Decizia nr. 4158/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 4158/R/2012
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 928 din 31 mai 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. M. și pe pârâții intimați I. Ș. J. B.-N., G. CU P. P. N. 11 „. CU P. B. și G. N. 6 B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.(...) pe rolul T. C., precizată ulterior, reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâții: I. Ș. J. B.-N., G. CU P. P. N. 11 "C. CU P." B., G. N. 6 B., C. LOCAL AL M. B. ȘI P. M. B., . instanței să dispună obligarea unității de învățământ pârâte la plata sumei de 4528 lei reprezentând echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare în conformitate cu Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și obligarea celorlalți pârâți la alocarea fondurile necesare plății acestor drepturi bănești, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajata Grădiniței nr.6 B., până la data de 1 iulie 2009, când raporturile de muncă au încetat, urmare pensionării pentru limită de vârstă, potrivit deciziei nr.1. din 31 august
2009, și, în conformitate cu dispozițiile art.50 din Contractul C. de muncă U. la
N. N. pe anii 2007-2010, era îndreptățită să primească la pensionare „o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării";.
Potrivit art.100 alin.2 din Contractul C. de M. U. la N. N., „. prevăzute în acest contract sunt considerate minime, de la nivelul cărora începe negociereacontractelor colective de muncă la celelalte niveluri";, iar potrivit alin.4
„executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie";.
Reclamanta a precizat că în luna anterioară pensionării, salariul de bază al funcției didactice îndeplinite a fost de 2.264 lei.
Cu privire la chemarea în judecată a celorlalți pârâți, s-a arătat că, potrivit art.1 din H.G. nr. 538/2001, începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive în cauză și, în subsidiar, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul I. Ș. J. B.-N. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea cererii referitoare la plata către reclamantă a două salarii de bază avut în luna pensionării, cu titlu de indemnizație de pensionare, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național.
Unitatea de învățământ pârâtă nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr. 9./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a respins ca fiind rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului I. Ș. J. B.-N., s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului B. și C. local al municipiului B.invocată de pârâți, s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta P. M., împotriva pârâților G. cu program prelungit nr.11 „C. cu povești"; B., G. nr.6 B., C. Local al municipiului B. și P. municipiului B., ca fiind întemeiată și, în consecință, a fost obligată unitatea de învățământ pârâtă să plătească reclamantei suma de 4.528 lei reprezentând echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație pentru pensionare, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții: C. Local al municipiului B. și P. municipiului B. să aloce fondurile necesare efectuării plății.
Au fost obligați pârâții față de care s-a admis acțiunea să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J. B.-N., tribunalul a constatat că, având în vedere precizarea de acțiune depusă de către reclamantă la fila nr.25 dosar de fond, în sensul că prin acțiunea introductivă din eroare a solicitat ca acest pârât să aloce fondurile necesare plății indemnizației de pensionare, acțiunea apare ca fiind rămasă fără obiect, motiv pentru care a fost respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al municipiului B. și P. municipiului B. tribunalul a reținut că aceasta este nefondată, pentru următoarele motive:
Potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, art.36 din Legea nr.215/2001, art.62 din Legea nr.215/2001, art.63 alin.4 din aceeași lege, tribunalul a conchis că acești pârâți justifică legitimitate procesuală pasivă, deoarece P. municipiului B. are calitate de ordonator de credite al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază funcționează angajatorul, iar C. local al municipiului B. are atribuția aprobării bugetului local, la propunerea primarului.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că cererea precizată a reclamantei este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost educatoare la G. nr. 6 B., unitate arondată financiar, conform art.7 alin.2 din HG 538/2001, pârâtei G. cu P. P. nr. 11 "C. cu povești" B..
Începând cu data de 1 iulie 2009, reclamanta este pensionată pentru limită de vârstă, conform deciziei nr.1. din (...) .
În luna anterioară pensionării, respectiv luna iunie 2009, reclamanta a avut un salariu de bază de 2264 lei, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și nu a beneficiat de indemnizația care i se cuvenea, în conformitate cu dispozițiile art.50 din Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, fapt necontestat de către unitatea de învățământ.
Articolul 40 alin. 2 litera c din Codul muncii republicat stipulează că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, iar dispozițiile art. 50 din Contractul C. de M. U. la N. N. 2007-2010 prevăd că „salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație de cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării";.
Chiar dacă Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în art.37 lit.";e"; prevede că „salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază"; și nu o indemnizație de cel puțin două salarii de bază, așa cum prevede art.50 din Contractul C. de M. U. la N. N. pentru 2007-2010, se consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile acestui din urmă contract, întrucât art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996 prevede că, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Întrucât unitatea de învățământ pârâtă nu a achitat reclamantei această indemnizație, în baza disp.art.253 alin.1 și disp. art. 166 alin.4 Codul muncii republicat, cererea precizată a fost admisă, dispunându-se obligarea angajatorului să plătească reclamantei suma de 4.528 lei, reprezentând echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație pentru pensionare, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Cum pârâții C. Local al M. B. și P. M. B. sunt autoritățile care, în conformitate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995 și a art.104 din Legea 1/2011, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamantă a sumelor datorate.
S-a mai reținut că, în conformitate cu art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar primarul unității administrative este ordonator principal de credite al bugetului acesteia, potrivit art. 63 alin.4 lit. a) din Legea nr. 215/2001, așa încât aceștia au fost obligați să aloce pârâtei G. cu P. P. nr. 11 "C. cu povești" B., fondurile necesare efectuării plății.
În baza art.274 Cod.proc.civilă, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs C. Local al municipiului B. și P. municipiului B., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenții susțin că, pentru a se conforma sentinței instanței de fond, ar trebui ca această alocare de fonduri necesare plății sumelor de bani către reclamantă să ia forma unui angajament bugetar, care, în sensul art. 2, pct. 2din Legea nr. 273/2006 este „actul prin care o autoritate publică competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinații, În limita creditelor bugetare aprobate";
S-a mai arătat că, prin aceeași lege, bugetul local este definit ca fiind documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale, iar cheltuielile bugetare, ca fiind sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. j alin.2, in limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective.
De asemenea, în sensul Legii nr. 273/2006 prin sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, se înțeleg sumele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale și sumele defalcate cu destinație specială, alocare pentru finanțarea unor servicii publice descentralizate sau a unor noi cheltuieli publice. Sumele aprobate, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime, care nu pot fi depășite. Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai În limita creditelor bugetare aprobate.
Se mai invocă disp.art.12, 16 alin.4, art. 14 alin.2-5 din aceeași lege.
Pentru că instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că între instituțiile pârâte chemate în judecată există raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, pentru a motiva excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui Finanțelor P.e, recurenții au apreciat că situația este similară și în cazul consiliului Local și primarului, invocându-se în acest sens art.22 din Legea nr. 273/2006.
Prin urmare, s-a arătat că, așa cum, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, la fel și P. are rol de administrator al sumelor ce sunt transferate de la bugetul de stat cu destinația specială pentru acoperirea cheltuielilor salariale pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar.
Prin urmare, se susține că, pentru a se putea conforma obligației de a aloca banii respectivi în buget - la capitolul cheltuieli - ar trebui ca recurenții să aibă certitudinea că există și sursa de finanțare pe care să o poată indica la capitolul venituri.
Pentru că instanța a făcut trimitere la prevederile OG 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, pentru a arăta că ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, recurenții arătă că aceste demersuri se pot concretiza prin virări de credite bugetare.
Pentru că sumele de bani ce fac obiectul prezentului litigiu reprezintă de fapt în esența lor niște cheltuieli de personal - atunci când sunt solicitare și supuse aprobării de către nucleele financiare ale instituțiilor de învățământ, recurenții apreciază că se face aplicarea prevederilor art. 49 din lege, conform cărora cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări ce credite bugetare.
Recurenții au mai arătat că nu au avut o poziție de respingere a acțiunii, astfel că nu se justifică soluția adoptată de instanța de fond privind obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, raportat la prevederile art.275 Cod.proc.civilă.
Analizând recursurile formulate de pârâții: C. LOCAL AL M. B. ȘI P. M. B., se reține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Reclamantei i se cuvenea indemnizația de pensionare la data ieșirii la pensie pentru limită de vârstă, respectiv 1 iulie 2009, în tem eiul dispozițiilor art.
50 din C. C. de M. U. la N. N. 2007 - 2010, care prevăd că salariații care sepensionează pentru limită de vârstă sunt îndreptățiți plata indemnizației în cuantum de cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 a avut ca parte
semnatară, din partea instituțiilor bugetare, ș i pe M. E. ș i C. , aplicându-se, conform art.3 alin.1 lit.a) din contract, pentru toți salariații încadrați la toate
unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, de stat sau privat.
Mai mult, potrivit art.1 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2. „. contractante, reprezentate conform anexei nr.7,
recunosc și acceptă pe deplin că sunt libere și egale în negocierea C. colectiv de muncă unic la nivel național și se obligă să respecte în totalitate prevederile
acestuia.";
Conform anexei nr.7 la acest contract, din componența comisiei de
negociere a acestui contract a făcut parte și Ministerul Educației și Cercetării.
Având în vedere fapt ul că M. E. și C. a purtat negocieri în vederea încheierii acestui contract, l-a semnat și s -a obligat să respe cte în totalitate prevederile
acestuia, acest contract fiind legea părților, se reține că, de la data înregistrării
acestuia la M. M., S. S. și F., respectiv de la data de (...), de când acest contract
colectiv de muncă și -a produs efectele, modul de stabilire a indemnizației depensionare a personalului didactic a fost stabilit prin aceste prevederi
contractuale convenite de către partene rii sociali, care le-au considerat ca fiind prevederi cu caracter minimal.
Obligația de a plăti salariul și, implicit, indemnizația de pensionare revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare , așa cum o indică art.
167 alin.1 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege platadrepturilor salariale ale salariaților din învățământ din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării prevederilor legale și convenționale în vigoare, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești în cuantumul stabilit, să rămână doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor dinvenituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Prin urmare, la data ieșirii reclamantei la pensie aceasta se bucura, conform unor clauze contractuale negociate și semnate chiar de către M. E. și C., de dreptul la plata indemnizației de pensionare stabilite conform art. 50 din C. C. de M. U. la N. N. 2007 - 2010, drepturi ce trebuiau plătite din fonduri bugetare,
prin bugetele unităților adm inistrativ-teritoriale, aceste drepturi constituind
elemente de remunerație.
De altfel, prin C. C. de M. U. la N. de R. Î. pe anii 2., s-a prevăzut, la art.37 lit.f), că salariații care se pensionează vor primi o diplomă de fidelitate pentru întreaga activitate desfășurată în învățământ, cu mențiuni personalizate, care se înmânează în prezența salariaților din unitate, împreună cu indemnizația prevăzută la lit. e), respectiv cu indemnizația de pensionare.
Având în vedere faptul că în anul 2009 angajatorul trebuia să înmâneze reclamantei indemnizația de pensionare cuvenită conform art.50 din C. C. de M. U. la N. N. 2007 - 2010, nu se pot reț ine motivele de re c urs invocate de c ătre
recurenți, în sensul că obligarea lor la a locarea fondurilor n ecesare plății a cestor
drepturi bănești înc alcă dispozițiile Legii nr. 273/2006 și ale O .G. nr.2., întrucât nu au fost prevăzut e fonduri în buget pentru aceste drept uri, avâ nd în vedere
faptul că, art.33 din H.G. nr.2192/2004, prevedea că, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului,
în subordinea M.ui E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme
consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Curtea reține astfel că recurenților le reveneau atribuții legal e însemnate în
ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare unităților din învățământ și
asigurarea finanțării acestora, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenitepersonalului din învățământ, cu respectarea legilor în vigoare și a prevederilor
contractuale negociate și semnate de către M. E. și Î .
Având în vedere faptul că recurenții au căzut în pretenții în prezenta cauză, în mod corect prima instanță, în temeiul art.274 Cod.proc.civilă, a admis și cererea reclamantei de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. B. ȘI P. M. B. împotriva sentinței civile numărul 9. din (...) a T. B. N., pronunțată în dosarul nr.(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. C.
GREFIER
Red.:C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: T. B.-N.: C.I.
| ← Decizia nr. 2670/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3236/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
