Decizia nr. 4404/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4404/R/2012
Ședința publică din data de 23 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. MV B. S. B. împotriva sentinței civile nr. 9. din 30 mai 2012 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe intimatul reclamant P. M. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 16 octombrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9./(...),, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăudîn dosar nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P. M. M.,împotriva pârâtei S. MV B. S. B., ca fiind întemeiată și în consecință: a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma totală de 23.076 lei brut
(17.404 lei net) cu titlu de drepturi salariale restante aferente perioadei 1 martie 2009 - 1 octombrie 2011 și suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei pe postul de ospătar începând din data de (...), conform contractului individual de muncă nr. 1. depus în copie la dosar, iar activitatea acestuia s-a desfășurat la punctul de lucru al pârâtei din restaurantul situat în localitatea U. Km. 6.
Reclamantul a prestat activitate până la data de 1 octombrie 2011, când contractul de muncă dintre părți a încetat, așa cum rezultă din notificarea și dispoziția nr. 47/2011 depuse în copie la dosar.
Nici data angajării, nici data încetării raporturilor de muncă și nici cuantumul lunar al salariului nu au fost contestate în prezentul cadru procesual.
În cursul anului 2009, începând din (...) salariul reclamantului a fost de 720 lei brut lunar, conform mențiunii din carnetul de muncă poziția 22
(f. 109), acest cuantum fiind menținut până la data de (...), când salariul reclamantului se majorează la suma de 804 lei brut lunar, așa cum rezultădin adeverința nr. 49/(...) emisă de angajator, din dispoziția nr. 1/(...) și din copia statelor de plată depuse la dosar (f. 43, 49-79, 94).
Întrucât pârâta nu a achitat reclamantului drepturile salariale începând cu data de 1 martie 2009 și până la momentul încetării raporturilor de muncă - (...), reclamantul a notificat pârâta prin executor judecătoresc, somația de plată fiind comunicată pârâtei la data de 30 septembrie 2011.
Neplata salariului a fost atestată de reclamant și cu ocazia primirii notificării de concediere, la data de 15 septembrie 2009, când odată cu primirea notificării a făcut mențiunea că nu a primit salariul de 2 ani (f. 41).
Conform art. 163 alin. 1 din Codul muncii în forma în vigoare la data de 1 martie 2009 și până la data de 21 mai 2011 când s-a republicat Codul muncii, respectiv conform art. 168 alin. 1 din Codul muncii republicat, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
La dosarul cauzei nu s-a făcut dovada cu acte justificative - state de plată sau alte documente care să poarte semnătura reclamantului - că acestuia i s-ar fi achitat salariul pe perioada în litigiu.
Dimpotrivă, așa cum a rezultat din probatoriul administrat și a atestat și administratorul societății pârâte, angajații nu semnau de plata salariului, ci acesta li se plătea direct, în mână, fiecăruia în parte.
Din ansamblul probatoriului testimonial administrat în cauză a rezultat că în perioada în litigiu societatea s-a confruntat cu probleme financiare, cu lipsă de încasări, astfel că nu a putut respecta termenele de plată ale salariului.
Însăși martora C. E., sora administratorului, care a prestat activitate ca șefă de unitate a relevat dificultățile financiare ale societății care au determinat neplata la termen a salariilor.
În litigiile de muncă proba revine angajatorului. Or, în cauză tribunalul a reținut că pârâta nu a reușit să probeze faptul că a plătit efectiv salariul reclamantului pe perioada în litigiu - (...) - (...).
Dimpotrivă, din coroborarea probatoriului testimonial (chiar sora administratorului arătând că nu poate confirma cu certitudine că reclamantul și-a primit salariul pe toată perioada de activitate) cu conținutul notificării adresate de reclamant angajatorului pentru a pretinde salariul restant, cu mențiunea neplății salariului scrisă pe notificarea de concediere, cu lipsa oricărei dovezi din partea pârâtei din care să rezulte că a efectuat plata drepturilor solicitate, tribunalul a reținut că drepturile salariale ale reclamantului, pretinse în acest cadru procesual, nu au fost achitate.
Deși prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâtă și apoi pe parcursul judecății (prin interogatoriul formulat, prin întrebările puse martorilor audiați) s-a încercat a se acredita ideea că reclamantul și-a încasat salariul reținând suma care îi revenea din totalul încasărilor pe care trebuia să le predea șefei de unitate la ieșirea din tură, o asemenea teză nu poate fi reținută.
Din depoziția martorei C. E., sora administratorului, care era șefa de unitate, rezultă că la ieșirea din tură, ospătarii predau martorei totalul sumelor încasate (din vânzarea de mâncare, băutură, din închirierea de camere). În prezența ospătarilor martora era persoana care făcea stocul și stabilea suma de bani care trebuia predată de fiecare. Î. fiind, martora a arătat că întotdeauna i se preda întreaga sumă calculată, astfel încât tezareținerii de bani din încasări, adică a predării unei sume mai mici decât cea rezultată din vânzări este exclusă.
Este real că la ultimul termen de judecată s-a încercat a se da o altă semnificație sintagmei „reținere din încasări";, aceea de „. a salariului pe măsura încasării";, deși până la acest moment apărarea s-a axat pe teza reținerii de reclamant de sume de bani din vânzările efectuate, așa cum rezultă cu destulă claritate din cuprinsul întâmpinării, a interogatoriului luat reclamantului (f. 40, f. 113 pct. 3), din poziția reprezentantului pârâtei exprimată la termenul de judecată din data de 21 martie 2012 (f. 114 verso), când s-a solicitat încuviințarea probatoriului testimonial pentru a dovedi faptul că reclamantul „a reținut sumele de bani din încasări";, din răspunsurile martorilor audiați sub acest aspect.
Împrejurarea că reclamantul a rămas în continuare să presteze activitate chiar dacă nu și-a primit drepturile salariale (în condițiile în care beneficia de „., în timpul liber presta și altă activitate aducătoare de venit) nu poate fi reținută ca fapt doveditor sau confirmator al plății drepturilor salariale cuvenite, atât timp cât pârâta nu a dovedit (cu acte justificative) plata efectivă și încasarea salariului de către reclamant.
În baza art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei tribunalul a obligat-o să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. MV B. S.,solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului,invocată din oficiu, Curtea o găsește întemeiată pentru următoareleconsiderente:
Potrivit dispozițiilor art. 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință, conform dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă, decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Curtea constată că hotărârea pronunțată în cauză de Tribunalul Bistrița Năsăud a fost comunicată pârâtei la data de (...), astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 148 din dosarul de fond, iar recursul a fost formulat la data de (...) (fila 2 dosar recurs), după expirarea termenului imperativ prevăzut de lege, ultima zi de depunere a recursului fiind data de
(...), conform prevederilor art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, Curtea constată că nu s-a făcut dovada încadrării recursului în termenul legal în condițiile art.104 C.pr.civ., prin scrisoare recomandată predată în termen oficiului poștal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011, Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta S. MV B. S. împotriva sentinței civile nr. 9. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 4536/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 964/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
