Decizia nr. 4125/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 4125/R/2012
Ședința publică din data de 2 octombrie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 801 din 27 aprilie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamanta intimată S. M. N., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi s-a depus prin fax dovada achitării cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. nr. 801 din 27 aprilie 2012 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...)* s-a respins excepția necompetenței teritoriale a T.ui B. N., excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
S-a respins ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferentă anului 2006 și ca fiind rămasă fără obiect excepția prescrierii dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferente anilor 2005 și 2007.
S-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta S. M. N. împotriva pârâtei SC O. P. SA (fosta SC P. SA)
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea ajutorului de 4.000 mc gaze naturale pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 14 iunie 2006, în cuantum de 1.221 lei brut (852 lei, după deducerea contribuțiilor sociale și a impozitului) și dobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu data de (...) și până la data plății efective.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și în final reclamanta a fost obligată pe să plătească pârâtei suma de 460 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că între reclamant/ă și pârâtă s-au derulat raporturi de muncă în perioada (...)-(...).
C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, a stabilit că salariații agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în care este prevăzută și societatea pârâtă, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază. Cuantumul și condițiile de acordare a acestuiajutor material vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivel inferior. Aceste dispoziții fiind reiterate și în contractele colective de muncă la nivel de ramură pentru anii 2006 și 2007.
În art. 176 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte, se prevedea inițial că fiecare salariat are dreptul la acordarea unui ajutor anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, iar modalitatea concretă de calcul urmează a face obiectul unui act adițional.
Însă ulterior, prin C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte din
1997 s-a prevăzut că începând cu data de 01 iunie 1997 ajutorul material anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la contract.
În contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 și
2007 s-a prevăzut la art. 176 alin. 1 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM
1997.
Din cuprinsul lucrării de expertiză efectuată, rezultă cu certitudine că ulterior datei de 1 iunie 1997 ajutorul material constând în contravaloarea a
4.000 mc de gaze naturale anual nu s-a inclus în salariul de bază al reclamantei. Așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, reașezarea salariului și majorarea lui s-a produs începând cu anul 1999 și nu în temeiul art. 176 din acest contract.
D. adresa nr. 1721/1997 face referire la un protocol încheiat la 16 iunie 1997 prin care s-a convenit majorarea salariilor cu 1,27 în medie pe regie cu începere din 1 iulie 1997, coeficient de majorare aplicabil după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducerea regiei pentru fiecare sucursală (adresa IP nr. 1738/1997), la dosarul cauzei pârâta nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că salariul reclamantei (sau al altui angajat al pârâtei la data de 1 iulie 1997) a fost majorat.
Chiar dacă la data de 1 iulie 1997 reclamanta nu era angajată a societății pârâte, de la momentul angajării acesteia îi sunt incidente prevederile contractului colectiv de muncă existent la nivelul unității pârâte, la nivel de ramură, care cuprind referiri privitoare la dreptul salariaților la acordarea contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale anual.
Atât timp cât la dosarul cauzei nu s-a depus decizia conducerii sucursalei B. care să constituie suportul legal de majorare efectivă a salariului de bază al angajaților cu începere din 1 iulie 1997 prin includerea în acesta a ajutorului material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, cât o adresă similară celei cu nr. 1818/1997 nu a fost emisă și pentru sucursala B., cât în carnetele de muncă ale persoanelor angajate la data de 1 iulie 1997 în cadrul sucursalei B. nu apar mențiuni privitoare la reașezarea salariului la 1 iulie 1997, așa cum apar în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale, concluziile expertului asistent întemeiate pe adrese ce nu privesc sucursala B., pe înscrieri în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale nu au putut fi luate în considerare.
Solicitarea de examinare profesională a documentelor puse la dispoziție de pârâtă nu reprezintă o obiecție concretă la expertiza efectuată și nici nu justifică efectuarea unei contraexpertize.
Nu a putut fi agreată interpretarea dată de intimata pârâtă acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentruîncheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine.
Pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 13 iunie 2006 reclamantei i se cuvine o sumă brută de 1.221 lei cu titlu de ajutor material, ceea ce înseamnă o sumă netă de 852 lei, rămasă după deducerea contribuțiilor datorate bugetului de stat, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză.
Pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neachitării în anul 2006 a ajutorului material cuvenit, suma acordată a fost actualizată cu indicele de inflație de la data
(...) și până la data plății efective.
În baza art. 276 Cod procedură civilă raportat la art. 274 Cod procedură civilă prima instanță a compensat parțial cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și în final a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 460 lei, cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat și de expert.
S-a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat drepturi bănești aferente perioadei 2005-2006, cu mențiunea că raporturile de muncă au încetat la (...), rezultând astfel o perioadă de 18 luni pentru care s-au formulat pretenții. În cursul rejudecării reclamanta și-a redus pretențiile doar la drepturile bănești aferente a 6 luni din anul 2006, dar această precizare de acțiune (intervenită la sfârșitul rejudecării) nu poate avea efecte cu privire la cheltuielile de judecată, probele administrate în cauză vizând întreaga perioadă solicitată inițial, pârâta formulându-și apărări raportat la acțiunea introductivă în întregul ei.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a depus chitanțe privind onorariu de avocat în sumă totală de 2.405 lei (filele
135,135 dosar inițial, f. 58 din rejudecare), iar pârâta pentru suma totală de
1.892,09 lei (filele 142 dosar inițial, f.25 dosar recurs, onorariu expert, f. 66 din rejudecare). Având în vedere că pretențiile au fost admise doar pentru 6 luni din cele 18 solicitate, prima instanță a constatat că reclamantei i se cuvin cheltuieli de judecată în valoare de 802 lei (2405 x 1/3), iar pârâtei i se cuvine suma de 1.261 lei (1.892,09 x 2/3), iar prin compensarea acestor sume rezultă că reclamanta a trebuit să plătească pârâtei suma de 460 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC O. P. SA B.,solicitând modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare pârâta a arătat că aceasta hotărâre este netemeinică și data cu încălcarea esențiala a legii. Statuările instanței fondului în sensul ca pârâta nu i-ar fi acordat ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale prevăzut de art187 alin.1 din CLM la nivel de ramura pe anii 2006 - 2007 sunt nefondate.
Din ansamblul probațiunii administrate rezultă în mod cert ca ajutorul constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Astfel, prin art.187 din CCM la nivel de ramură nr. 2. s-a stipulat că:
„salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1 pct.B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale";, iar prin art.178 din CC.M la nivel de grup de unități din industria petrolieră s-a stipulat că: „salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea a 2.500-4.000 m.c. de gaze naturale. Cuantumul și condițiile de acordare vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare";.
Prin art.176 din CCM la nivel de unitate P. se prevede că ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997. Această împrejurare a fost adusă la cunoștința sucursalelor P. prin adresa nr. IP nr.1721/(...) prin care S. P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de 1,27, iar prin adresa IP nr.1738/(...) s-a revenit cu precizarea că respectivul coeficient de 1,27 se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducere.
Prin adresa nr. 1818/(...) alin. 2 semnata de reprezentantul P. SA și reprezentantul F.S.L.I. P. se comunica S. P. următoarele: „calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. SA, care cuprinde și prevederile art.176(1) din contractul colectiv de munca în vigoare";.
Din aceasta probațiune rezulta în mod evident faptul ca începând cu data de (...) de comun acord cu sindicatul, salariile de baza individuale ale angajaților P. au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze. P. semnatare ale contractului colectiv de munca au agreat majorarea salariilor brute de baza individuale cu un coeficient de 1,27 în medie, creșterea având ca și componenta contravaloarea cotei de gaze. La nivelul anilor 1998 și următorii, suma aferenta ajutorului privind cota de gaze a fost majorata implicit ori de câte ori au fost majorate salariile S. P. S..
Împrejurarea ca după anul 1997 nu au mai existat negocieri între P. și sindicat cu privire la acordarea separata a acestui ajutor, demonstrează cu prisosință faptul că acesta a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Din adresele depuse la dosarul de fond rezulta ca toți salariații P. au beneficiat de majorări salariale. Aceste majorări salariale au fost posibile ca urmare a includerii în salariul de baza a ajutorului reprezentând c/valoarea a 4.000 m.c. gaze naturale. Prin adresa nr. 1818/(...) S. P. S. a precizat în mod expres ca fondul de salarii cuprinde și prevederile art.176(1) din CCM pe unitate.
D. instanța de fond retine faptul ca reclamanta nu era angajata a SNP P. la data de 1 iulie 1997 și nu era parte a CCM, totuși a apreciat că ca nu s- a făcut dovada includerii acestui ajutor, câtă vreme Sucursalei B. nu i-a fost comunicata o adresa identica cu adresa nr. 1818/1997 nu s-a depus decizia conducerii sucursalei B. care să constituie suportul legal de majorare și nu exista mențiuni în carnetul de munca al reclamantei în luna iulie 1997 cu privire la aceasta includere.
Este evident ca din moment ce P. B. nu era parte a SNP P. și reclamanta nu era angajata a paratei, nu puteau exista asemenea mențiuni în carnetul de munca al acesteia în iulie 1997. Tot pentru aceste motive nu s-au putut depune carnete de munca ale altor angajați P. B. care să conțină asemenea mențiuni, depunându-se carnete de muncă ale angajaților SNP P. în perioada vizată.
Apreciază ca nelegală și înlăturarea concluziilor expertului asistent Geta T.escu. I. de fond a avut în vedere doar concluziile raportului de expertiză întocmit de expert B. T., fără a face referire la concluziile expertului asistent și fără a arăta motivele care a apreciat că aceste concluzii nu sunt relevante în cauză.
În opinia recurentului, concluziile expertului asistent sunt extrem de utile cauzei și edificatoare, fiind susținute de înscrisurile existente la dosar.
I. de fond nu a avut în vedere faptul ca în ceea ce privește sucursala P. B., situația este una speciala, deoarece la momentul încheierii și aplicării CCM/1997 aceasta sucursala nu era membra a SNP P. SA. Prin urmare, reclamanta S. M. N. nu era angajata a P. RA la data negocierii și aplicării C.ui Colectiv de M. pe anul 1997, aceasta fiind trasferată la SNP P. SA în data de (...) de la societatea P. SA B.( societate de sine stătătoare și nu sucursala vreunei societăți) societate care a fuzionat cu SNP P. SA în baza art. 2 din OUG nr.49/1997, fiind absorbită de aceasta.
Fiind angajata a unei alte societăți la momentul negocierii contractului colectiv de muncă al P. pe anul 1997, respectiv al SC P. SA B. care avea un CCM propriu ( CCM 524/(...)) și a cărei salariați erau constituiți într-un sindicat propriu, sindicat neafiliat FSLI, conform listei sindicatelor afiliate parte din CCM P. pe anul 1997, reclamanta nu putea beneficia de prevederile art. 176 alin. (l) al acestui contract odată cu angajat P. RA nefiind parte în acest contract. Prevederile cu privire la acordarea ajutorului egal cu contravaloarea unei cote de gaze nu apar și în contractul de muncă la nivel de P. SA B., negociat de S. reprezentativ cu Consiliul managerial al societății, iar noul proprietar SNP P. SA a preluat, la momentul transferului, obligațiile prevăzute în acest contract.
Câtă vreme potrivit clauzelor CCM pe anii 2006 și 2007 nu se mai puteau acorda aceste ajutoare separat, ele fiind incluse în salariul de baza încă din anul 1997, este evident ca nici reclamanta nu putea beneficia separat de aceste sume de bani, neexistând o clauza contractuala care sa prevadă o asemenea posibilitate.
O alta critica adusă hotărârii atacate vizează modul de soluționare a precizării de acțiune depusa de reclamanta la termenul de judecata din (...), precizare prin care reclamanta a solicitat ajutorul constând în contravaloare a 4000 mc gaze naturale doar pentru anii 2006 și 2007. Aceasta precizare reprezintă în realitate o modificare de acțiune sau chiar o renunțare parțiala la judecata, făcuta prin mandatar și nu personal de parte. În aceasta situație, aceasta modificare este tardiv formulata, având în vedere ca dosarul se afla la rejudecare. R. nu poate modifica obiectul dedus judecații în acest stadiu procesul. Pe cale de consecința, apreciem ca în mod nelegal instanța de judecata a avut în vedere la pronunțarea hotărârii precizarea de acțiune depusa, așa cum am arătat, la ultimul termen de judecata, după administrarea tuturor probelor.
Este contradictorie și soluția data de instanța cu privire la cheltuielile de judecata. D. în mod legal a dispus compensarea cheltuielilor efectuate de părți, totuși a avut în vedere faptul ca prin acțiunea introductiva s-au formulat pretenții pentru o perioada de 28 de luni, respectiv pentru anii
2005-2007. I. s-a aflat în eroare, deoarece prin acțiunea introductiva s-au solicitat drepturile bănești pentru o perioada de 3 ani, respectiv 36 de luni. D. instanța a admis acțiunea doar pentru perioada (...) - (...), adică 16 luni, și cheltuielile de judecata trebuiau raportate la pretențiile admise.
Sentința atacată este criticabilă și pentru faptul că deși instanța de fond reține că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de (...) cu toate acestea obliga pârâta să plătească reclamantei contravaloarea ajutorului de 4000 mc de gaze naturale pentru perioada (...) - (...).
S-a învederat împrejurarea ca prin decizia de încetare a contractului de munca s-au stabilit și drepturile salariale de care a beneficiat reclamanta în momentul disponibilizării. R. nu a contestat aceasta dispoziție. În ipoteza în care reclamanta era nemulțumita de cuantumul despăgubirii acordate,avea posibilitatea sa conteste aceasta decizie numai cu privire la sumele acordate. Prin soluția de admitere a acțiunii reclamantei instanța a modificat în mod implicit și dispoziția de încetare a contractului de munca a acestuia în partea privitoare la despăgubirile acordate.
Intimata reclamantă S. M. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă. Prin C. Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2000 înregistrat la M. sub nr. 53346/06/(...), prelungit prin acte adiționale succesive, actul adițional nr. 430/(...) și C. colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la M. sub nr. 288/02/(...) a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 397/(...) pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut, la articolul 187 că salariații vor beneficia de un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr.
130/1996 privind C. colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de P. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, în speță, sunt aplicabile dispozițiile din C. colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr.
130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură.
Recurenta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul
1997. Cu toate acestea, pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru perioada în litigiu.
Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu anul 1997 suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art. 176 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P.";, întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens.
Mai mult decât atât susținerile sale sunt contrazise și prin concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, iar cererea recurentei de a se acorda preferință opiniei exprimată de expertul asistent, în condițiile în care această opinie nu se coroborează cu nicio probă aflata la dosarul cauzei, nu poate fi primită.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, nu instituie doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, ci instituie un drept în sine. Textul art. 187 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații vor primi anual un ajutor material, egal cu c/v unei cote de gaze naturale";, astfel că argumentele referitoare la negociere nu reprezintă o condiție de care să depindă nașterea dreptului, ci o contextualizare a modalității în care se va pune în executare obligația.
Având în vedere dispozițiile art. 287 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând ajutorul material, egal cu c/v unei cote de gaze naturale solicitate de reclamantă, în calitate de angajat, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
De asemenea, Curtea apreciază că nu se poate suplini sarcina probatorie a angajatorului prin stipulații ulterioare în contractele colective de muncă prin care să se ateste achitarea drepturilor salariale în litigiu în modalitatea includerii în salariul de bază, față de prevederile art. 38 și 165
Codul muncii, care stipulează interzicerea renunțării la drepturi și cu precizarea distinctă a celor salariale, din partea salariaților. Ca atare, chiar o recunoaștere ulterioară din partea sindicatului că s-au achitat anumite drepturi salariale nu este de natură a înlătura obligația angajatorului de a-
și proba concret îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă în cadrul raporturilor juridice de muncă, sub aspectul plății drepturilor salariale.
Întrucât dispoziția de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei nu a constituit obiectul prezentului litigiu, Curtea constată a fi lipsită de temei și susținerea din recurs în sensul că prin admiterea acțiunii reclamantei instanța a modificat în mod implicit respectiva dispoziție în partea privitoare la despăgubirile acordate.
Este real că în fața instanței de fond, reclamanta prin avocat a formulat o precizare de acțiune (f. 59), prin care a arătat că nu mai solicită drepturile salariale pentru anii 2005, 2007, ci doar pentru perioada lucrată din anul 2006, însă Curtea constată că drepturile aferente anului 2006 au constituit de la începutul litigiului obiect al cererii de chemare în judecată, astfel încât nu se poate aprecia că o atare cerere ar fi fost tardivă față de momentul la care a fost formulată, reclamanta doar micșorând câtimea obiectului cererii.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată stabilite la fondul cauzei, Curtea reține că motivele care au justificat o atare soluție nu sunt contradictorii, prima instanță procedând în cauză la o corectă aplicare a prevederilor art. 276 C.pr.civ. privitoare la compensare, iar în ceea ce privește cuantumul acestora, instanța a avut în vedere atât culpa procesuală a părților, astfel încât nu se impune modificarea hotărârii nici sub acest aspect.
Recurenta a mai invocat faptul că deși instanța de fond a reținut că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de (...) cu toate acestea a obligat pârâta să plătească contravaloarea ajutorului de gaze naturale pentru perioada (...) - (...).
Însă, în acest caz este vorba de o evidentă eroare materială strecurată în dispozitivul hotărârii recurate, care nu poate conduce la nelegalitateaacesteia, deoarece din considerentele sentinței, reiese cu certitudine că soluția a fost fundamentată pe încetarea contractului individual de muncă al reclamantei la data de 13 iunie 2006, în speță fiind astfel incidente prevederile art. 281 raportat la art. 2. C.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
În temeiul art. 274 C. va obligă recurenta pârâtă să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 801 din 27 aprilie 2012 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei S. M. N. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M. Cu opinie separată în sensul admiterii recursului
Red. S.B Dact.V.R./2ex (...)
Jud.fond:I.S. B.
G. C.
GREFIER
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că în mod eronat prima instanță a reținut ca fiind întemeiată cererea formulată de către reclamantă privind obligarea S. P. S. la plata contravalorii unei cote de gaz de 4000 mc/an pentru perioada 1 ianuarie
2006 - 14 iunie 2006 și a dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii până la executarea efectivă.
Astfel, alin.1 al art.187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură prevede dreptul salariaților agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1 de a beneficia de un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Alin. 2 al aceluiași articol prevede însă că salariații beneficiază de acest drept în condițiile în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Se mai prevede că în ceea ce privește cuantumul ajutorului și condițiile de acordare, acestea vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare.
În cazul societății pârâte, prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut la art.176 că, începând cu (...), ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale , ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la acest contract.
Astfel, având în vedere faptul că alin. 2 al art.187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură face trimitere, în ceea ce privește condițiile de acordare a ajutorului material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, la prevederile contractelor colective de muncă la nivele inferioare, consider că în cauză nu puteau fi reținute concluziile raportului de expertiză efectuat de către expertul B. T., întrucât reclamanta-intimată a fost preluată de către SNP P. SA în data de (...), de la societatea P. SA B., după data la care acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază, respectiv după data de 0(...), astfel încât aceasta nu mai putea beneficia de acest drept nici în baza contractului colectiv de muncă încheiat de către fostul angajator-din care recurenta a preluat drepturile și obligațiile-,care nu prevedea un asemenea ajutor material și nici în baza contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul noului angajator, întrucât art. 176 din acest contract nu mai stabilea dreptul la un asemenea adaos la salariu, precizând că partenerii sociali au convenit ca acesta să fie inclus încă din data de 0(...) în salariul de bază.
În consecință, opinez că în cauză se impunea admiterea recursului formulat de S. „. S., modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind nefondată.
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M.
2 ex.-(...).
| ← Decizia nr. 4200/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1897/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
