențele de remunerație ale membrilor CA și ale cenzorilor, suma de 8166 lei reprezentând reținerile salariale datorate bugetului de stat și fondurilor speciale la diferențele calculate membrilor CA și cenzorilor, suma de 7340 lei reprezentând obligațiile datorate către fondurile speciale, calculate la diferențele membrilor CA și cenzorilor.
Prin sentința civilă nr. 2037 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), afost respinsă acțiunea și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului cheltuieli de judecată parțiale, în cuantum de 7125 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamanta și pârât a fost încheiat contractul individual de munca înregistrat la ITM C. sub nr. 2654 din (...) în temeiul căruia pârâtul urma sa îndeplinească funcția de director general.
Litigiul generat de revocarea pârâtului din funcția de director general a fost soluționat irevocabil de Curtea de A. C. prin decizia nr. 1. pronunțata în dosarul civil nr. (...), prin care s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de munca nr. 1/(...) începând cu data de (...).
În perioada exercitării funcției de director general, urmare a dispoziției pârâtului cuprinsa în înscrisul intitulat „N. de serviciu"; emisa sub nr. 5754 din (...) reclamanta a efectuat plata, cu titlu retroactiv a unor diferențe salariale pentru parat și ceilalți membri ai C. de A., în cuantum total de 49.073, 50 lei.
Reclamanta susține ca dispoziția emisa de pârât în perioada în care exercita funcția de director general excedea atribuțiilor și competentelor acestuia, orice modificare a salariilor sau indemnizațiilor membrilor C. de A. putând fi efectuata doar cu aprobarea A. G. a A..
Potrivit prevederilor art. 270 alin 1 Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.
Prin urmare, pentru se angaja răspunderea patrimoniala a angajatului este necesar sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat a celui ce a produs paguba, fapta ilicita și personala a salariatului, săvârșita înlegătura cu munca sa, existenta prejudiciului în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu, precum și vinovata salariatului.
Analizând cauza prin raportare la dispozițiile legale mai sus citate tribunalul a reținut următoarele:
În privința calității de angajat a pârâtului la data producerii faptelor cauzatoare de prejudicii acest aspect rezulta din înscrisurile depuse dosar și nu a fost contestata de niciuna dintre părțile în litigiu. Așadar, în perioada de timp în care a fost emisa „N. de serviciu"; nr. 5754 din (...) cu urmări pretins păgubitoare pentru compania reclamanta paratul deținea funcția de director general, fiind ținut la îndeplinirea obligațiile profesionale stabilite prin fisa postului și contractul individual de munca ale cărui efecte au încetat doar la data de (...) .
În ceea ce privește fapta ilicita și personala a pârâtului prin care s-au încălcat obligațiile contractuale reclamanta a afirmat ca fapta ilicita săvârșita de pârât consta în acordarea retroactiva, de o maniera nelegala, a unor diferențe salariale pentru sine și ceilalți membri ai C. de A.
Analizând acest aspect instanța a constatat ca dispoziția de plata cuprinsa în „N. de serviciu"; nr. 5754 din (...) a fost întemeiata de emitent (pârâtul în cauza) pe decizia C. de A. adoptata în ședința din data de (...) prin care s-a decis ca nivelul de salarizare pentru directorul general sa fie de 5000 lei, „salariul urmând sa crească la suma de 7000 lei din momentul operaționalizării și la 8000 lei din momentul obținerii finanțării"; aspect confirmat procesul-verbal al ședinței CA.
Prin H. AGA din data de (...) s-a decis: „Se aproba structura și nominalizările pentru C. de A. prevăzute în actul constitutive al societății. Se aproba nivelul indemnizațiilor pentru membrii C. de A. și cenzori, conform H. CA din (...)";. Hotărârile au fost votate în unanimitate.
Conform prevederilor art. 100 alin 2 lit. c din L. nr. 3. a societăților „In afara de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generala este obligata:c) sa fixeze remunerația cuvenita pentru exercițiul în curs membrilor consiliului de administrație, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, și cenzorilor, daca nu a fost stabilita prin actul constituit";.
Conform pct. 16.4.1 din actul constitutiv al C.i (în forma inițiala) remunerația lunara a administratorilor se aproba de AGA și nu poate fi mai mare de 10% din remunerația directorului general.
Pe de alta parte, la data validării de către AGA ((...)) a remunerației membrilor C. de A. A. G. era ținuta de respectarea procedurii de aprobare a salariului directorului general și clauzele contractului de performanta pentru serviciile publice de apa și canalizare ce se regăsesc în O. nr.502 din 27 august
2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare, în domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală, a prevederilor OUG nr.7. privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar.
L. stabilește limitele maxime ale salariului directorului general la nivelul indemnizației lunare pentru funcția de secretar de stat prevăzută d e lege. (in anul 2007 a fost 5358 lei/luna - O.G. nr. 10/2008 a fost 6008 lei până la (...), din 01.04 a fost 6342 iar din 01.10 este 8691 lei/lună O.G. nr. 10/2008). Lunar conducătorului agentului economic i se poate acorda, pe lângă salariul de bază, și o sumă egală cu cel mult 50% din acesta, sub formă de sporuri, adaosuri, premii și alte drepturi de natură salarială. Pentru conducătorul societății și pentru celelalte persoane care ocupă funcții de conducere în cadrul acesteia drepturile salariale se acorda integral, în fiecare lună, numai dacă criteriile de performanță, inclusiv programul de reducere a plăților restante în prețuri comparabile, sunt îndeplinite cumulat de la începutulanului. Drepturile salariale stabilite în condițiile legii se diminueaz ă proporțional cu gradul de neîndeplinire a condițiilor prevăzute mai sus, dar nu mai mult de 30% din salariul de bază.
În scopul monitorizării de către autoritatea locala a gradului de îndeplinire a angajamentelor asumate prin contract, conducătorii soc ietăților comerciale au obligația de a transmite lunar organelor administrației publice locale (prin reprezentanții acestora din AGA), până la data de 25 a fiecărei luni, situația privind cheltuielile cu salariile realizate în luna anterioara și cumulat de la începutul anului, structura fondului de salarii, inclusiv fondul de salarii pentru conducătorul agentului economic, situația indicatorilor privind evoluția creanțelor și plăților restante și a pierderilor, însoțite de o analiză a cauzelor nerealizării programelor prevăzute la art. 2, din OUG 7. precum și de măsuri pentru realizarea acestora.
Analizând cuantumul indemnizațiilor stabilite pentru membrii C. de A. și avizate de AGA instanța a constatat ca acestea respecta dispozițiile imperative mai sus citate, nefiind depășit plafonul maxim permis de lege.
Pe de alta parte, instanța a constatat ca H. AGA din data de (...) a fost pusa în executare de către reclamanta iar împotriva acestei hotărâri nu s-au formulat contestații în termenul și procedura prevăzute de art. 132 din L. nr. 3.. Lipsa procedurii de publicare în M. O. al R. (argument al auditorului în sensul nelegalității hotărârii) apare ca irelevanta în cauza, atât timp cat nu se reclama efectele acestei hotărâri față de terți.
Mai mult, aceasta instanța nu a fost investita cu analizarea legalității H.
AGA din data de (...), de altfel procedura de contestare astfel cum este reglementata de L. nr. 3. derulându-se în fața instanței specializate de drept comercial.
Pornind, așadar, de la prezumția de legalitate a H. AGA din data de (...) instanța a observat, de asemenea, ca potrivit S. A. de D. I. „. V. A. situațiile financiare ale A. vor fi auditate de către o comisie de cenzori și un auditor financiar extern care pot fi numiți de A. generala, la propunerea C. de A. A. financiar extern a fost desemnat, potrivit art. 19.7 din același act constitutiv, SC
E. SRL cu sediul în C.-Napoca.
La data de (...) reclamanta a încheiat cu auditorul statutar SC E. SRL contractul de prestări servicii nr. 2157.2 bis în vederea auditării situațiilor financiare întocmite de C. potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
La data de 6 mai 2008 auditorul SC E. SRL a înaintat reclamantei „. auditorului financiar independent asupra situațiilor financiare întocmite la (...) de
SC C. DE A. A. SA, concluzionând în sensul ca ". rezervele și efectele semnificative în situațiile financiare, determinate de cele menționate la punctual 3.6 de mai sus(privind inventarierea cantităților de active materiale existente la data auditării) situațiile financiare al C.i sunt conforme sub toate aspectele semnificative cu cerințele cadrului general de raportare financiar-contabila instituit de reglementările în vigoare aplicabile, prezentând corect poziția financiara, modificările acesteia precum și performanțele exercițiului financiar încheiat la datade (...)";.
Raportul cenzorilor statutari asupra activității economico-financiare în baza bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 nu a relevat ilegalități în privința stabilirii și plății indemnizațiilor membrilor C. de A.
În ce privește auditarea financiara a activității reclamantei în anul 2008.
Raportul de audit a fost întocmit de auditorul M. D. A., acesta identificând în cuprinsul raportului de audit unele deficiente în privința respectării prevederilor legale (OUG nr. 7. și respectiv a L. nr. 3.) și ale actului constitutiv cu privire la remunerațiile administratorilor, deficiente constând înlipsa unui contract de performanta pentru directorul general, riscuri constând în posibilitatea aplicării unor sancțiuni contravenționale.
A. a formulat considerații asupra legalității H. AGA prin care s-a stabilit nivelul remunerației membrilor C. de A., hotărâre în vigoare și necontestata de persoanele cărora legea le acorda aceasta prerogativa. I. a re marcat faptul ca nici ulterior înaintării raportului de audit compania reclamanta nu a demarat vreo procedura în fața instanței comerciale în vederea anularii H. AGA din data de (...).
Stabilind, așadar, ca prin N. de serviciu s-a dispus calcularea și plata unor diferențe de drepturi salariale stabilite printr-o H. AGA în vigoare la acea data și nemodificata de la data adoptării -(...)- instanța a constatat ca în cauza nu s-a probat o conduita ilicita a pârâtului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Nu poate fi primit, în acest sens nici argumentul lipsei unui act adițional privind modificarea unui element esențial al contractului individual de munca (salariul) în condițiile în care era în ființa și în consecința, producea efecte juridice, H. AGA prin care s-a stabilit nivelul indemnizațiilor membrilor C. de A.
În ce privește prejudiciul reclamat în cauza de față, în condițiile în care plata salariului a avut la baza o hotărâre AGA necontestata de reclamanta în procedura specifica reglementata de L. nr. 3., ba chiar însușita de aceasta dat fiind ca reclamanta a efectuat calculul și plata salariilor membrilor C. de A. tocmai în temeiul aceste hotărâri AGA începând cu data adoptării hotărârii, nu se poate vorbi despre existenta unui prejudiciu real.
Având în vedere că dispozițiile art. 270 Codul muncii condiționează atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului de producerea pagubelor materiale urmare a conduitei ilicite a acestuia, nefiind dovedită o astfel de conduita a pârâtului în exercitarea atribuțiilor de serviciu instanța a respins acțiunea.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila cazând în pretenții, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecata parțiale, în cuantum de
7125 lei, reprezentând onorariul experților. I. a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 4900 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocațial în condițiile în care reclamantul, deși îi revenea sarcina probei, nu a dovedit efectuarea acestor cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta SC C. DE A. A. S. șipârâtul S. S. N.
Prin recursul pârâtului s-a solicitat modificarea sentinței în sensul obligăriireclamantei la plata sumei de 4900 lei reprezentând onorariu de avocat achitat.
În motivare s-a arată că potrivit contractului de asistență juridică nr. 2. pârâtul a achitat onorariu de avocat în cuantum de 4900 lei, așa cum rezultă din chitanța nr. 43/(...), respectiv factura nr. 13/(...).
Potrivit art.305 C.pr.civ., în instanța de recurs nu se pot aduce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
Înscrisurile noi în recurs sunt toate actele emanate de la părțile în proces sau de la un terț, care ar fi putut înrâuri soluția cauzei, dacă ar fi fost folosite la instanța de fond. De asemenea, în practica judiciară s-a decis ca instanța de recurs nu poate refuza discutarea înscrisului nou numai pe considerentul că el nu a fost înfățișat din culpa părții înaintea instanței de fond.
Prin recursul reclamantei s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
În motivare s-a arătat, în esență, că prin N. de serviciu nr.5754/(...) pârâtul a hotărât, în nume propriu, acordarea cu titlu retroactiv a unor diferențe salariale, pentru sine și membrii C. de A., diferențe care au fost stabilite prin H.
CA din (...) și care urmau să fie donate sindicatului unității, pentru ajutorarea salariaților cu probleme sociale sau de sănătate deosebite.
Esențial de reținut este faptul că nu a existat nicio ședință a consiliului de administrație în care să se stabilească legalitatea și oportunitatea unei asemenea măsuri și nici nu a fost convocată adunarea generală a acționarilor, singura în măsură a stabili cuantumul remunerației administratorilor și plata acesteia.
Cu toate acestea, departamentul de contabilitate a dat curs măsurilor luate prin nota de serviciu nr.5754/(...), virând în contul pârâtului suma de
26.326 lei.
Apoi, prin ordinul de plată nr.821/(...) suma reprezentând diferențe de indemnizații ale administratorilor și cenzorilor care au optat pentru donarea sumelor către sindicat sau salariații cu probleme sociale, în cuantum de 1 1.886 lei, a fost virată într-un cont deschis la B. T., beneficiar fiind iarăși pârâtul- intimat.
Nu în ultimul rând, în urma A. G. a A. din (...) s-a aprobat descărcarea de gestiune a administratorilor pentru anul 2008, cu excepția d-lui S. S. N.
Cererea introductivă de instanță a subscrisei a fost precizată la data de (...) raportat la cuantumul sumei, conform detalierii menționate.
I. nu face o minimă apreciere asupra concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză reies următoarele:
A. Suma totală virată de aceasta în baza N. de serviciu nr. 5754/(...) este de
82.747 lei - răspuns la obiectiv 3. pag. 10.
B. Salariul de încadrare lunar al pârâtulu-intimat, în baza CIM nr.1/(...), pentru perioada (...)-iulie 2008, este de 5000 lei/lună - răspuns la obiectiv 2. pct.3, pag.7).
C. Pentru creșterile salariale de la 5000 lei la 7000 lei și ulterior la 8000 lei nu au fost întocmite acte adiționale la contractul de muncă, operabile de la momentul de timp respective, care să genereze de la acele date obligații de plată ale societății către pârât - răspuns obiectiv 4, alin. 4, pag. 10.
D. În ceea ce privește obiectivul 5 al raportului de expertiză prin care s-a solicitat stabilirea indemnizație: maxime lunare, în conformitate cu O.U.G. nr. 7., de care pârâtul putea beneficia în calitate de director general, experții au concluzionat că, în lipsa încheierii unui contract de performanță/mandat, „. de referință pentru o calculație corectă a indemniza vei îl constituie contractul individual de muncă nr.11(...)"; înregistrat la ITM sub nr.2654/(...)";.
În aceste condiții, văzând că salariul de încadrare conform CIM indicat este de 5000 lei, experții au constatat că au fost respectare prevederile art.7 alin.2 din OUG nr.7., suma fiind inferioară indemnizației lunare pentru funcția de secretar de stat, pentru întreaga plajă de timp supusă analizei.
Faptul că elementul de referință nu poate fi constituit decât de contractul individual de muncă reiese și din interpretarea coroborată a prevederilor art.4 alin.2-3 și art.9, alin.1-2 din OUG nr.7., care stabilesc următoarele:
„Contractul de performanță este acordul de voință încheiat între agentul economic, printr-un reprezentant al acestuia, desemnat de adunarea generală a acționarilor … și conducătorul agentului economic, care are ca obiect îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță, aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă"; (art.4 alin.2).
„La nivelul agentului economic, în contractul de performanță, în afara indicatorilor de performanță, se prevăd în mod obligatoriu, obiective și criterii cuantificate, privind reducerea creanțelor și plăților restante…"; (art. A..3)
„Pentru conducătorul agentului economic ... drepturile salariale se acordă integral ... numai dacă criteriile de performanță sunt îndeplinite cumulat de la începutul anului"; (art.9 alin.1).
„Drepturile salariale stabilite în condițiile legii se diminuează proporțional cu gradul de neîndeplinire a condițiilor prevăzute la alin.1, dar nu mai mult cu
30 % din salariul de bază"; (art.9. alin.2).
Apreciază că instanța trebuia să aibă în vedere inclusiv aceste dispoziții legale. Raportul de audit scoate în evidentă o serie de neregularități în legătură cu drepturile salariale acordate în mod retroactiv, și anume:
- inexistența unui contract de performanță - singurul act prin care se puteau stabili criteriile de evaluare a performanței desfășurate de directorul general, ori limitele în care indemnizația acestuia urma să fie diminuată/majorată, în condițiile O.U.G. nr. 7..
Astfel, s-a reținut că drepturile salariale plătite, fără respectarea prevederilor art.8 și art.9 din O.U.G. nr. 7. sunt venituri ilicite care se recuperează potrivit legii.
- Limita de 10% prevăzută în Actul Constitutiv (art.16.4.1) este una maximă, fixarea unei remunerații superioare a acestui .procent fiind posibilă doar cu modificarea actului constitutiv în aceste condiții; stabilirea de către C. de A. prin H. din (...) a indemnizației directorului general precum și a propriilor membri a fost realizată cu încălcarea atributelor AGA, ceea ce contravine normei juridice imperative prevăzute la art.111 alin.2. lit. c din L. nr. 3. conform căreia A. G. este obligată să fixeze remunerația membrilor CA.
În ceea ce privește H. AGA din (...) reține auditorul faptul că, întrucât nu au fost respectate condițiile de convocare se pune în discuție validitatea și legalitatea deciziilor luate, atât din punct de vedere al actului constitutiv cât și al O.U.G. nr.7..
Sumele achitate în anul 2008 ca diferențe salariale pârâtului-intimat, membrilor CA și cenzorilor au fost înregistrate drept cheltuieli salariale aferente anului 2008, afectând rezultatul contabil și fiscal al anului 2008.
Este evident că AGA a stabilit doar nivelul indemnizațiilor cenzorilor și administratorilor și nu a validat salariul de încadrare al directorului general conform celor propuse.
Astfel, în ceea ce privește H. CA din (...) cu privire la majorarea salariului la
7000 și respectiv 8000 lei, nu există hotărâre AGA emisă în sensul validării acestor propuneri și nici nu au fost încheiate acte adiționale care să modifice salariul în varianta propusă.
Așa cum se arată în raportul de expertiză efectuat în cauză, sumele achitate în baza N. de serviciu nr.5754/(...) reprezintă „Excepții de la calculație a drepturilor salariale și a celorlalte forme de remunerație"; excepția datorându-se faptului că în cadrul acestei note „se dispune de către directorul general, se calculează retroactiv și se virează către executivul de atribuții economice o valoare care antrenează doi indicatori de performanță, neprecizați/neasumați de părți, nici în vreun act adițional încheiat la contractul de muncă, nici într-un contract de performanță";.
Prin întâmpinarea depusă de pârât s-a solicitat respingerea recursului canefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Ca o chestiune prealabilă, invocă lipsa mandatului de a se promova vreo acțiune în pretenții împotriva pârâtului și implicit lipsa mandatului de a se formula recurs împotriva sentinței.
Potrivit prevederilor art. 71lit.c din actul constitutiv al S. C. DE APĂ A. S., dreptul de a propune introducerea unei acțiuni în justiție împotriva membrilor C.de administrație pentru eventualele prejudicii aduse societății este un drept special acordat A. de dezvoltare intercomunitară.
Potrivit prev.art.12 pct.12.3, lit. i) din același act constitutiv, A. generală a acționarilor are ca atribuție introducerea unei acțiuni în justiție împotriva membrilor C. de administrație pentru eventualele prejudicii aduse societății, doar la propunerea A. de dezvoltare intercomunitară.
La dosarul cauzei nu există nici o hotărâre a A. de dezvoltare intercomunitară din care să rezulte că s-au constatat prejudicii cauzate de activitatea pârâtului și nu există nici hotărârea AGA de a se demara o asemenea acțiune.
Se invocă totodată excepția nulității recursului ca nemotivat întrucât impută sentinței ci motive de netemeinicie și greșită interpretare a probelor, iar nu de nelegalitate.
Recursul este nefondat.
La momentul revocării sale din funcție, nu i s-a imputat nici un prejudiciu
și nici nu s-au făcut referirile la nelegalități săvârșite în timpul mandatului.
Nimeni niciodată până la momentul promovării acțiunii nu a constatat vreo nelegalitate în activitatea acestuia cum dovedesc rapoartele cenzorilor și respectiv auditorului financiar s.c. Culda, organisme împuternicite prin art. 19 din Actul Constitutiv].
Nu s-a efectuat un audit de către comisia de cenzori ai recurentei, de către auditorul financiar extern prevăzut în actul constitutiv al recurentei sau de către vreo comisie special numită de către acționarii societății recurente.
Sumele corespunzătoare reprezentând taxe și impozite aferente acestor venituri au fost virate de către conducerea societății numite după revocarea sa.
Potrivit Actului Constitutiv, situațiile financiare ale societății vor fi audiate de o comisie de cenzori și de un auditor financiar extern, iar la data de 6 mai
2008 s-a și realizat un asemenea audit, audit care nu a relevat nici o neregulă. În continuare, reclamanta recurentă nu a mai solicitat până la promovarea acestei acțiuni nici un asemenea audit care să constate existența eventualelor nereguli.
Veniturile obținute de pârât și cenzori precum și de membrii C. de administrație sunt venituri legale și au fost trecute în fișele fiscale personale.
Cu privire la legalitatea acordării sumelor, a avut în vedere decizia C. de A. din data de 4 ianuarie 2007 și respectiv H. a A. G. a A. din data de 5 ianuarie
2007.
Ambele hotărâri sunt legal adoptate și sunt necontestate, producând efecte în continuare și la acest moment. De altfel, a momentul angajării noului director general, nivelul salarizării acestuia a fost stabilit tot conform deciziei C. de administrație din data de 4 ianuarie 2007, decizie aprobata apoi de AGA în (...), ceea ce arată clar legalitatea deciziei acestuia.
Astfel, la data de 5 ianuarie 2007 A. generală a A. recurentei a statuat printre altele ca salariul directorului general să fie de 5.000 lei, apoi acesta să crească la 7.000 lei la momentul operaționalizării și apoi la suma de 8.000 lei, la momentul obținerii finanțării.
În mod judicios instanța de fond, făcând referire la prevederile statutare, respectiv art.16.4.1 din Actul Constitutiv și la art. 111 alin.2 lit.c) din L. nr.3., a stabilit că în ceea ce privește cuantumul sumelor acordate acesta este nu numai legal ci și statutar.
Tot așa raportat la prevederile OUG 7. și O. nr.502/2001 indemnizațiile stabilite au fost legale.
Având în vedere faptul că Asociația de dezvoltare intercomunitare A. V. A. nu a constatat existența vreunui prejudiciu cauzat de acesta, că aceeași asociație nu a recomandat promovarea vreunei acțiuni în pretenții împotriva sa, că nuexistă nici o hotărâre AGA pentru promovarea vreunei acțiuni patrimoniale împotriva acestuia, rezultă că acțiunea este nefondată.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ, acesta nu este motivat în nici un fel prin motivele existente la dosarul cauzei.
Nu era necesară existența unui act adițional la contractul de muncă, deoarece sunt aplicabile prev.art.17 alin.4 din Codul muncii.
Practic, în realitate, pârâtului i se impută aducerea la îndeplinire a deciziei C. de A. din data de 4 ianuarie 2007 și a H. AGA din data de 5 ianuarie 2007, acte in vigoare si in acest moment.
Expertiza confirma respectarea in totalitate a celor doua hotărâri.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 1 octombrie 2012) reclamantareiterează motivele invocate în recursul declarat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Este neîntemeiat recursul reclamantei, care urmează a fi respins ca atare.
În mod evident, nu poate fi reținută excepția nulității recursului, care este argumentată de intimat prin referire la faptul neinvocării unor motive de nelegalitate, ci doar a unora de netemeinicie și greșită interpretare a probelor.
Or, în materia conflictelor de muncă, nefiind reglementată calea de atac apelului, conform dispozițiilor art. 214-215 din L. nr. 62/2011 și ale art. 304 ind.
1 C., recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Nu poate fi reținută prima critică adusă sentinței prin acest recurs, ce vizează împrejurarea că nu ar fi existat nicio ședință a consiliului de administrație în care să se stabilească legalitatea și oportunitatea măsurii luate prin N. de serviciu nr.5754/(...) și că nici nu ar fi fost convocată adunarea generală a acționarilor, singura în măsură a stabili cuantumul remunerației administratorilor și plata acesteia.
Criticile aduse sentinței sub acest aspect sunt contradictorii, în condițiile în care se arată în recurs, mai apoi, că pentru adoptarea hotărârii AGA din (...) nu au fost respectat condițiile de convocare, situație în care se pune în discuție validitatea și legalitatea deciziilor luate.
Or, se constată că deși într-o primă luare de poziție se neagă însăși existența vreunei hotărâri a consiliului de administrație și a AGA cu privire la stabilirea remunerației în sensul reținut prin N. de serviciu nr.5754/(...), mai apoi, se recunoaște indirect faptul că au existat aceste hotărâri, care de altfel se regăsesc la dosar, anume, decizia C. de A. adoptata în ședința din data de (...) prin care s-a decis ca nivelul de salarizare pentru directorul general sa fie de
5000 lei, „salariul urmând sa crească la suma de 7000 lei din momentul operaționalizării și la 8000 lei din momentul obținerii finanțării";, ca și hotărârea AGA din data de (...) prin care s-a decis: „Se aproba structura și nominalizările pentru C. de A. prevăzute în actul constitutive al societății. Se aproba nivelul indemnizațiilor pentru membrii C. de A. și cenzori, conform H. CA din (...)";.
Cât privește invocarea nelegalității hotărârii AGA din (...) raportat la faptul că nu ar fi fost respectat condițiile de convocare, fapt ce ar atrage nevalabilitatea acesteia, Curtea constată în primul rând că nu sunt indicate elementele concrete pe care se bazează această afirmație, iar în al doilea rând, că, așa cum corect a reținut prima instanță, nu s-a promovat o acțiune în constatarea nevalabilității acestor acte ale societății, situație în care acestea rămân eficiente, la fel ca și decizia luată de director în sensul punerii lor în practică.
De altfel, ca un argument suplimentar, reclamantul intimat învederează că și noul director al societății este salarizat tot în temeiul acestor înscrisuri, susținere necontestată de către societate, astfel încât apare inconsecvent punctulde vedere al societății recurente, care pe de o parte contestă salarizarea fostului său director, dar pe de altă parte o acordă în mod similar noului director, fără a exhiba alte înscrisuri ulterioare situației contestate prin acțiune și fără a da alte justificări pentru această salarizare pe care în continuare o pune în aplicare.
Se mai arată că AGA a stabilit doar nivelul indemnizațiilor cenzorilor și administratorilor și nu a validat salariul de încadrare al directorului general conform celor propuse.
Or, Curtea constată că directorul era în același timp membru al C. de administrație, astfel încât, raportat la modalitatea deosebit de succintă în care a fost elaborat procesul verbal al AGA din (...) (fila 57 dosar fond), în care se aprobă nivelul indemnizațiilor pentru membrii consiliului de administrație, concluzia este că aprobarea a vizat totodată și nivelul indemnizației directorului, în înțelesul sintagmei „membrii consiliului de administrație"; fiind cuprins și acesta, raportat chiar la calitatea sa.
O a doua critică din recursul reclamantei vizează faptul că în urma A. G. a
A. din (...) s-a aprobat descărcarea de gestiune a administratorilor pentru anul
2008, cu excepția pârâtului.
Faptul în sine nu poate constitui însă o dovadă a întrunirii în persoana pârâtului a condițiilor răspunderii patrimoniale pentru prejudiciul invocat prin acțiune, fiind necesar, în condițiile art. 254 Codul muncii, să se dovedească de către angajator existența acestor condiții. Or, faptul neacordării descărcării de gestiune nu reprezintă o probă relevantă sub acest aspect, ci expresia reprezentării, la nivelul organului decizional al angajatorului, că ar exista indicii pentru a se considera că pârâtul a produs anumite pagube pentru care ar fi răspunzător, societății. Cu siguranță, atari suspiciuni nu reprezintă probe valide pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Un al treilea motiv de recurs se întemeiază pe concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, însă în fapt, criticile deduse din acest raport de expertiză vizează două aspecte: inexistența unor acte adiționale la contractul individual de muncă al pârâtului și neîncheierea unui contract de performanță/mandat în conformitate cu O.U.G. nr. 7..
Or, acest ultim aspect nu poate fi imputat pârâtului intimat, întrucât în mod evident, angajatorul este cel care trebuie să aibă inițiativa încheierii acestui contrat de performanță. În plus, sub același aspect, se constată că din acest punct de vedere, deci comparativ cu dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 7. privitoare la limita maximă a salarizării directorului agentului economic, nu se invocă o încălcare a acestei limite, care este raportată de către legiuitor la indemnizația lunara pentru funcția de secretar de stat prevăzută de lege.
Nici faptul neîncheierii unor acte adiționale la contractul individual de muncă al pârâtului, sub aspectul creșterilor salariale stipulate prin decizia C. de A. din (...), aprobată prin hotărârea AGA din (...), nu are relevanța scontată de recurenta reclamantă, în condițiile în care la data la care se desfășurau raporturile juridice supuse judecății, prevederile Codului muncii nu conțineau obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, cu alte cuvinte, regula privitoare la valabilitatea contractului individual de muncă și implicit a clauzelor obligatorii care îl compun prevedea doar existența consimțământului, forma scrisă fiind prevăzută doar ad probationem.
Or, salariul fiind un element obligatoriu al contractului individual de muncă, în mod firesc, conform acestei reguli, probarea sa se poate face și prin alte mijloace decât prin chiar conținutul înscrisului denumit contract individual de muncă sau al actelor adiționale la acesta, anume, prin orice mijloc de probă care dovedește voința comună a părților de a fixa un anumit cuantum al salariului. Trebuie acceptat că dovada voinței angajatorului s-a făcut prinmanifestările de voință ale organelor sale statutare de decizie, AGA și C. de administrație, iar voința angajatului de a primi un salariu superior celui înscris inițial în contractul individual de muncă, pe lângă faptul că este subînțelesă prin natura lucrurilor, s-a și manifestat prin emiterea N. de serviciu nr. 5754/(...).
Sub aspectul modului de soluționare de către prima instanță a chestiunii legate de faptul de a se fi încasat de către pârât sume pentru unii membri ai consiliului de administrație și ai comisiei de cenzori, cu titlu de donație din partea acestora a acestor majorări salariale în favoarea sindicatului sau a salariaților cu probleme sociale, Curtea observă că nu se conturează temeinicia criticilor din recurs.
Astfel, plata către reclamant a sumelor datorate acestor membri ai consiliului de administrație și ai comisiei de cenzori s-a făcut în temeiul unei înțelegeri dintre aceștia, recurenta reclamantă neparticipând la raportul juridic creat între ei. Ceea ce poate invoca recurenta reclamantă este nelegalitatea plății făcute de ea pentru motive ce țin de plata în sine, iar nu pentru motive legate de modul în care eventual, a gestionat reclamantul aceste sume ulterior primirii lor. Or, față de considerentele ce preced, nu sunt întemeiate aceste motive legate de nelegalitatea plății, care, s-a arătat în cele ce preced, s-a făcut în temeiul unei dispoziții legale și bazate pe decizii luate de organele de decizie statutare ale societății.
Față de toate aceste aspecte, Curtea constată întemeiată soluția primei instanțe în ce privește acțiunea cu care a fost investită, sens în care, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ., urmează a respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă în cauză.
Este însă întemeiat recursul pârâtului, care vizează cheltuielile de judecatăaferente fondului.
Prin acest recurs s-a solicitat modificarea sentinței în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 4900 lei reprezentând onorariu de avocat achitat, cu motivarea că a achitat acest onorariu potrivit chitanței nr. 43/(...), respectiv facturii nr. 13/(...), iar în temeiul art. 305 Cod proc.civ., noi înscrisuri pot fi produse direct în recurs, ca probe.
Față de dispozițiile art. 305 Cod proc.civ., văzând probate și pretențiile pârâtului intimat în ce privește plata cheltuielilor de judecată constând din onorariu avocațial, în temeiul art. 304 ind. 1 raportat la art. 274 Cod proc.civ., reclamanta căzând în pretenții, curtea urmează a admite recursul pârâtului și a modifica sentința în sensul obligării reclamantei la plata către pârât a sumei de
4900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, menținând celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. DE A. A. S. T.
Admite recursul declarat de pârâtul S. S. N. împotriva sentinței civile nr.
2037 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că obligă reclamanta SC C. DE A. A. SA la plata către pârâtul S. S. N. a sumei de 4900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. M.-F. B.
| ← Decizia nr. 4157/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3984/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
