Decizia nr. 4221/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. Nr.4221 /R/2012
Ședința publică din data de 9 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. R. O. împotriva sentinței civile nr. 7281 din 25 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. C. H. SA P., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat F. M. din cadrul Baroului C..
P. de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimata a formulat întâmpinare transmisă prin fax la dosar la data de 8 octombrie 2012, apoi la 9 octombrie 2012 precum și concluzii scrise. I se comunică reprezentantei recurentului un exemplar al întâmpinării iar aceasta arată că nu are de formulat cereri prealabile.
Nefiind formulate cereri în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele expuse în scris, fără cheltuieli de judecată. Solicită casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond întrucât excepția tardivității acțiunii nu a fost invocată de pârâtă la un moment care să fi coincis cu prima zi de înfățișare și nici prin întâmpinare. Prin urmare excepția, fiind invocată la un termen ulterior, este tardivă. N. de transport E. prin care pârâta dorește să facă dovada comunicării către reclamant a deciziei de concediere nu a fost expediată la adresa corectă. Pentru primirea acelui colet a semnat o altă persoană, angajata unei societăți cu care reclamantul nu avea nici o legătură și, cu toate că reclamantul a contestat acea semnătură instanța de fond nu a făcut o verificare de scripte, nu a pus în discuția părților cererile reclamantului iar pârâta nici nu a prezentat originalul scriptului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2011, reclamantul D. R.
O. a chemat în judecată pe pârâta S. C. H. SA, P., solicitând anularea deciziei de concediere nr. 87/ (...), obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de (...) și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești restante ce i se cuvin, reprezentând bonificații pentru acțiunile „vinul de evenimente și vinul casei"; și bonificații din concursul pentru asistant sales manager și agenți și a dobânzii legale aferente, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că decizia contestată a fost emisă la (...) și a fost comunicată la data de (...), că desființarea postului nu este efectivă și că în realitate situația societății este prosperă, au fost angajate persoane înaintea concedierii sale, iar atribuțiile aferente postului există și în continuare. Pârâta nu a onorat plata drepturilor salariale rezultate din derularea mai multor programe de stimulare a vânzărilor.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivând în esență că decizia respectă condițiile prevăzute de lege și că desființarea locului de muncă al reclamantului a avut cauze reale și serioase. Invocă excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei de concediere.
Prin sentința civilă nr. 7281 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. 1(...), au fost disjunse capetele de cerere 3 și 4 din acțiune privind plata unor drepturi bănești reprezentând bonificații și față de acestea s-a fixat termen pentru data de 10 septembrie 2012. A fost admisă excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei de concediere. Au fost respinse capetele 1 și 2 din acțiune, ca urmare a admiterii excepției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 87/(...) pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 alin.1 din Codul Muncii începând cu data de (...).
Această deciziei de concediere a fost comunicată reclamantului la data de
(...), iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 22 noiembrie
2011.
Potrivit prevederilor art. 268 alin.1 lit. a din Codul Muncii, republicat cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă.
În cazul de față, cererea de chemare în judecată este formulată peste termenul stabilit de lege astfel că a fost admisă excepția tardivității și a fost respins în consecință capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere.
Întrucât această decizie a rămas definitivă, cererea reclamantului cu privire la plata drepturilor salariale actualizată, indexată și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, a fost respinsă, aceste drepturi putând fi acordate numai în situația în care decizia este nelegală și netemeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând casareasentinței ca nelegală, cu consecința trimiterii dosarului pentru rejudecare.
În motivare s-a subliniat că în motivele acțiunii, cu privire la decizia de concediere, a arătat că după ce i-a fost comunicat preavizul, nu a primit decizia de concediere, motiv pentru care a solicitat în scris angajatorului să clarifice situația și să-i comunice decizia. A depus copii certificate după scrisoarea adresată în acest scop angajatorului și nota de expediție C. cu care această scrisoare a fost trimisă de recurent. T., a depus copii certificate după decizia nr.
87/(...) arătând că aceasta i-a fost comunicată la (...), după ce a adresat solicitarea către pârâtă.
Primul termen de judecată al cererii a fost fixat pentru (...). Pentru acest termen pârâta, prin avocat, a depus întâmpinare, precum și o cerere de amânare pentru că este la o instanță dintr-o altă localitate.
La același termen din (...) a depus răspuns la întâmpinare. C. de amânare a fost discutată și admisă, acordându-se termen pentru data de (...).
La termenul din (...) pârâta a ridicat excepția tardivității acțiunii. Instanța a acordat un nou termen pentru ca reclamantul să-și precizeze poziția procesuală față de această excepție, pentru data de (...).
Prin răspunsul la excepția tardivității și completarea la acest răspuns reclamantul a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 2513 din Legea nr.
287/2009 (N. cod civil), prescripția poate fi invocată prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
În speță, excepția nu a fost invocată prin întâmpinare.
Prima zi de înfățișare a coincis cu primul termen de judecată, la care pârâta a fost legal citată, a avut apărător, a depus întâmpinare și a formulat o cerere în apărare, respectiv a solicitat amânarea cauzei pentru că nu se poate prezenta în instanță. Această cerere, nefiind una care să impună amânarea fără discuție, a fost discutată. Recurentul a depus răspuns la întâmpinare.
Prin urmare, la termenul din (...) s-au pus concluzii, pârâta fiind legal citată și reprezentată prin avocat. E. tardivității a fost invocată abia la termenul următor, din (...), prin urmare tardiv.
Dispozițiile art. 2513 din N. cod civil sunt dispoziții procedurale, de imediată aplicare, fiind aplicabile în speță, cererea reclamantului fiind introdusă după intrarea în vigoare a L. nr. 287/2009, respectiv la (...).
A arătat că nu-și recunoaște scrisul și semnătura de pe N. de transport E. având indicativul C.A, cu data expedierii (...).
Cercetând actele care însoțesc această notă, se observă neconcordanțe: Scrisul numelui „. R. și semnătura de pe nota de transport diferă vizibil de scrisul aceluiași nume și semnătura de pe tabelul anexat acestei note, referitor la predare;
Pe nota de transport, la dovada livrării, este scrisă cu același scris ca și numele, ora de livrare 10.20, în timp ce pe desfășurătorul de urmărire al traseului coletului apare că livrarea s-a făcut la orele 13.08, după ce la ora 11.45 este notat că ridicarea se va face de client de la sediu.
Comparând N. de transport E. având indicativul CHW 1., din data de (...) cu alte documente de transport prin care s-au transmis reclamantului diverse acte sau prin care reclamantul a trimis pârâtei acte, se constată că scrisul numelui „. R. de pe N. de transport având indicativul CHW 1. nu este al reclamantului. Pe actul de expediție cu indicativul BOR0280020033704T, din (...), pentru coletul care conținea cererea reclamantului de a-i fi comunicată decizia de concediere, apare în mod cert scrisul numelui și semnătura reclamantului, la rubrica „.. Același scris și aceeași semnătură se regăsește pe N. de transport cu indicativul CHW12622014U, aferentă aceleiași expediții din (...) la rubrica R. expeditor. Același scris și aceeași semnătură, a reclamantului, seregăsește pe N. de T. având indicativul C. din (...), cu care pârâta a expediat reclamantului C. de muncă.
Comparând scrisul de la rubrica „. livrării"; de pe N. de T. având indicativul
CHW l2313186A din (...) cu care pârâta dorește să facă o dovadă a comunicării deciziei de concediere la (...) cu cel de pe N. de transport cu indicativele CHW12622014U din (...) - expediție a reclamantului - și respectiv C. din (...) - expediție a pârâtei, se observă că scrisul reclamantului, ca și semnătura, sunt înclinate spre dreapta, în timp ce pe N. de transport CHW 1. din (...) scrisul și semnătura sunt înclinate spre stânga.
Pârâta a depus la dosar, odată cu întâmpinarea, N. de transport cu indicativul CHW12158639A din (...), aferentă unei expediții ce conținea
„documente", destinatar fiind reclamantul. La dovada livrării coletului figurează preluat de G. M.
Această livrare s-a făcut la sediul societății comerciale E., societate la care a lucrat soția reclamantului. R. fiind agent comercial, în mai multe situații livrarea s-a făcut la această societate comercială, de unde, ulterior, doamna G. îi înmâna corespondența. În alte situații, așa cum s-a întâmplat cu C. de muncă, livrată tot în luna octombrie (CHW 12541367R din (...)) corespondenta a fost livrată personal reclamantului.
În ce privește expediția din (...), conținând decizia de concediere, livrarea C.A (expediată în (...) și recepționată la (...)), aceasta a fost livrată la S. E., care nu are nici un raport juridic cu reclamantul și nici cu pârâta, iar doamna G. l-a anunțat pe reclamant și i-a înmânat corespondenta la o dată mult ulterioară celei de (...).
Recurentul a solicitat în probațiune ca pârâta să depună originalul înscrisului defăimat, respectiv N. de transport E. având indicativul CHW 1., conform dispozițiilor art. 180 C.pr.civ.; audierea martorilor C. R., curierul de la C. care a efectuat livrarea coletului cu N. de transport E. având indicativul C.A și respectiv G. M., persoana care a recepționat acest colet în realitate.
La termenul din (...) reclamantul a fost prezent personal. Tot la acest termen, pârâta a arătat că deține originalul înscrisului defăimat și poate să-l prezinte instanței pentru verificarea de scripte.
Instanța, după ce părțile au susținut excepția, respectiv răspunsul la această excepție și cererile în probațiune a rămas în pronunțare, încălcând dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, respectiv dreptul la un proces echitabil și dispoziții imperative ale Codului de procedură civilă, art. 129 alin. (5), art. 132 alin. (3) art. 178 și următoarele.
Nu a fost respectată obligativitatea motivării hotărârii, întrucât nu se menționează susținerile reclamantului cu privire la excepția tardivității și nu a motivat neluarea în considerare a acestor susțineri.
O hotărâre judecătorească care nu este suficient motivată duce la concluzia că cererea pe care „a soluționat-o"; nu a fost examinată în mod echitabil și că au fost încălcate dispozițiile art. 6.1 din Convenție (hotărâre a C.E.D.O. din 28 aprilie 2005, cauza Albina c. României), modalitatea restabilirii dreptului reclamantului la un proces echitabil, care să aibă în vedere toate susținerile părților fiind casarea în întregime a sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru o nouă judecată, conform art. 312 alin. 3 C.pr.civ. Dispozițiile
C.pr.civ. 261 alin. (1) pct.5. obligă instanța să arate motivele înlăturării cererilor părților, ceea ce include și motivele înlăturării susținerilor părților.
Nu au fost respectate principiul egalității armelor și principiul contradictorialității.
Instanța era obligată să pună în discuție cererile părților și susținerile acestora și era obligată să le permită să se apere în contra susținerilor formulatela termenul din (...), prin administrarea contraprobelor în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (3), având în vedere completarea ulterioară a întâmpinării cu excepția tardivității. În speță, instanța nu a pus măcar în discuție cererea în probațiune, formulată în scris și susținută oral, privind audierea martorilor C. R. și G. M. (cu care urmărea să dovedească faptul că agentul firmei C. a livrat decizia de concediere la o altă adresă decât cea indicată pe nota de expediție în data de (...) și că o altă persoană de la acea adresă a semnat de primire cu numele reclamantului).
Societatea comercială care a efectuat livrarea corespondenței este o firmă privată, nota de transport are valoarea unui înscris sub semnătură privată, astfel încât recurentul era în drept să contest cele menționate în acel înscris și să propun mijloace de probă.
În drept, a invocat prevederile art. 299 alin. (1), art. 304 pct. 9, art. 3041
C.pr.civ..
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că recurentul a primit decizia de concediere nr.
87/(...) la data de (...) ora 10,20; împotriva acestei decizie a formulat contestație la data de (...), cu mult peste termenul legal prevăzut de lege și anume 30 de zile, iar instanța de fond a luat act de aceasta situație.
Toate motivele de recurs sunt nefondate:
La primul termen de judecata s-au invocat dispozițiile art. 156 C.proc.civ., lipsa de apărare, la termenul din data de (...) avocatul neputând fi prezent, fiind necesara prezența acesteia la T. C. S-a depus în termenul legal întâmpinare.
E. invocata este o excepție de ordine publica, putând fiind invocata pe tot parcursul procesului.
Obiectul cauzei este un litigiu de munca și nu unul civil, încât nu sunt aplicabile dispozițiile codului civil, în materie, legea care guvernează fiind codul muncii și codul de procedura civila.
Cu privire la motivul de recurs privind contestarea semnăturii de pe nota de transport nr. C. A, arată că a depus la dosar atât în copie cât și în original această notă de transport, cât și anexa, din care rezulta fără putința de tăgada data primirii deciziei de concediere și adresa de comunicare.
Susținerile ca semnătura ar fi înclinata la dreapta pe o nota, pe alta la stânga, ca pe alta nota ar fi semnătura altei persoane nu are relevanta în cauza.
Împrejurarea ca s-ar fi comunicat aceasta nota de transport la alta adresa, respectiv adresa unei societății nu a putut fi reținuta de către instanța de fond, față de împrejurarea ca la dosar s-a depus copie de pe cartea de identitate, din care rezulta adresa de domiciliu al acestuia, care rezulta din notele și înscrisurile depuse la dosar de către recurent, care confirma exact adresa de domiciliu.
Recurentul a înțeles sa dovedească ca nu este semnătura lui pe nota de transport, prin audiere martor, ori în situația în care înțelege sa conteste semnătura în temeiul dispozițiilor codului de procedura civila art. 175 și urm. se poate dispune verificarea de scripte, fie se propune expertiza grafologica.
Ori, în recurs este inadmisibila o asemenea proba, și nu a fost solicitata la instanța de fond.
Instanța a pus în discuția părților excepția invocat, a procedat la verificarea de scripte aplicând dispozițiile arte 129 C.pr.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În primul rând, se impune clarificarea chestiunii procedurale legate de momentul în care a fost sesizată instanța cu excepția prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care recurentul susține că aceasta s-ar fi făcut cu încălcarea termenului imperativ indicat de dispozițiile art. 2513 din N. cod civil,ce statuează că „prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate";.
În speță, excepția prescripției nu a fost invocată prin întâmpinarea depusă anterior primului termen din data de (...), și nici la primul termen de judecată, când, lipind pârâta, s-a depus o cerere de amânare din partea reprezentantului acesteia pentru motivul că se află la o altă instanță, anume la Curtea de A. C., cerere încuviințată de tribunal în temeiul art. 156 C.proc.civ.
Abia pentru termenul din 14 mai 2012, prin scriptele înregistrate la data de
9 mai 2012, pârâta a invocat excepția tardivității introducerii contestației privind decizia de concediere, peste termenul de 30 de zile stipulat de legiuitor.
Curtea constată că în mod legal a procedat prima instanță prin soluționarea pe fond a acestei excepții, iar nu prin respingerea ei ca tardiv invocată - așa cum a solicitat reclamantul prin scriptul înregistrat la data de 22 iunie 2012 -, în condițiile în care termenul acordat în ședința din (...) a fost pentru lipsa de apărare a pârâtei. Or, invocarea excepției tardivității este o formă de apărare, astfel încât, în mod logic, dacă ar fi fost prezent în ședința din (...), avocatul pârâtei ar fi putut invoca în termen excepția. Amânându-se cauza pentru un alt termen tocmai din acest motiv, al lipsei de apărare, singurul mod de interpretare a legii care să permită atingerea scopului pentru care a fost admisă cererea de amânare este cel agreat de tribunal, în sensul că se prorogă termenul de invocare a excepțiilor până la acest nou termen acordat.
Faptul intrării în vigoare a N.ui Cod civil la data de (...), cu textul de lege invocat în cauză, nu are relevanța scontată de recurent, întrucât elaborarea N.ui
Cod Civil și a N.ui Cod de P. C. a avut în vedere intrarea în vigoare concomitentă a acestora, cu corelarea corespunzătoare a instituțiilor reglementate (așa cum se arată în expunerea de motive la proiectul L. nr. 7.), astfel încât statuarea din cuprinsul art. 2513 din N. cod civil, prin care se limitează invocarea excepției prescripției până cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, a avut în vedere reglementarea prin N. Cod de P. C. a etapei de cercetare a procesului, care impune părților să releve prin înscrisuri, anterior primului termen de judecată, toate pretențiile și apărările.
Or, neintrând încă în vigoare N. Cod de P. C., interpretarea dispozițiilor art. 2513 din N. cod civil trebuie să se facă în lumina dispozițiilor de procedură aplicabile în prezent, care statuează caracterul obligatoriu al întâmpinării, ce trebuie să cuprindă inclusiv excepțiile de procedură și faptul că la prima zi de înfățișare trebuie arătate excepțiile (art. 115 și 118 C.proc.civ.), or prima zi de înfățișare este cea la care părțile, legal citate, pot pune concluzii, nefiind deci vorba despre un prim termen la care judecata s-a amânat pentru asigurarea apărării. De altfel, art. 294 permite ca inclusiv în apel, pentru prima dată, să se invoce excepții de procedură, situație în care nu poate fi acceptată considerarea ca tardivă a invocării unei prescripții la prima zi de înfățișare.
Față de aceste considerente, Curtea constată că invocarea excepției tardivității contestației împotriva deciziei de concediere nu s-a făcut cu încălcarea vreunui termen de decădere aplicabil, astfel încât este nefondată critica formulată sub acest aspect prin recurs.
Întemeiat apare însă motivul de recurs privitor la modul de soluționare aexcepției tardivității contestației.
Se constată, în acest sens, faptul că prin răspunsul la excepția tardivității, s-au adus o serie de apărări (filele 110-111 dosar fond), invocându-se nerecunoașterea scrisului și a semnăturii reclamantului de pe nota de transport express cu indicativul C.A, relevându-se diferențe de scris în comparație cu alte înscrisuri recunoscute, inclusiv sub aspectul înclinației scrisului, ca și faptul căexpedierea s-a făcut la S. E., care nu are nici un raport juridic cu reclamantul sau pârâta, ci este societatea la care a lucrat soția reclamantului și de la care doamna G. îi înmâna corespondența, societate la care în septembrie 2011 însă nu mai lucra soția reclamantului, astfel încât înmânarea efectivă a corespondenței s- a efectuat la o dată mult ulterioară celei de (...).
S-a solicitat în probațiune prezentarea originalului înscrisului defăimat, în cadrul procedurii verificării de scripte, ca și audierea martorilor care să ateste aceste împrejurări, anume, curierul de la C. care a efectuat livrarea și a persoanei care a recepționat în realitate acest colet, numita G. M.
T. nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate, nu a efectuat verificarea de scripte conform procedurii reglementate de art. 177 și următoarele C.proc.civ., situație în care pronunțarea asupra excepției tardivității formulării contestației împotriva deciziei de concediere apare ca făcută fără cercetarea acestei excepții prin verificarea probelor pertinente propuse, altfel spus, a pășit la judecată fără cercetarea fondului excepției, și eventual, în măsura în care prin raportare la probele propuse, s-ar fi impus respingerea acesteia, fără cercetarea fondului cauzei.
În această situație, devin aplicabile prevederile art. 312 alin. 1, 3 și 5
C.proc.civ.
Curtea constată că prima instanță nu a cercetat fondul pricinii sub aceste aspecte, situație în care, pentru a se prezerva principiul dublului grad de jurisdicție recunoscut de dreptul procesual civil român în conflictele de muncă, se impune, față de dispozițiile legale menționate, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu îndrumarea de a administra probațiunea solicitată raportat la excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei de concediere și în funcție de concluzia ce se va desprinde ulterior administrării acestor probe, deci de modul de soluționare a excepției, să soluționeze și fondul cauzei, dacă se va respinge această excepție.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței nevizate prin prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul D. R. O. împotriva sentinței civile nr. 7281 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. 1(...) pe care o casează în parte și în consecință dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în ce privește petitele 1 și 2 din acțiune.
Menține dispozițiile privind disjungerea. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex. Jud.fond.P. U.
| ← Decizia nr. 1765/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4536/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
