Decizia nr. 4604/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4604/R/2012
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta P. F. M. împotriva sentinței civile nr. 7849 din 9 iulie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimata pârâtă S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 23 octombrie 2012, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 2012, apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7849/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a respins acțiunea formulată de reclamanta P. F. M., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de concediere nr. 3A(...)/(...) pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantei care a avut funcția de magaziner tranzit în cadrul S. C. T. din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 61 alin.1 C. muncii republicat, începând cu data de (...).
Potrivit programului de restructurare și reorganizare a C. M. SA, activitatea stației gestionare C. T. a fost comasată prin preluarea activității cu stația gestionară C.-N. - Est, stația C. T. devenind stație arondată stației gestionare C.-N. - E.
Activitatea S. C.-N. - Est se întinde de la C. T. până la B., situație în care angajații acestei stații desfășoară activitate nu numai în S. C.-N. - Est, ci pe tot cuprinsul acesteia.
Din statul de funcții existent la data de (...), rezultă că la S. C. T. au existat 4 posturi de magazineri tranzit, iar în statul de funcții existent la data de (...) S. C. T. nu mai există, ci există doar S. C.-N. - Est, cu un număr de 7 magazineri tranzit.
Existența postului tranzit este confirmată și de martorul O. D. care arată că personalul angajat pe aceste posturi care lucrează la S. C. T. este arondat S. C.-N. - Est și că acești magazineri tranzit își desfășoară activitatea prin rotație și în celelalte stații care aparțin S. C.-N. - Est în funcție de solicitări.
Motivul desființării S. C. T. a fost, așa cum s-a arătat, pierderile financiare înregistrate de către C. M. la finele anului 2010, datorită cărora nu au mai existat resurse materiale pentru plata salariilor angajaților.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, postul de magaziner tranzit din S. C. T. a fost desființat împreună cu întreaga stație și numai există în statul de funcții existent după data emiterii deciziei de concediere.
Cauza desființării postului deținut de către reclamantă a fost lipsa resurselor financiare necesare plății salariilor angajaților.
În această situație, instanța a apreciat că decizia de concediere este legală, fiind respectate prevederile art. 65 C. muncii republicat, iar cererea reclamantei cu privire la anularea deciziei este nefondată.
Fiind apreciată ca legală această decizie, reclamanta nu este îndreptățită să fie reintegrată pe postul deținut anterior, așa cum prevede art. 80 alin. 2 C. muncii republicat și nici să i se plătească drepturile salariale începând cu data de (...), așa cum prevede art. 80 alin.1 din același cod.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. F. M., solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată aferente fondului și din recurs.
În motivarea recursului recurenta critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu a analizat temeinic motivele invocate in cadrul contestației, pe unele neanalizându-le chiar deloc si de asemenea nu a analizat temeinic probatoriul administrat, limitându-se a îmbrățișa punctul de vedere exprimat de pârâtă.
Instanța de fond s-a limitat a face o analiza sumara doar a primului motiv de concediere, fara insa a analiza cel de-l doilea motiv. Recurenta consideră ca din probele administrate a rezultat cu certitudine faptul ca motivele de fapt reținute in decizia de concediere nu subzista.
Astfel, recurenta susține că este intr-o imposibilitate obiectiva de a combate primul motiv de concediere întrucât datele sunt deținute de societatea parata, însă consideră ca din depozițiile martorilor a rezultat faptul ca in concret, in continuare, activitatea stației C. T. se desfășoară in aceeași parametri sub aspectul activității si a nevoii de personal, fapt atestat inclusiv de condica de prezenta depusa si care atesta ca pe tura lucrează același număr de persoane care lucra si anterior.
Susține recurenta că a dovedit faptul ca subunitatea din care a făcut parte, respectiv S. C. T. nu s-a desființat, motiv înlăturat de instanța fără analizarea probelor administrate.
În opinia separata s-a făcut o analiza temeinica a probelor administrate si s-a reținut corect ca in realitate, S. C. T. a fost stație in care s-a desfășurat si activitate de gestiune, având arondate, strict sub aspectul gestiunii, o serie de alte stații, intre care si S. T., S. C. s.a. In urma aplicării P.ui de R. si R., S. C. T. a pierdut atribuțiile de gestiune, devenind stație arondata sub aspectul gestiunii la S. C.-N. Est, fara ca in concret acest lucru sa duca la desființarea in fapt a subunității.
Si in prezent S. C. T. exista ca subunitate si funcționează sub aspectul volumului de lucru in aceeași parametri si cu aceeași nevoie de personal ca si anterior emiterii deciziei de concediere colectiva, aspect care a rezultat cu certitudine din: actele dosarului, respectiv statul de funcții, anterior aplicăriiprogramului de restructurare si statul de funcții cu aplicare din data de 8 iulie
2011 și depozițiile martorilor M. E. și O. D.
Pentru a se putea susține cu succes ca S. C. T., stație de magistrala, s-a desființat ca subunitate si ca astfel s-a desființat si postul reclamantei, ar trebui ca in prezent in S. C. T. sa nu se mai formeze trenuri de marfa, sa nu se mai lase vagoane care trebuie redirecționate către alte destinații, sa nu se mai ridice vagoane si sa nu se mai combine trenuri, toate acest lucruri sa aibă loc numai in S. C.-N. EST, insa acest lucru nu este posibil.
In urma aplicării P.ui de R. si R., S. C. T. a fost centralizata sub aspectul gestiunii, dar nu a fost desființata in fapt si nici măcar scriptic in continuare figurând in M. Oficial pe lista stațiilor deschise traficului de marfa, si astfel in prezent activitatea in cadrul acestei subunități se desfășoară exact ca si înainte, insa cu alt personal decat cel concediat.
- Mai arată recurenta că a dovedit în cauză și faptul ca nici măcar postul său nu s-a desființat, din statul de funcții cu aplicare din data de 8 iulie 2011, depus la ultimul termen de judecata, rezultând cu certitudine faptul ca la stația arondata C. T. exista in continuare post de magaziner tranzit, post ocupat in prezent de F. Ana, care a îndeplinit aceasta funcție la stația arondata T., anterior restructurării si care a fost mutata efectiv la stația C. T., aspect neanalizat de instanța de fond, care in mod greșit a reținut ca desființarea postului este urmare a greutăților financiare.
Deși la dosar s-a depus actul adițional la contractul individual de munca al numitei F. Ana care figurează angajata la C.-N. Est-punct de lucru T., acest fapt nu poate atesta decât o alta nelegalitate comisa de parata, întrucât punctul de lucru T. nu mai exista fiind vândut către o firma privata.
De asemenea, martorii audiați au confirmat susținerile reclamantei, in sensul ca posturile de magaziner tranzit ocupate de ea si încă trei colege, toate disponibilizate, exista in continuare, insa este ocupat de alte persoane, respectiv
F. Ana, mutata de la stația T. si P. S. și P. S., care vin constant de la C.-N. E.
- Totodată, recurenta arată că instanța de fond nu a analizat motivul de nulitate invocat privind nerespectarea dispozițiilor art. 70 C. Muncii.
Intimata parata, căreia in litigiile de munca ii revine sarcina probei, nu a depus la dosar dovada notificării cu 30 de zile anterioare concedierii colective a ITM C. a concedierii colective pentru ca instanța sa poată verifica respectarea dispozițiilor art.70 C.Muncii si, deși a solicitat expres acest lucru, instanța in mod nejustificat a respins aceasta cerere.
- Nu au fost respectate nici prevederile art.65 alin.2 din Codul Muncii republicat, potrivit cărora desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa, întrucât, atâta timp cat S. C. T. exista si in cadrul ei se desfășoară aceeași activitate ca si anterior concedierii, iar activitatea îndeplinita de reclamantă de magaziner tranzit este desfășurată de către alte persoane, nu este întrunita condiția desființării efective a postului pe care l-a ocupat, motiv neanalizat de instanța de fond.
Așa cum rezulta din fisa postului, depusa la dosar, reclamanta, la sosirea si expedierea trenurilor de marfa in sau din S. C. T., însoțea echipa completa si întocmea desfacerile sau formarea trenurilor.
Totodată prelua documentele de transport de la mecanicul de locomotiva, verifica daca vagoanele sunt încărcate conform documentelor de transport, acest lucru fiind necesar si in vederea calculării procentului de frânare, aspect absolut necesar in domeniul transportului feroviar.
Deoarece activitatea desfășurată de reclamantă este esențiala pentru buna desfășurare a stației C. T., fapt recunoscut la interogatoriu de pârâta, iar volumul de munca impune existenta a cel puțin 3 magazineri, atribuțiile înscriseîn fisa postului său, activitatea in concret desfășurată de reclamantă in prezent se executa de către numitele P. S., F. Ana și P. S., fapt dovedit in cauza.
Doar pentru a evidenția netemeinicia deciziei de concediere, arată ca numitele P. S. si P. S. sunt angajate pe postul de magaziner S. C.-N. Est, dar in concret isi desfășoară activitatea in S. C. T., întrucât atribuțiile impuse de funcția de magaziner necesita prezenta fizica in stația unde se formează sau se desfac trenurile.
In ceea ce o privește pe numita F. Ana, aceasta este angajata pe postul de magaziner S. T., iar in prezent isi desfășoară activitatea si in stația C. T.. Mai mult numita F. Ana are peste 50 de ani si nu are minori in întreținere, aspect care evidențiază faptul ca nu au fost respectate nici prevederile art.69 alin.2, lit. d si art.76 lit. c din Codul Muncii republicat, in ceea ce privește aplicarea criteriilor prioritare si minimale la luarea măsurii concedierii colective.
In schimb, reclamanta are vârsta de 42 ani si un copil minor in întreținere si deține calificarea necesara pentru ocuparea postului de magaziner tranzit, fapt recunoscut de parata si la interogatoriu.
- Nu au fost respectate dispozițiile art.39 din Codul Muncii republicat care consacra principiul egalității de șanse si de tratament, motiv neanalizat de instanța, doar de către asistentul judiciar cu opinie separată. In condițiile in care s-a apreciat ca, raportat la volumul actual de munca din S. C. T., nu este necesara menținerea in funcția de magaziner a 4-5 persoane, atunci pentru egalitate de șanse si de tratament, in sensul impus de art.39 din Codul Muncii, si pentru respectarea dispozițiilor contractului colectiv de munca firesc ar fi fost sa se organizeze concurs pentru evaluarea performantelor profesionale si sa rămână in continuare cel care obținea cele mai bune rezultate. Insa, in fapt, au fost concediate reclamanta și numitele T. M. si N. M., fara ca in persoana lor sa se întrunească nici măcar unul din criteriile enumerate in cadrul deciziei de concediere si in locul acestora aduse persoane preferate in baza altor criterii decât cele legale.
Cu privire la aplicarea criteriilor prioritate prevăzute de C. colectiv de munca si reținute de parata in decizia de concediere, solicită a se retine ca deși in răspunsul la întrebarea 18 parata arata ca nu a fost necesara aplicarea acestor criterii in condițiile in care au fost desființate toate posturile de magaziner tranzit, din scriptul depus la ultimul termen de judecata rezulta cu certitudine ca si scriptic a fost păstrat un post de magaziner tranzit, funcție care in fapt se exercita de către 3-4 persoane constant, astfel ca era neapărat necesara aplicarea criteriilor de departajare, fapt încălcat de parata.
Consideră recurenta că instanța de fond la soluționarea acțiunii nu a respectat dispozițiile legale incidente in cauza si invocate expres de reclamantă, respectiv ale art.78-80 C.Muncii
In drept, recurenta a invocat prevederile art.299 C.proc.civ. si urm.
Intimata pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerearecursului arătând că strategia privind reorganizarea și restructurarea societății, precum și hotărârea privind menținerea unor stații, servicii, posturi și desființarea altora este numai de competența societății, atât timp cât are la bază o cauză reală și serioasă, fost dovedit cu actele depuse în probațiune.
Este adevărat că stația C. T. este deschisă traficului de marfă deoarece acolo există linii de cale ferată care nu au fost desființate odată cu desființarea unității, însă în cauză pârâta a afirmat și a dovedit faptul că stația C. T. a fost desființată ca subunitate (înaintea restructurării fiind stație gestionară, având arondate și alte stații, devenind stație arondată stației gestionare C. N. E.
Din programul de restructurare rezultă că stația C. T. a fost arondată S.
C. N. Est, toată activitatea stațiilor arondate C. T., C. T. (linii industriale T.),
Câmpenești, Valea Florilor, Boju, Cojogna, Apahida, Jucu, Bonțida, Irod, C.-N., B., Mera, Gârbău, Aghireș, S., fiind asigurată de personalul stației gestionare C. N. E.
Astfel contestatoare este în eroare în ceea ce privește desființarea stațiilor de cale erată, fiind vorba despre desființarea posturilor din stații, nu despre desființarea (închiderea) unei stații de cale ferată.
Mai arată intimata că din probele administrate rezultă că stația C. T. a fost desființată, activitatea fiind preluată de stația C. N. Est și în funcție de necesități stația C. N. Est asigură prin rotație personalul stației C. T..
Din actele de la dosar rezultă că în stația C. T. nu este angajată nici o persoană, iar activitatea este asigurată de personalul stației C. N. Est la cererea clienților ocazionali.
S. este cea care efectuează concedierea colectivă, iar notificările au fost efectuate cu respectarea prevederilor codului muncii la ITM și A. B. A. C. a fost doar înștiințată că vor avea loc disponibilizări pe raza județului, pentru acordarea serviciilor de preconcediere/redistribuire.
Contestatoarea încearcă trunchierea informațiilor prezentatte la fondul cauzeo în sensul că numitele P. S., F. Ana și P. S. își desfășoară activitatea în stația C. T., cu toate că s-a dovedit că acestea lucrează în stația C. N. Est și doar ocazional, în funcție de comenzile clienților, în stațiile arondate cum este și C.
T..
Mai arată intimata că fiind desființată subunitatea și postul ocupat de contestatoare ‚, nu s-au aplicat criteriile de evaluare profesională.
E.luarea profesională a personalului pentru funcția de magaziner tranzit se efectuează periodic de către C., singurul organism competent să efectueze evaluări profesionale operatorilor feroviari. În anul 2010 prin O. M. T. nr. 8. s-a stabilit că evaluarea pentru funcția de magaziner tranzit se face din 4 în 4 ani, ultima evaluare fiind făcută în anul 2009.
Chiar dacă ar fi fost aplicate criterii de competență, acestea nu ar fi avut cui să fie aplicate în condițiile în care toarte posturile de natura celui ocupat de către contestatoare din cadrul stației C. T. au fost desființate, nefiind în situația de a departaja persoane cu competențe egale.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de apel constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din decizia de concediere nr. 3A(...)/(...) contestatoarea
P. F. M. a deținut funcția de magaziner tranzit în cadrul S. C. T..
În decizia de concediere se menționează la art. 5 faptul că subunitatea din care făcea parte contestatoarea s-a desființat, fiind desființat deci și postul ocupat de aceasta.
Prin apărările formulate în cauză pârâta a susținut că S. C. T. s-a desființat și drept urmare au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat de contestatoare, astfel încât nu s-a aflat în situația de a efectua o departajare între salariați, nici în funcție de competențe și nici, subsecvent între salariați cu competențe egale.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, în P. de restructurare și reorganizare a S.N.T.F.M. C. M. SA (filele 43 - 60 dosar fond) - Capitolul 10, printre măsurile de reorganizare în profil teritorial și central s-a menționat și aceea a comasării prin preluarea activității a stației gestionare C. T. cu stația gestionară C.-N. Est, stația C. T. devenind stație arondată stației gestionare C.-
N. E.
Pârâta a anexat la dosar statul de funcții anterior reorganizării, valabil din data de (...), din care rezultă că în cadrul S. C. T. au existat 4 posturi de magazineri tranzit.
În statul de funcții al S. C.-N. Est cu aplicare din data de (...) (depus la fila
282 dosar fond) apare un număr de 7 posturi magaziner tranzit, însă în același stat de funcții este menționată S. arondată C. T. care figurează cu un post șef manevră, un post manevrant vagoane și un post magaziner tranzit.
Deși acest stat de funcții a fost depus de pârâta intimată, în ședința publică din data de (...) reprezentantul intimatei a susținut că din eroare a fost trecut în acel stat de funcții postul de magaziner tranzit aferent S. arondate C. T., acel post fiind de fapt unul care ține de C. N. E.
Curtea apreciază însă că nu pot fi reținute aceste susțineri ale intimatei întrucât, în măsura în care statul de funcții respectiv a fost eronat întocmit, pârâta avea posibilitatea de a prezenta statul de funcții real, care să susțină afirmațiile sale în sensul că ulterior reorganizării în cadrul S. arondate C. T. nu a fost menținut nici un post de magaziner tranzit.
Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta chiar prin memoriul de recurs a invocat în favoarea susținerilor sale - în sensul că în cadrul stației C. T. nu au fost desființate toate posturile de magaziner tranzit - statul de funcții ulterior concedierii sale depus la dosar de către pârâtă.
Este evident de altfel faptul că postul respectiv nu putea să fie decât un post din cadrul S. gestionare C.-N. Est, din moment ce stația C. T. are statutul de stație arondată stației respective.
În aceste condiții Curtea constată că nu pot fi reținute ca fiind dovedite susținerile intimatei pârâte în sensul că ulterior reorganizării în statul de funcții nu mai figurează nici un post de magaziner tranzit în cadrul stației arondate C. T..
În consecință, nu poate fi reținută nici susținerea pârâtei privind desființarea tuturor posturilor de natura celui ocupat de către contestatoare.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta susținerile intimatei în sensul că statul de funcții depus la dosar cuprinde în mod eronat un post de magaziner tranzit în cadrul stației arondate C. T., din probele administrate în cauză
(respectiv din condica de prezență a stației C. T., precum și din declarațiile martorilor audiați) Curtea reține că în cadrul stației respective se desfășoară în continuare activitate, aspect de altfel recunoscut și de societatea intimată.
Astfel, din condica de prezență depusă la dosar rezultă că aproape zilnic în cadrul stației C. T. și-a desfășurat activitatea un magaziner tranzit, în cadrul unui program de lucru de 8 ore, iar martorul O. D. a arătat că există personal cu funcție de magaziner tranzit care lucrează în stația C. T., personal care este arondat stației C. N. Est, iar aceste persoane își desfășoară activitatea prin rotație. M. a precizat că activitatea se desfășoară în cursul zilei și nu se mai desfășoară noaptea și sâmbăta și duminica.
În raport de aceste probe Curtea constată că nu pot fi reținute susținerile pârâtei în sensul că în cadrul stației C. T. se desfășoară activitate doar ocazional.
Situația reținută mai sus demonstrează faptul că stația C. T. nu a fost desființată, întrucât noțiunea de desființare presupune ca în cadrul subunității respective să nu se mai desfășoare nici un fel de activitate.
Din probele dosarului rezultă însă că în realitate s-a modificat statutul acestei subunități, aceasta fiind desființată ca stație gestionară, însă dobândind în continuare statutul de stație arondată stației gestionare C.-N. E.
De altfel acest aspect rezultă chiar din P. de reorganizare și restructurare, în care se menționează că măsura de reorganizare luată raportat la stația încauză a fost aceea a unei comasări, prin preluarea activității, a stației gestionare C. T. cu stația gestionară C.-N. Est, stația C. T. devenind stație arondată stației gestionare C.-N. E.
Or, în condițiile în care angajatorul a decis continuarea activității pe aceeași arie teritorială , respectiv privitor la toate stațiile enumerate de pârâtă ca fiind arondate stației C. N. Est, cu un număr mai mic de salariați, în speță magazineri tranzit, Curtea constată că se impunea ca angajatorul să procedeze la selecția personalului care urma să desfășoare în continuare activitatea respectivă.
Faptul desființării stației C. T. s-a dovedit a nu echivala cu suprimarea oricărei activități specifice exercitate de magazinerii tranzit, astfel încât comasarea activității magazinerilor tranzit, în sensul asigurării lucrătorilor de la stația gestionară C. N. Est, se putea face în mod legal și echitabil doar prin aplicarea criteriilor de selecție a persoanelor care urmau a fi menținute în această funcție.
Faptul că activitatea de la C. T. urma să fie asigurată prin rotație cu personalul rămas nu justifică în mod legal menținerea prioritară a lucrătorilor cu această funcție din cadrul stației gestionare C. N. Est și excluderea, fără aplicarea criteriilor de departajare stabilite prin contractul colectiv de muncă, a lucrătorilor cu aceeași funcție din cadrul stației C. T..
Recurenta se compară cu o altă salariată, respectiv F. Ana, care a ocupat postul de magaziner tranzit în cadrul stației T., care era stație arondată stației gestionare C. T. și care a fost menținută pe postul de magaziner tranzit și ulterior reorganizării, fiindu-i încheiat act adițional la contractul individual de muncă în care este menționat ca loc de muncă S. C. N. Est - punct de lucru T. din Sucursala Transilvania - Centru Zonal de M. C.
Se reține astfel că intimata a menținut pe post o persoană care funcționat în cadrul unei subunități arondate S. gestionare C. T., concediind însă toate persoanele care ocupau posturi de magaziner tranzit în cadrul S. gestionare C. T., deși ulterior reorganizării aceste două subunități au dobândit același statut și anume acela de stație arondată stației gestionare C. N. E.
Mai mult decât atât, se constată că în statul de funcții valabil din data de
(...) depus la dosar (fila 282) nu apare menționat nici un post în cadrul
„punctului de lucru T., deși în actul adițional la contractul individual de muncă al salariatei menționate este menționat ca loc de muncă punctul de lucru T.
În raport de aceste aspecte Curtea apreciază ca fiind întemeiate criticile recurentei în sensul că angajatorul avea obligația de a justifica selectarea reclamantei în vederea concedierii, cu atât mai mult cu cât a fost menținută în funcție o salariată din cadrul unei structuri subordonate fostei stații gestionare
C. T., iar recurenta susține că, cel puțin prin comparație cu această salariată, în favoarea sa putea fi reținut un criteriu de prioritate și anume faptul că are un copil minor în întreținere.
Potrivit prevederilor art. 76 lit. c din Codul muncii republicat, în cazul concedierilor colective, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d) din același act normativ.
De asemenea, prevederile art. 69 alin. 3 Codul Muncii statuează că
„criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariațilordupă evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat, în sarcina unității angajatoare subzista obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființăriipostului și, în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Deși în decizia de concediere sunt menționate criteriile prioritare și criteriile minimale de stabilire a ordinii de priorități, intimata pârâtă a menționat că în cazul reclamantei nu a făcut aplicarea nici a prevederilor art. 69 alin. 3 din Codul Muncii și nici a criteriilor menționate în decizie.
În raport de considerentele expuse, concedierea reclamantei apare ca fiind o măsură dispusă cu încălcarea prevederilor art. 69 alin. 2 și 3 din codul muncii, iar potrivit dispozițiilor art. 78 din codul muncii republicat concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Curtea reține în consecință că decizia de concediere contestată este lovită de nulitate absolută, astfel încât nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, legate de alte aspecte de nelegalitate ale sentinței, respectiv ale deciziei de concediere contestate, acest motiv de nelegalitate dedus din împrejurările menționate mai sus fiind suficient pentru anularea deciziei de concediere.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă și va modifica în tot sentința atacată în sensul că va dispune anularea deciziei de concediere nr. 3A(...) emisă de pârâtă, urmând, totodată, ca în temeiul art. 80 din codul muncii republicat, să dispună reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii și până la data reintegrării efective. În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar (fila 283 dosar fond). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta P. F. M. împotriva sentinței civile nr. 7849 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta P. F. M. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de M. "C." M. S. și în consecință anulează decizia de concediere nr. 3A(...) emisă de pârâtă. Obligă pârâta la reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii. Obligă pârâta la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă. Obligă pârâta la plata sumei de 450 lei în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T. N. N. GREFIER Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 1897/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4189/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
